DESPARTIREA CUVINTELOR IN SILABE

DESPĂRŢIREA CUVINTELOR ĪN SILABE

I. Regula generala si obligatorie a despartirii īn silabe a cuvintelor īn limba romāna - valabila atīt īn situatiile de sub II, cīt si īn cele de sub III - este interzicerea lasarii la sfīrsit de rīnd sau la īnceput de rīnd a unei secvente lipsite de o vocala (propriu-zisa).

II. Reguli bazate pe pronuntare

Se aplica drept reguli unice īn toate cuvintele simple si īn majoritatea derivatelor cu sufixe; sunt tolerate īn cuvintele compuse, īn derivatele cu prefixe si īn unele derivate cu sufixe (pentru care vezi III 1), precum si īn grupurile de cuvinte legate prin cratima (vezi III 2).

1. Īn succesiunea a doua vocale propriu 20220y2411u -zise despartirea se face īntre cele doua vocale: Gra-al, a-e-ri-an, a-ici, a-or-ta, a-u-zi; be-ha-it, lin-ga-ul; bo-re-al, a-le-e, de-ic-tic, le-o-nin, le-ul; u-ri-as, pom-pi-er, fi-in-ta, fa-ni-on, ca-fe-gi-ul; hī-rī-it, pī-rī-ul; cro-at, po-et, cro-im, al-co-ol, o-ul; po-lu-a-re, con-ti-nu-a, du-et, ha-la-du-ind, a-fec-tu-os, con-ti-nu-u; ke-ny-an, dan-dy-ul etc.

2. Īn succesiunea vocala (sau diftong) + semivocala (e, i, o sau u) + vocala (+ semivocala) despartirea se face īnaintea semivocalei, deci īnaintea diftongului postvocalic: a-ce-ea, dum-nea-ei; ta-iat, ploa-ie, e-po-pe-ii, du-ios, ro-iul; ga-oa-ce; ro-ua, stea-ua, no-ua etc., respectiv īnaintea triftongului postvocalic: ta-iai, vo-iau, le-oai-ca etc.

Observatie. Īn succesiunea vocala + semivocala + semivocala + vocala despartirea se face īnaintea primei semivocale, deci īnaintea triftongului postvocalic: cle-ioa-sa, cre-ioa-ne etc.

3. Īn succesiunea vocala (sau diftong) + semivocala + consoana despartirea se face īnaintea consoanei: mai-ca, boj-deu-ca, pīi-ne, doi-na, lu-poai-ca etc.

4. Daca exista o singura consoana īntre vocale despartirea se face īnaintea consoanei: a-bil, re-ce, ve-cin, po-dis, a-fis, le-ge, le-gic, o-lea-ca, lu-na, soa-re, ca-sa, ra-zei etc.

Observatii:

1. Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) noteaza cīte o singura consoana, k', g'; de aceea, cuvintele īn care apar se despart īn silabe conform regulii de sub II 4: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.
2. Litera x noteaza īntotdeauna doua consoane (fie cs, fie gz); din punctul de vedere al despartirii īn silabe este īnsa tratata ca o singura unitate, iar cuvintele īn care apare se despart tot conform regulii de sub II 4: a-xa, e-xa-men etc.

5. Īn cazul grupurilor de doua consoane situate īntre vocale despartirea se face

a.       īn majoritatea situatiilor, īntre cele doua consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-tan, mul-te, īn-ger, lun-git, un-gher, īn-ghi-ti, mun-te, cap-sa, as-cet, is-che-mi-e, as-chi-mo-di-e, as-tazi etc.;

Observatie. Cuvintele care contin consoane duble se despart tot dupa regula de mai sus: for-tis-si-mo, wat-tul, īn-nop-ta, in-ter-regn (īn cazul ultimelor doua exemple despartirea se justifica si prin regulile de sub III

b.      īnaintea īntregului grup consonantic

§ daca prima consoana este b, c, d, f, g, h, p, t sau v, iar a doua consoana este l sau r: o-blo-ni, o-braz, a-cla-ma, a-cru, Co-dlea, co-dru, a-fla, A-fri-ca, a-glu-ti-nant, a-gro-nom, pe-hli-van, po-hrib, su-plu, cu-pru, a-tlet, pa-tru, e-vla-vi-e, co-vrig etc.;

§ īn cazul succesiunilor de litere sh, th, ts, tz din cuvinte neadaptate: fla-shul, ca-thar-sis, jiu-ji-tsu, kib-bu-tzuri etc.

6. Īn cazul grupurilor de trei consoane situate īntre vocale, despartirea se face

. īn majoritatea situatiilor, īntre prima si a doua consoana a grupului: ob-ste, fil-tru, lin-gvist, cin-ste, con-tra, vīr-sta, as-pru etc.;

a.       īntre a doua si a treia consoana, īn cazul grupurilor lpt, mpt, mpt, ncs, nct, nct, ndv, rct, rtf si stm: sculp-tor, somp-tu-os, re-demp-ti-u-ne, linc-sii, punc-taj, punc-ti-e, sand-vici, arc-tic, jert-fa, ast-ma-tic etc.

Observatie. La aceasta lista pot fi adaugate grupuri ca ldm, lpn, ltc, ndc, nsl, nsr, nsv, ntl, rbt, rgs, rtb, rtc, rth, rtj, rtm, rtp, rts, rtt, rtv, stb, stc, std, stf, stl, stn, stp, sts, stt, stv īntīlnite numai īn cuvinte pentru care despartirea dupa a doua consoana este justificata de regulile de sub III: feld-ma-re-sal, alt-ce-va, fi-ind-ca, trans-la-tor, trans-re-nan, trans-va-za, sa-vant-līc, ab-sorb-ti-e, tīrg-sor, port-ba-gaj, port-har-ta, port-jar-ti-er, port-man-tou, port-pe-ri-e, port-sa-bi-e, port-ti-ga-ret, port-vi-zit, post-be-lic, post-cal-cu-la-ti-e, post-di-lu-vi-an, ast-fel, post-lu-diu, post-no-mi-nal, post-pu-ne, post-sin-cro-ni-za, post-to-nic, post-ver-bal.

7. Īn cazul grupurilor de patru sau cinci consoane situate īntre vocale, despartirea se face

. de obicei, īntre prima si a doua consoana a grupului: con-struc-tor, mon-stru etc.;

a.       foarte rar, īntre a doua si a treia consoana a grupului: tung-sten, ang-strom, horn-blen-da, pentru ca grupurile de consoane gst, nbl sīnt foarte neobisnuite si greu de pronuntat īn limba romāna.

Observatii:

La lista de sub b. se pot adauga si grupuri ca bstr, nsgr, ptspr, rtdr, risc, stpr, stsc, stsc īntīlnite numai īn cuvinte pentru care despartirea dupa a doua consoana se justifica si prin regulile de sub III: abs-tract, trans-gre-sa, opt-spre-ze-ce, port-dra-pel, port-scu-la, post-pran-di-al, post-sce-ni-um, post-sco-lar.

Un caz de despartire īntre a treia si a patra consoana este vīrst-nic, pentru care vezi īnsa III

III. Reguli bazate pe analiza morfologica

1. Īn cuvintele compuse din cuvinte īntregi, elemente de compunere sau fragmente de cuvinte, īn derivatele cu prefixe si īn unele derivate cu sufixe (derivate de la teme terminate īn grupuri consonantice cu sufixe care īncep cu o consoana) se prefera despatirea īn silabe care tine seama de elementele constitutive atunci cīnd cuvīntul este analizabil sau macar semianalizabil:

. compuse: ar-te-ri-o-scle-ro-za, alt-un-de-va, ast-fel, ci-ne-ma-scop, de-spre, feld-ma-re-sal, port-a-vi-on, watt-me-tru etc.;

Observatie. Cīnd se confunda īntr-o singura litera ultimul sunet al primului termen si primul sunet - identic cu precedentul - al termenului urmator, īn compusele formate dintr-un element greco-latin si un cuvīnt cu existenta independenta īn limba noastra despartirea se face īn favoarea acestuia din urma: om-or-ga-nic, top-o-no-mas-ti-ca; īn compusele formate din doua elemente greco-latine se acorda, īn general, prioritate ultimului element: bi-op-si-e, mi-o-pi-e.

a.       derivate cu prefixe: an-or-ga-nic, dez-e-chi-li-bru, in-e-gal, īntr-a-ju-to-ra-re, ne-spri-ji-nit, ne-sta-bil, ne-stra-mu-tat, sub-li-ni-a etc.;

Observatii:

Conform regulii de sub I nu se separa prefixe monoconsonantice ca r- din ralia sau s- din spulbera.

Cīnd se confunda īntr-o singura litera ultimul sunet al prefixului si primul sunet - identic cu precedentul - al radacinii despartirea se face acordīndu-se prioritate radacinii: tran-scri-e, ultr-a-lu-min.

Adeseori despartirea īn silabe a cuvintelor compuse sau a derivatelor cu prefixe dupa regulile morfologice coincide cu cea dupa regulile fonetice: bu-na-vo-in-ta, in-to-le-ra-bil, pre-fa-bri-cat, re-a-ni-ma, su-pra-a-glo-me-rat etc.

b.      derivate cu sufixe: sa-vant-līc, stīlp-nic, tīrg-sor, vīrst-nic etc.

2. De asemenea, īn masura īn care nu se poate evita despartirea, se prefera despartirea dupa elementele constitutive la grupurile ortografice īn care cratima leaga doua sau mai multe cuvinte: dintr-un (fata de din-tr-un), fir-ar (fata de fi-r-ar), īntr-īn-sa (fata de īn-tr-īn-sa) etc.

Observatii:

īn aceste situatii cratima are o functie ortografica dubla, ceea ce se poate īntīmpla si atunci cīnd despartirea dupa regulile morfologice coincide cu cea dupa regulile fonetice, ca īn du-te, du-cīn-du-se, va-zīn-du-ma etc.

Conform regulii de sub I nu se separa cuvinte reduse la o consoana, ca s- din s-a, -l din dīndu-l, la o semivocala, ca i- din i-a, sau la o consoana + i semivocalic, ca mi- din mi-a.

IV. Situatii īn care nu se face despartirea la capat de rīnd

1. Nu se despart īn rīnduri diferite:

• cuvintele compuse din abrevieri literale: IRTA (nu: IR-TA), UNESCO (nu: U-NES-CO);
• abrevierile unor formule curente: a.c., ī.e.n., s.a.m.d.;
• numeralele ordinale notate prin cifre (romane sau arabe) urmate de formantul specific: (al) XVI-lea, a 5-a.

2. Se recomanda evitarea despartirii si īn cazul:

• silabelor initiale si, mai ales, finale constituite dintr-o singura vocala, īntrucīt despartiri ca a-er, vi-a, e-ra, li-ce-e, i-re-al, su-i, o-mis (corecte conform regulilor de sub II) sau dīnd-o, las-o, zis-a (corecte conform regulilor de sub III) sīnt neeconomice;
• abrevierilor literale care reprezinta primii termeni ai unor nume proprii compuse (prenume abreviate + nume de familie: I. Popescu; substantive comune + nume proprii: F. C. Arges, I.H.R. Mangalia);
• cuvintelor compuse si al grupurilor ortografice scrise cu cratima, cīnd locul despartirii ar coincide cu locul cratimei: bun-gust, du-te;
• notatiilor abreviate, ca 10 km, art. 3.

Roxana Nae