Corespondenta timpurilor exprima raportul dintre timpul predicatului unei propozitii subordonate si timpul predicatului din propozitia principala sau regenta.
Datorita raporturilor logice de timp care se stabilesc între diferitele predicate dintr-o fraza, un anumit timp verbal nu poate fi însotit într-o alta propozitie de orice alt timp verbal; iar aceste raporturi logice sunt exprimate printr-o serie de raporturi gramaticale (determinate adesea de istoria limbii), raporturi pe care sintaxa le înregistreaza la capitolul 323t1921d Corespondenta (sau Concordanta) timpurilor.
Corespondenta timpurilor în limba engleza este o problema extrem de complexa (mai ales în comparatie cu situatiile din limba româna), astfel încât în cele ce urmeaza sunt amintite numai cazurile cele mai importante (prin frec-
venta lor).
Regula 1. Un timp prezent (Present, Present Perfect) poate fi însotit în subordonata de orice alt timp conditionat logic (ca în limba româna):
Principala Subordonata
I am sure (that) he had left earlier
(that) he left earlier
(that) he has left earlier
(that) he will leave earlier
Regula 2. Un timp trecut (preteritul, mai mult ca perfectul) cere tot timp trecut în subordonata:
a) pentru simultaneitate: preterit + preterit:
Principala Subordonata
I was sure (that) he was there.
b) pentru anterioritate: preterit + mai mult ca perfect:
Principala Subordonata
I was sure (that) he had been there.
c) pentru ideea de viitor fata de trecut: un timp trecut + viitorul trecut:
Principala Subordonata
I was sure (that) he would come.
I had been sure (that) he would come.
Exceptii
a) Dupa un timp trecut se foloseste prezentul în subordonata atunci când acesta exprima un adevar general, un fapt universal cunoscut etc.:
Principala Subordonata
He demonstrated that the atom is not the smallest particle of matter.
b) Dupa un timp trecut se foloseste orice timp (logic) în propozitia subordonata atunci când aceasta este atributiva, de mod, comparativa, cauzala si altele câteva:
Principala Subordonata
You spoke French better last year | than you do now.
Did you speak to the man | who will lead the expedition?
I didn't speak to him | for I'll see him tonight
Regula 3. Viitorul din principala sau regenta este însotit de prezent pentru simultaneitate si de perfectul prezent pentru anterioritate:
Principala Subordonata
I'll go there when I have time.
I'll go there when I have finished my work.
Exceptiile sunt cele mentionate la Regula 2.
Regula 4. Conditionalul prezent cere preteritul în subordonata pentru simultaneitate:
Principala Subordonata
I should go to the concert | if you came with me.
Conjunctia if se poate omite:
-- folosindu-se inversiunea daca verbul din subordonata conditionala este to have, to be sau un verb modal; în acest caz, propozitia subordonata precede, de obicei, principala sau regenta:
Subordonata Principala
Were you I wouldn't do that.
Could you come too we'd be very pleased.
-- folosindu-se should (sau, cu o usoara nuanta de "politete" sau "rugaminte", would) si trecându-se verbul principal la infinitiv:
Subordonata Principala
Should/Would you
come with me I'd go to the concert.
Regula 5. Conditionalul trecut din principala sau regenta este însotit de un mai mult ca perfect în subordonata:
Principala Subordonata
We should have left at 7 | if it had not rained.
He might have succeeded | if he had not exaggerated.
Conjunctia if poate fi omisa prin inversiune:
Subordonata Principala
Had it not rained we should have left at 7.
Regula 6. Daca verbul dintr-o propozitie principala sau regenta este la un timp prezent (prezent, prezent perfect), la viitor sau la imperativ, verbul unei propozitii finale este la subjonctivul analitic cu may (uneori cu will), iar daca propozitia finala este negativa, la subjonctivul analitic cu should:
Principala Subordonata
I'll repeat the question | so that everybody may understand it.
I'll repeat the question | lest it should be misunderstood.
Regula 7. Daca verbul dintr-o propozitie principala sau regenta este la un timp trecut (preterit) sau mai mult ca perfect), verbul propozitiei finale este la subjonctivul analitic cu might (uneori cu would), iar daca propozitia finala este negativa, la subjonctivul analitic cu should (uneori cu would):
Principala Subordonata
I repeated the question | (so) that everybody might understand it.
I repeated the question | lest it should/would be misunderstood.
Vorbirea directa este redarea întocmai a spuselor cuiva, enuntul devenind o propozitie completiva directa sau, în cazul unei fraze, o propozitie completiva directa însotita de subordonatele sale. În limba engleza, dupa verbul explicativ (to ask, to say etc.) se foloseste, de obicei, virgula si nu doua puncte, iar vorbirea directa este pusa între ghilimele (duble sau simple):
He asked me, "Do you remember L.?"
Vorbirea indirecta reproduce continutul a ceea ce spune cineva într-o împrejurare data. Ca si vorbirea directa, ea este redata prin propozitii completive directe, atât ca timpurile verbale din cadrul acestora se modifica potrivit regulilor de corespondenta timpurilor:
He asked me/whether I remembered L.
Alte modificari sunt determinate, în general, de tipurile modale ale propozitiilor respective:
1) Propozitiile enuntiative
Verbul to say din principala se pastreaza atunci când nu este însotit de un complement indirect; altfel, se înlocuieste prin to tell.
Pronumele, determinantii si adverbele se înlocuiesc în functie de înteles, ca în limba româna, de exemplu: I poate deveni he sau she; this -- that; today -- that day; yesterday -- the day before; ago -- before; here -- there etc. Astfel:
"I think I heard you speaking on the radio last month," she said to me.
devine:
She told me (that) she thought (that) she heard me speaking on the radio a month before.
2) Propozitiile interogative
Ordinea cuvintelor dintr-o propozitie interogativa indirecta este aceea a cuvintelor dintr-o propozitie enuntiativa. Propozitia interogativa indirecta este introdusa prin if sau whether, iar atunci când întrebarea este alternativa, prin whether. Pronumele, adjectivele si adverbele determinative se înlocuiesc, ca si în limba româna, dupa înteles. Astfel:
He asked me, "Have you seen the new theatre?"
devine:
He asked me if/whether I had seen the new theatre.
Sau:
John said, "Will you come and dine with us to-night?"
devine:
John asked (us) if/whether we would come and dine with them that night.
3) Propozitiile imperative
Propozitiile imperative se redau în vorbirea indirecta cu ajutorul unor verbe care exprima ordinul, rugamintea, cererea etc. (to ask, to order, to tell, to beg etc.) urmate de infinitive. Pronumele, adjectivele si adverbele determinative se înlocuiesc, ca si în limba româna, dupa înteles. Astfel:
"Drive quicker!" he said to me.
devine:
He asked me to drive quicker.
4) Propozitiile exclamative
Propozitiile exclamative sunt redate în vorbirea indirecta printr-o serie de modificari cerute de sens, caracterul exclamatiei fiind redat mai ales de verbe si adverbe (de mod), astfel:
He said, "That isn't true!"
devine:
He exclaimed/cried indignantly that it wasn't true.
Remarci finale. La transformarea vorbirii directe în vorbire indirecta trebuie sa tinem întotdeauna seama de caracterul modalitatii enuntului, indiferent de tipul structural-modal al propozitiei (enuntiativa, interogativa etc.). Pentru ilustrare, vom considera propozitia interogativa:
May I give you a helping hand? care implica însa ideea de oferta si va fi transformata în consecinta:
He etc. offered to give her etc. a helping hand.
|
