Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera P

Gramatica


DICŢIONAR DE MITOLOGIE GREACĂ sI ROMANĂ - litera P

Pactol (gr. naxTwXdc, -ou; lat. Pactolos si Pactolus, -i). Zeu fluvial din Lidia, Asia Mica, fiul lui Zeus si al Leucoteei si tatal Eurianasei. Era socotit unul dintre stramosii lui Pelops. Disperat de vina de a-si fi violat propria sora, pe Demodice, s-a aruncat în rîul Crisorrhoas, care i-a luat numele. Acest rîu face subiectul mai multor legende. Se spunea sa apele sale ar fi fost aurifere de cînd Midas, pentru a se elibera de tristul privilegiu de a trans­forma în aur tot ce atingea, s-a aruncat în el. Apelor sale li se atribuiau si virtuti taumaturgice, fiind raspîndita credinta ca vindecau de orice boala pe cei care se îm-baiau ac 12212i82m olo.



> Prezente în literatura antica. Herodot (5.101) relateaza ca în apele Pactolului se gaseau firisoare de aur, iar Ovidiu „ramura de palmier a victoriei",

aminteste de acest stravechi obicei. Nas­terea gemenilor Romulus si Remus a fost precedata, potrivit lui Ovidiu, de un vis premonitoriu al mamei lor Rhea Silvia, care îi vazuse sub forma a doi palmieri foarte înalti, cu ramurile ajungînd pîna la cer {Fastele, 3.1.).

Pambeotia (gr. toc najifJoiujTia, -wv). Sar­batori religioase din Beotia, care erau celebrate în fiecare an de liga beotiana la Coroneea, în sanctuarul închinat Atenei Itonia.

Pamfilos (gr. FlajjKpuXiijg, -ou; lat. Pam-phylus, -i). Erou eponim al tribului dorian al pamfilienilor, fiul lui Egimios si sotul Orsobiei, fiica lui Deifontes.

Pamfos (gr. n<x;jL<pu)c;, -ou). Stravechi poet legendar grec amintit de Pausanias ca autor al acelor imnuri religioase (catre Demetra, Poseidon, Eros, Artemis) pe care critica moderna le numeste în mod conven­tional „imnuri homerice". Anticii îl consi­derau anterior lui Homer.

Pan (gr. fldv, flavoe;; lat. Pan, Panos, -is). Zeu pastoral grec, considerat în general fiul lui Hermes si venerat initial în Arca-dia; de aici cultul sau s-a raspîndit în toata Grecia si ulterior la Roma, unde a fost identificat cu zeul local Faunus (vezi). La Atena cultul lui a fost atestat, se pare, numai dupa lupta de la Maraton.

Divinitate a padurilor si a pasunilor, a turmelor si a animalelor salbatice, a pasto­rilor si a vînatorilor, Pan era socotit inventa­torul naiului, flautul pastorilor, cu sunetele caruia înveselea creaturile padurii si acom­pania dansul nimfelor; se îndeletnicea cu muzica si vînatoarea strabatînd vaile Arcadiei, preferind singuratatea si orele amiezii. Ca si alte divinitati ale padurilor,

PAN

era temut de calatori, carora li se arata uneori pe neasteptate, îngrozindu-i. Teama brusca, lipsita de o cauza vizibila sau clar identificabila, era pusa pe seama lui Pan si numita „teama panica" sau pur si sim­plu „panica", termen ramas în uzul lim­bilor occidentale.

Figura originara a zeului arcadian a devenit mai complexa prin numeroasele legende legate de nasterea si de iubirile sale. Euripide (în Resos) distingea doua personaje Pan diferite; unul era fiul lui Zeus si frate geaman cu Arcas, iar celalalt era fiul lui Cronos. Pan aparea adesea în cortegiul lui Dionysos, fie ca divinitate unica, fie fragmentat într-o serie de figuri minore, mici Pan sau Paniskoi, cu roluri si înfatisari foarte asemanatoare cu cele ale satirilor. Referitor la nasterea sa, este cunoscuta traditia (Imnul homeric catre Hermes) conform careia Pan, fiul lui Her-mes si al nimfei Driope, fusese abandonat imediat dupa nastere de mama sa, înspai-mîntata la vederea trupului de tap si a chipului barbos si salbatic. Hermes 1-a luat atunci si, înfasîndu-1 într-o blana de iepure, 1-a dus în Olimp, unde 1-a aratat „tuturor" zeilor, care l-au felicitat; aso­nanta numelui zeului cu termenul grecesc flav, care înseamna „tot", justifica etimo­logia populara. Caracterul falie si aspectele uneori malefice ale zeului îsi au originea în povestile despre iubirile sale, cele mai multe avînd drept obiect nimfe si ramase în general neîmpartasite: ca sa scape de el, Echo devenise doar un glas; altele, pre­cum Sirinx si Pitis, pentru a-1 evita s-au transformat într-o trestie (din care Pan si-a facut naiul), respectiv într-un pin. Selene, Luna, a avut o soarta diferita: refuzînd sa i se dea lui Pan, zeu al întu­nericului, a fost în cele din urma sedusa de acesta, care se acoperise cu blana alba a unei oi (Vergiliu, Oeorgicele, 3.391). Pan a fost imortalizat în constelatia Capricor­nului (vezi Constelatii ; vezi si Penelopa).

Epitete. Egipan (Pan-tap), Titanopan, Hermopan (de la numele respectivelor divinitati al caror fiu era considerat de diferitele traditii).

Atribute. Este reprezentat de obicei ca un barbat cu picioare si coarne de tap, barbos si paros; uneori poarta o mantie scurta si tine naiul, cîteodata si alte instrumente

muzicale. Printre atributele sale poate figura si broasca-testoasa, care îi era con­sacrata pe muntele Partenion (Pausanias, 8.54.7).

Raspîndirea cultului. Pornind din Arcadia, cultul lui Pan a cunoscut o raspîndire nota­bila în tot restul Greciei si apoi în lumea romana. La Atena i-a fost consacrata o grota pe Acropole; atestarea cultului în anul luptei de la Maraton se leaga de legenda potrivit careia Pan i-ar fi sprijinit pe atenieni împotriva persilor. Originea cul­tului la Atena si a sarbatorilor în onoarea sa rezulta din relatarea lui Herodot: „Crai­nicul Filipide [...], pe muntele Partenion, dincolo de Tegeea, s-a trezit dintr-o data cu Pan în fata. Dupa ce 1-a strigat cu glas tare pe nume, Pan i-a poruncit sa-i întrebe pe atenieni din ce pricina nu-i aratau nici un fel de cinstire lui, care era binevoitor cu atenienii si în multe rînduri le-a fost de folos iar în multe altele le-ar fi putut fi. Iar atenienii, cînd se statornicisera de-acum, socotind adevarate aceste spuse i-au ridicat la poalele Acropolei un altar lui Pan si urmînd acelei vestiri cauta sa-1 îmbu­neze în fiecare an cu ofrande si alergari cu torte".

Prezente în literatura antica. întîmplarile legate de nasterea lui Pan sînt evocate în Imnul homeric catre Hermes ; la genealogia sa face referire si Euripide, în Resos. Este amintit frecvent de poetii greci si latini; Ovidiu (Metamorfoze, 1, 11, 14) si Vergiliu relateaza întîmplari privitoare la iubirile sale.

Prezente în literatura moderna si contem­porana. O reevocare a figurii lui Pan apare în romanul fantastic Urciorul de aur al lui J. Stephens, scriitorul irlandez prieten al lui Joyce. O lectura în cheie crestina este oferita de Elisabeth Langgasser în cule­gerea de versuri Metamorfoze. De aseme­nea, asa cum am subliniat, de la numele lui Pan deriva adjectivul „panic" si sub­stantivul „panica", legate de sensul spai­mei inexplicabile care potrivit anticilor era provocata de aparitia zeului.

Iconografie. Reprezentarile zeului sînt frecvente în arta antica greaca si romana; ele tind uneori sa se confunde cu cele ale lui Faunus, în lumea romana, si cu ale satirilor si silenilor, cu care se suprapun uneori figurile amintitilor Paniskoi. Pre­zent în ceramica greaca, Pan a fost repro­dus si în sculpturile unor autori celebri,

PANACEEA

din care s-au pastrat cu precadere copii datînd din epoca elenistica si romana. Este cunoscuta o statuie a lui Policlet, al carei original s-a pierdut; dintre grupurile sta­tuare aparute în epoca elenistica, multe devenite celebre si deseori imitate în scop decorativ, se evidentiaza Pan scotîndu-i un spin unui satir (Vatican); Afrodita si Pan, din Delos, Atena (Muzeul National). Su­biectul a fost reprodus si în picturile din orasele vezuviene.

Panaceea (gr. flavaxeia, -aq; lat. Pana-cea, -ae). Fiica lui Asclepios si a Lampetiei (sau a Epionei, vezi) si sora lui Iaso, Mahaon, Podalirios si a Higeei. Era venerata ca zeita a vindecarii universale (aceasta este sem­nificatia numelui sau) si în special a vin­decarii obtinute cu ajutorul leacurilor pe baza de plante. Numele ei s-a pastrat în limbile moderne (în româneste în forma panaceu - n.t.), indicînd un remediu pentru toate tipurile de boli.

Panacris (gr. navaxpCq, -ti>og). Numele uneia dintre albinele mitice cu mierea carora a fost hranit Zeus în copilarie (vezi Albina).

Panatenee (gr. rd navotflfjvoua; lat. Pana-thenaica, -orum). Sarbatori religioase care se tineau la Atena în onoarea zeitei ocro­titoare a cetatii, Atena Polias, în luna de vara Hecatombeon (iulie-august; vezi Calendar). Se spune ca ar fi fost initiate de Tezeu, o data cu reformele administra­tive si legislative aduse Atenei, sau de Erehteu, considerat totodata inventatorul cvadrigei si al carului cu care a participat cel dintîi la întrecerile ce caracterizau sar­batoarea. Numite initial Atenee si rezervate exclusiv locuitorilor Atenei, au devenit ulte­rior Panatenee, incluzîndu-i pe locuitorii din împrejurimile cetatii si din diversele deme atice. începînd din anul 566 î.Hr. se diferentiaza Micile si Marile Panatenee. Micile Panatenee se desfasurau în fiecare an în zilele 27 si 28 ale lunii Hecatom­beon, cuprinzînd jocuri atletice si o cursa cu torte, si erau suspendate doar o data la patru ani, cînd se sarbatoreau Marile Pana­tenee. Acestea din urma, cvadrienale si cu o durata de noua zile, reprezentau sarba­toarea cea mai importanta a cetatii. Ţineau din ziua 21 pîna în 29 ale lunii; în primele trei zile se disputau marile întreceri, con-

stituite din concursuri muzicale, atletice si ecvestre. Cîstigatorii concursurilor erau premiati cu amfore mari (asa-numitele amfore panatenaice) pline cu ulei extras din maslinii sacri ai zeitei. Urmau apoi micile întreceri, cuprinzînd dansuri cu arme si un concurs de stafeta cu torte (lampade-dromii), ce se prelungea cu o petrecere care dura toata noaptea. Apogeul sarbatorii era reprezentat de grandioasa procesiune solemna în cursul careia era adus pe Acro­pole peplu] Atenei, tesut si brodat de ergastinai, tinere nobile din Atena care zugravisera pe el faptele de vitejie ale zeitei, dar si pe cele mai demne de luat în seama ale cetatenilor atenieni. Procesiunea, la care participa tot poporul, pornea din Cera-micos si strabatea drumul Pireului, pen­tru a ajunge în cele din urma la Acropole. Sarbatorile se încheiau cu sacrificarea a peste o suta de oi si vite ce fusesera aduse la altarul zeitei în timpul procesiunii si a caror carne era apoi împartita cetatenilor; de asemenea, avea loc o regata în onoarea lui Poseidon, care pornea din Pireu si ajun­gea probabil la capul Sunion.

Iconografie. Cea mai cunoscuta reprezen­tare figurata a Panateneelor, care prezinta în detaliu desfasurarea acestora si în spe­cial a procesiunii, o constituie friza Parte-nonului de pe Acropola ateniana, opera a lui Fidias. Sînt indicate aici cu minutio­zitate diversele grupuri de cetateni care participa la procesiune, distinse pe vîrste, ranguri, functii; este reprodusa, de ase­menea, scena încredintarii peplului brodat si tesut pentru zeita Atena. Procesiunea este imaginata desfasurîndu-se în prezenta zeilor din Olimp si asuma — în contextul proiectului decorativ al Partenonului si al celui politic mai larg al lui Pericle, promo­torul acestei opere - o importanta functie de celebrare a poporului atenian. Pana-teneele constituie unul dintre rarele eveni­mente din viata reala a cetatii care au fost reprezentate vreodata într-un loc important precum friza unui templu, în întreaga arta a epocii clasice grecesti. în plus, aceste sarbatori au favorizat o productie abun­denta de amfore atice cu figuri negre -amforele panatenaice -, neschimbate de-a lungul timpului si descoperite în locuri foarte îndepartate unele de altele, atestînd provenienta disparata a atletilor care par­ticipau la întreceri.

PANDORA

Pancration (gr. flaf xpatiov, -ou; lat. pan-cration saupancratium, -ii). Tip de confrun­tare sportiva reprezentînd o combinatie de trînta si pugilat. în Grecia adversarii se înfruntau cu mîinile goale, spre deosebire de lumea romana, unde se foloseau manusi speciale, din care ieseau vîrfuri metalice. Jocul era considerat o inventie a lui Hera-cle, avîndu-si originea în lupta eroului cu leul din Nemeea; cei care învingeau în ambele probe - trînta si pancration - erau numiti „urmasi ai lui Heracle". Conform altei traditii, la originea competitiei ar sta lupta lui Tezeu împotriva Minotaurului. Scopul întrecerii era acela de a-1 face pe adversar sa se predea ; arbitrii vegheau sa nu se comita nereguli; de pilda, nu se per­mitea muscarea sau înfigerea degetelor în ochii adversarului, interdictii ce dau masura duritatii acestor confruntari. întrecerile olimpice includeau de obicei concursuri de pancration (vezi Olimpiade).

Pancratis (gr. FlaYxpaTig, -iSog). Fiica lui Aloeu si a Ifimediei si sora Aloizilor. Dedi­cata cultului lui Dionysos, a fost rapita de tracii din Naxos si disputata de rapitori datorita frumusetii sale. Eliberata de fratii ei, care erau înzestrati cu o forta iesita din comun (vezi Aloizi), a murit la scurt timp dupa aceea.

Prezente în literatura antica. Partenios din Niceea, Erotika pathemata, 19.

Pandareos (gr. FlavSapeog, -eou; lat. Pandareus, -i). Fiul Meropei, originar din Milet; fiicele sale au fost rapite de harpii (Odiseea, 20.66). Potrivit unei traditii, Pandareos a furat un cîine de aur ce îi apartinea lui Zeus, dîndu-i-1 apoi în pas­trare lui Tantal; acesta însa 1-a tradat, iar Zeus 1-a pedepsit împietrindu-1. Mitul ne-a parvenit din izvoare tîrzii (Antoninus Liberales) si prezinta diverse variante: cîinele de aur este legat într-un fel sau altul de copilaria lui Zeus în Creta, în pes­tera de pe muntele Ida, unde i-a fost paz­nic ; rolul lui Tantal se confunda uneori cu cel al lui Pandareos, în una dintre versiuni Tantal fiind cel transformat în stînca. Rapirea fiicelor sale de catre harpii este, dupa unele surse, o consecinta a uciderii lui Pandareos de catre Zeus, care le-a lasat orfane.

> Prezente în literatura antica. Odiseea, 19.518 si 20.66 si urm.; Pausanias, 10.30.1 si urm.; Antoninus Liberales, Transforma-tiones, 36.

Pandaros (gr. navSapow, -ou; lat. Panda-rus, -l). 1) Erou lician, arcas în oastea tro-iana în timpul asediului Troiei. L-a ranit cu o sageata pe Menelaos. A fost rapus de Diomede.

2) Fiul lui Alcanor si fratele geaman al lui Bitias; unul dintre însotitorii lui Enea. A fost ucis de Turnus.

Pandemios (gr. navSfjjJLioc,, -ou). „Al întregului popor", „al tuturor". Epitet prin care sînt indicati uneori Eros si Afrodita. Platon îl foloseste în Banchetul cu referire la Afrodita ca zeita a dragostei senzuale, mai instinctiva si de calitate inferioara, care se distinge de iubirea celesta, ideala, pusa sub protectia Afroditei Urania.

Pandia (gr. navSfri, -t]C/ si ndvSia, -ojv [ia]). Potrivit unui filon al traditiei, grecii o numeau astfel pe fiica nascuta din iubi­rea lui Zeus cu Selene (Imnul homeric catre Selene, 15). Numele indica însa si o sarbatoare religioasa atestata doar în cetatea Atenei, o „sarbatoare a întregului popor în cinstea lui Zeus", deci o sarba­toare a unitatii nationale. Celebrata în fiecare an în ziua 14 a lunii Elafebolion, corespunzînd lunii pline, aceasta a luat probabil locul unei celebrari anterioare a Lunii, a carei fiica este considerata Pandia, cînd nu e de-a dreptul identificata cu ea.

Pandion (gr. ricxvfiiwv, -ovoc;; lat. Pandion, ■onis). 1) Rege al Atenei; era fiul lui Erih-tonios si tatal Procnei si al Filomelei. Pentru detalii vezi Tereu.

2) Rege al Atenei ca si precedentul, era fiul lui Cecrops. Constrîns sa paraseasca cetatea, s-a refugiat la Megara, al carei rege a devenit. A fost tatal lui Egeu si al lui Licos.

Pandora (gr. flavSuipa, -ac;; lat. Pandora, -ae). „Cea plina de daruri", „cea care da­ruieste totul", Pandora a fost prima femeie si stramoasa sexului feminin al speciei umane. Hefaistos a creat-o din pamînt la porunca lui Zeus, mînios pentru ca Pro-meteu furase focul de la zei si îl daruise muritorilor: ca sa-i pedepseasca pe oameni,

PANDOROS

Zeus i-a cerut lui Hefaistos sa faureasca o fiinta splendida, o femeie careia toti zeii au fost chemati apoi sa-i daruiasca însu­siri deosebite: Afrodita a facut-o încînta-toare, Atena a învatat-o mestesugul teserii, Hermes i-a dat siretenia si fatarnicia (vezi si Creatie). Cînd a fost gata, îmbracata în vesminte stralucitoare, purtînd pe cap un val si deasupra o coroana pe care Hefaistos însusi închipuise felurite animale, Pandora a fost trimisa pe pamînt, la regele Epime-teu, fratele lui Prometeu. Epimeteu a ramas vrajit si a primit imediat darul, uitînd ca Prometeu îi interzisese sa accepte orice ar fi venit de la zei, de teama ca acestia ar fi putut trimite ceva daunator oamenilor. Prea tîrziu a înteles Epimeteu greseala facuta : Pandora adusese cu ea un vas mare, în care se aflau toate relele ce pot atinge un muritor, iar cînd a ajuns la Epimeteu i-a ridicat capacul: dinauntru au iesit toate nenorocirile, raspîndindu-se în lume. Doar speranta a ramas închisa în vas, pe care Pandora, din porunca lui Zeus, s-a grabit sa-1 închida. O varianta tîrzie a mitului sustinea, dimpotriva, ca acea cutie a Pan­dorei continea toate binecuvîntarile ceru­lui, care le-ar fi fost destinate oamenilor daca Pandora nu le-ar fi lasat sa scape ridicînd capacul.

Atît varianta mai veche si traditionala a mitului, anterioara cu siguranta lui He-siod - chiar daca de la acesta (Teogonia, 567 si urm., Munci si zile, 53 si urm.) ne-a parvenit prima sa relatare completa -, cît si aceea mai recenta vad în femeie sursa irezistibila, îmbietoare dar incontrolabila, a tuturor nenorocirilor omenesti. Dincolo de interpretarile propuse mitului Pando­rei în raport cu presupusa misoginie a lui Hesiod (dar Hesiod a preluat cu siguranta povestea din surse mai vechi), este intere­sant de semnalat ca numele Pandorei este si un epitet al pamîntului; Pandora este la rîndul ei facuta din pamînt, si nu lipsesc marturiile iconografice în care aceasta este reprezentata iesind chiar din pamînt.

Daca între Pandora si zeita Terra exista o legatura evidenta (un alt epitet al sau este Anesidora, „cea care face sa rasara darurile din adîncuri", adica zeita care asi­gura fertilitatea pamîntului), originea sa ca opera a lui Hefaistos îi confera în acelasi timp caracterul de produs al artei si al

activitatii unui demiurg (care în unele versiuni ale mitului nu este Hefaistos -sau nu numai el -, ci poate fi Prometeu, sau Epimeteu, sau vreun satir ori silen).

Epitete. Pandora poate fi considerat, asa cum s-a vazut, un epitet al pamîntului; interpretarii mai frecvente a numelui — cea plina de daruri - i se opune etimologia propusa de Hesiod - darul tuturor zeilor —, care este totusi mai rar adoptata. Anesi­dora este epitetul care o însoteste într-o veche reprezentare pe un vas pictat.

Atribute. Sînt cele amintite de versurile lui Hesiod: valul de pe cap, drapajul bogat, coroana lui Hefaistos, cingatoarea Atenei si, fireste, vasul, „cutia".

Prezente în literatura antica. Sursa prin­cipala este Hesiod: Teogonia, Munci si zile. Cutia Pandorei din povestirea mitica a de­venit proverbiala si în literaturile moderne occidentale.

Prezente în literatura moderna si contem­porana. Cea mai celebra reevocare a mi­tului este cea a lu: F. Wedekind din Cutia Pandorei, drama transpusa muzical de A. Berg sub titlul Lulu. Goethe si-a inti­tulat Pandora o piesa neterminata.

Iconografie. în reprezentari - cu precadere pe vase pictate - Pandora este înfatisata iesind din pamînt, potrivit temei tipice a anodos-ului fortelor htoniene si a fecun­ditatii.

Pandoros (gr. flavSojpog, -ou). Fiul lui Erehteu si al Praxiteei, considerat înteme­ietorul cetatii Chalcis din Eubeea (Apollo-dor, Biblioteca, 3.15.1).

Pandrosos (gr. riavSpoo-oc;, -ou; lat. Pandrosos, -i). Una dintre fiicele lui Cecrops, sora Hersei si a lui Aglauros. Numele se traduce prin „cea stropita de roua". Pentru detalii vezi Aglauride.

Pangeos (gr. naYŢcuoc;, -ou). Erou grec din Tracia, eponim al muntelui Pangeos. Pentru ca si-a violat, fara sa stie, propria fiica, s-a sinucis pe muntele care i-a luat nu­mele, strapungîndu-se cu propria spada.

Prezente în literatura antica. Este amintit de Pseudo-Plutarh în De fluminibus, 3.2.

Panides (gr. flavifi-ris, -ou). Rege al cetatii Chalcis din insula Eubeea, judecator în legendara confruntare dintre Homer si Hesiod. Se povesteste ca cei doi poeti greci

PARASIOS

ar fi participat la concursurile de poezie din cadrul jocurilor funebre în onoarea lui Amfidamas, fratele lui Panides. Solicitat sa le fie arbitru, Panides 1-a preferat pe Hesiod, considerînd ca poezia sa, slavind truda si muncile cîmpului, era mult mai utila decît cea a lui Homer, care glorifica razboiul. Publicul nu a fost însa deloc de acord cu judecata sa, iar de la acel episod expresia Judecata lui Panides" a devenit proverbiala în limba greaca, indicînd o opinie ce dovedeste lipaa de gust.

Prezente în literatura antica. Informatiile asupra confruntarii dintre cei doi poeti ne-au fost transmise prin scrierea intitulata chiar întrecerea dintre Homer si Hesiod. Alte in­formatii sînt furnizate de Plutarh (Mora-lia, 153e-f).

Pannychis (gr. nawux^C, -CSog). Termen ce indica în Grecia o veghe nocturna care avea loc în timpul principalelor sarbatori religioase. Exemple de acest fel sînt ates­tate în cadrul Misterelor Eleusine si al Panateneelor.

Panope (gr. navoirn, -r\<;; lat. Panope, -es sau Panopaea, -ae). Nimfa marina; era fiica lui Nereu si a oceanidei Doris.

Panopeu (gr. flavoiteug, -ewt; lat. Pano-peus, -eos sau -ei). Erou grec, fiul lui Focos; 1-a însotit pe Amfitrion în expeditia împo­triva teleboilor; a participat la vînarea mistretului din Calidon.

Panoptes (gr. navoTTTTjg, -ou). Termen gre­cesc semnificînd „care vede tot". Este un epitet al lui Zeus, dar si al lui Argos, numit „cel cu o mie de ochi".

Panteon (gr. n<xv#eov sauriav-freiov fiepov]; lat. Pantheum, -i). Termen de origine gre­ceasca avînd sensul de templu închinat tuturor zeilor. Desi un edificiu cu o atare destinatie exista si la Atena, cel mai cele­bru este fara îndoiala cel din Roma, con­struit între 27 si 25 î.Hr. de ginerele lui Augustus, Agrippa, si restaurat în epoca lui Hadrian în forma vizibila si astazi. în pofida numelui, a fost conceput ca sanc­tuar dinastic al familiei imperiale a lui Augustus: în interiorul sau se aflau sta­tuile divinitatilor dinastice ale familiei imperiale - Marte, Venus si divinul Iulius.

Pantera. Confundata uneori în mitologie cu tigrul sau cu leopardul, pantera, potrivit

lui Aristotel, Pliniu si Aelianus, se bucura de faima unei relative blîndeti fata de cele­lalte animale ; se credea ca ucide cu ajuto­rul parfumului dulce pe care îl emana corpul sau, capabil sa atraga toate animalele cu exceptia dragonului. Cruzimea si curajul ei sînt amintite de Homer (Iliada, 13.103 ; 17.20; 21.573 si urm.). Mitologia o aso­ciaza cultului lui Dionysos, care, potrivit unei povestiri relatate de Pseudo-Plutarh în De fluminibus, s-ar fi îndragostit de nimfa Alfesibeea si, nereusind sa o cucereasca, s-ar fi transformat într-o fiara (mai precis, sursa vorbeste de un tigru) pentru a o înspai-mînta. Panterele trageau carul triumfal cu care Dionysos a calatorit din Tracia în India; de asemenea, menadele, care fac parte din cortegiul zeului, apar frecvent în iconografie calare pe pantere.

Pantus (gr. riavflouc;, -ou; lat. Panthous, -us sau Panthus, -us). Preot al lui Apollo de la Troia; era fiul lui Otris (de unde patronimul Otriadul pe care i-1 atribuie Vergiliu) si tatal lui Euforbos.

Prezente în literatura antica. Este amintit în Iliada (3.146 ; 15.521-522) si în Eneida (2.318 si urm.).

Paposilenos (gr. ncnnrocriXrivog, -oti). Numele batrînului silen care s-a ocupat de educatia lui Dionysos. Vezi Silen.

Paradis, vezi Cîmpiile Elizee, Insulele Fericitilor si Lumea de dincolo.

Paralos (gr. flapocXog, -ou). Erou grec caruia îi era atribuita, la Atena, inventarea nave­lor de razboi. în cinstea sa, trirema oficiala a Atenei era numita Paralia.

Parasios (gr. riappcuxioc;, -ou). 1) Prota­gonistul unei legende grecesti tîrzii ce pare sa o calchieze în detalii pe cea a lui Romulus si Remus. Fiul nimfei Filonome si frate geaman al lui Licastos, se nas­cuse din iubirea mamei sale cu Ares; temîndu-se de mînia tatalui ei Nictimos, Filonome si-a abandonat nou-nascutii pe muntele Erimant; acestia, alaptati de o lupoaica, au reusit sa supravietuiasca, fiind adoptati apoi de un pastor pe nume Tilifos. Mai tîrziu, cei doi tineri si-au aflat adevarata poveste si au luat în stapînire Arcadia. Alte versiuni ale mitului îl con­siderau pe Parasios fiul lui Licaon sau al lui Zeus si tatal lui Arcas, eroul eponim al

PARCE

Arcadiei. îi era atribuita întemeierea cetatii arcadiene Parasia.

Prezente în literatura antica. Legenda este relatata de Plutarh (Moralia, 314e-f).

2) Epitet al lui Apollo, derivat de la numele cetatii Parasia din Arcadia.

Parce, vezi Moire si Destin.

Parebios (gr. flapatpioc;, -ou). Erou trac din Bosfor. Tatal sau se facuse vinovat de un sacrilegiu, doborînd un pin consacrat hamadriadelor (vezi Nimfe) ; acestea i-au pedepsit întreaga familie aruncînd-o în saracie. Parebios a aflat de la Fineu, mitic prezicator trac (vezi Fineu, 2), cum sa cîstige bunavointa nimfelor, ridicîndu-le un altar si aducîndu-le jertfe, iar de atunci a devenit un discipol fidel al lui Fineu.

Prezente în literatura antica. Este amintit de Apollonios din Rodos în Argonauticele.

Parentalia (lat. Parentalia). Sarbatori religioase care se desfasurau în fiecare an la Roma între 13 si 21 februarie. Erau legate de Feralia (vezi) si destinate come­morarii rudelor defuncte. In amintirea strabunilor se ofereau daruri modeste, de pilda cununi de flori si faina de alac. Pe durata sarbatorii templele erau închise iar activitatile principale erau întrerupte, în-trucît zilele respective erau considerate de rau augur.

Parentatio (lat. parentatio, -onis). Cere­monii religioase romane desfasurate pentru comemorarea unui defunct în fiecare an de ziua mortii sale.

Paria (gr. flapefa, -ag). Numele unei nimfe iubite de regele cretan Minos, de la care a avut patru fii: Eurimedon, Nefalion, Chrises si Filolaos.

Prezente în literatura antica. Apollodor, Biblioteca, 3.1.2.

Parilia, vezi Palilia.

Paris (gr. flapig, -1605; lat. Paris, -idis). Al doilea fiu al regelui troian Priam si al sotiei sale Hecuba, numit si Alexandru, înainte de a-1 naste, Hecuba a avut un vis cu privire la el, care îl punea în legatura cu un mare incendiu ce avea sa distruga în­treaga cetate. Pentru a evita consecintele nefaste ale prezicerii, parintii au hotarît sa abandoneze nou-nascutul pe muntele Ida,

unde acesta a fost alaptat de o ursoaica (Apollodor); micutul a fost gasit apoi de un pastor, care 1-a crescut si i-a pus numele Paris (Hyginus, Fabule, 91). Ajuns adult, Paris a dovedit calitati putin obisnuite, distingîndu-se mai ales în apararea turme­lor ce îi erau încredintate. Descoperindu-si din întîmplare originea nobila, s-a înfatisat regelui Priam, care 1-a primit cu bucurie si 1-a recunoscut drept fiu al sau. între timp numele lui fusese deja schimbat în Alexandru, „aparatorul oamenilor". Recu­noasterea sa ca membru al casei regale este legata de povestea unui tauras de care se atasase si pe care Priam îl alesese drept premiu pentru cîstigatorul unei serii de jocuri funebre; Paris s-a prezentat la curte pentru a participa la întrecere, cîstigînd toate probele si dezvaluindu-si astfel ade­varata origine.

De activitatea sa de pastor pe muntele Ida se leaga si celebrul episod al judecatii lui Paris (Iliada, 24.25-30). Potrivit legen­dei, în timpul nuntii lui Peleu cu Thetis a izbucnit mînia lui Eris, zeita discordiei, pentru ca dintre toti zeii numai ea nu fusese invitata la ceremonie. Furioasa, ca sa se razbune, a aruncat în mijlocul nuntasilor un mar de aur pe care era scris „celei mai frumoase". Hera, Afrodita si Atena au început de îndata sa si-1 dispute, pretin-zînd fiecare ca ea este cea careia i se cuvine. Cearta s-a întetit, astfel ca Zeus i-a poruncit lui Hermes sa le duca pe zeite pe muntele Ida si sa-i încredinteze sarcina judecarii acestei pricini pastorului Paris.

Hera, Atena si Afrodita i s-au aratat tîna-rului; fiecare dintre ele îi aducea dovezi ale propriei frumuseti, facîndu-i totodata promisiuni ispititoare spre a-i influenta judecata: Hera s-a oferit sa-1 faca stapîn peste întreaga Asie; Atena i-a promis faima si gloria pe cîmpurile de lupta, iar Afrodita i-a fagaduit mîna celei mai frumoase dintre femei. Alegerea lui Paris s-a oprit asupra Afroditei, careia i-a dat marul discordiei.

Aceasta alegere a avut urmari cruciale asupra istoriei cetatii sale si a Greciei; ea a provocat ura atroce a Herei si Atenei împotriva Troiei, ducînd în cele din urma la distrugerea cetatii de catre ostile gre­cesti.

între timp, Paris, care se casatorise înainte cu Enone, fiica zeului fluvial

PARTENION

Cebren, a pornit spre Grecia sub protectia Afroditei si s-a oprit în regatul lui Mene-laos, în Sparta, unde a fost întîmpinat si gazduit cu bucurie ; aici s-a îndragostit de Elena, sotia lui Menelaos, pe care a rapit-o {Iliada, 3.443 si urm.). Elena era, într-ade­var, cea mai frumoasa dintre femei: pro­misiunea Afroditei se împlinea.

Printre admiratorii si pretendentii la mîna Elenei dinaintea casatoriei sale cu Menelaos se numarasera însa toti marii eroi greci; dupa rapirea acesteia, ei au hotarît sa-1 razbune pe Menelaos si sa li se alature lui si lui Agamemnon într-o ex­peditie exemplara împotriva fiului regelui troian, ca s-o aduca înapoi pe Elena si sa pedepseasca insolenta rapitorului. Astfel a izbucnit razboiul troian (pentru alte detalii vezi Agamemnon).

în timpul asediului Troiei, Paris s-a lup­tat cu Menelaos în fata zidurilor cetatii si a fost înfrînt: era gata sa fie rapus, dar a fost salvat de Afrodita, care 1-a ascuns vede­rii eroului grec {.Iliada, 3.67 si urm., 340 si urm.). Se spunea ca l-ar fî ucis pe Ahile cu o sageata otravita sau, potrivit altei ver­siuni, printr-o înselatorie (vezi Ahile).

La caderea Troiei, Paris a fost lovit de Filoctet cu una dintre sagetile lui Heracle. Ranit, s-a întors la cea dintîi sotie, multa vreme uitata, Enone. Aceasta a refuzat însa sa-1 ajute, iar Paris a murit. Prada remuscarilor, Enone s-a sinucis.

Raspîndirea cultului. Era venerat îm­preuna cu Elena la Terapne, în Lacoma, riturile incluzînd si un gen de hierogamie.

Prezente în literatura antica. Actiunile lui Paris constituie cauza prima a razboiului troian, figura lui fiind prin urmare foarte proeminenta în Iliada (unde se face refe­rire si la celebra judecata) si sugerata în Odiseea, în care se vorbeste în treacat si despre moartea sa. Povestea lui trebuie sa fi fost abordata ulterior în Cipriile si în Mica Iliada, unde tema mortii era tratata mai amplu. Figura lui Paris se evidentiaza puternic în poezia tragica, prin Alexandros de Sofocle, tragedia omonima a lui Euripide si Chrises, drama satirica a lui Sofocle; exista, de asemenea, o scriere intitulata Dionysalexandros, apartinîndu-i lui Crati-nos. Povestea visului premonitoriu al He-cubei este în schimb de origine mai recenta (Hyginus).

Prezente în literatura moderna si contem­porana. Atît episodul judecatii lui Paris,

cît si cel al rapirii Elenei au constituit importante surse de inspiratie si în peri­oada ulterioara epocii clasice. Paris îsi face frecvent aparitia, de la Faust al lui Goethe pîna la Razboi cu Troia nu se face de J. Giraudoux; o piesa intitulata Paris si Enone i se datoreaza lui Lawrence Binyon ; .judecata lui Paris" a devenit expresie pro­verbiala. Pentru alte reluari ale mitului vezi si Elena.

> Iconografie. Imaginea lui Paris apare frecvent pîna în epoca romana tîraic pe vase, reliefuri, picturi. Este prezentata pe cunoscutul oinochoe Chigi, pe Cufarul lui Cipselos; abandonarea sa pe muntele Ida a fost zugravita pe diverse urne si oglinzi etrusce. Ipoteze sugestive, toate însa de verificat, sînt cele care îl identifica rînd pe rînd cu arcasul de pe frontonul vestic al templului din Egina, cu Adolescentul Lansdowne, Ares Borghese; Perseu din Anticitera, Ares de la-Vila Medici. Jude­cata lui Paris este reprezentata în nume­roase opere de arta executate în fildes, bronz, ceramica, geme, ca si în picturile din Pompei.

Parnas (gr. n<xpv<xaa6<;, -ou; lat. Par-nassus, -i). Lant muntos din Grecia, care se întinde de-a lungul Doridei si Focidei în directia sud-est pîna la golful Corint. în Antichitate numele se referea de obicei la portiunea cea mai înalta a lantului, situata la mica distanta de Delfi si culminînd cu cele doua vîrfuri numite Titoreea si Lico-reea. Este retinut în mitologie ca muntele consacrat lui Apollo si muzelor si ca inspi­rator al poetilor si muzicienilor. Pe culmea Licoreea se afla pestera Coricos, de la nu­mele careia muzele primesc uneori apelati­vul de nimfe coriciene; din Parnas izvora, nu departe de sanctuarul lui Apollo din Delfi, si celebra Castalia, în care Pythia savîrsea ablutiunile înainte de a profeti. Parnasul îi era consacrat si lui Dionysos; în fine, la poalele sale, în valea Plisto, Oedip si-a ucis propriul tata, pe Laios.

Parnaside (gr. napvacKcrXSee;, -wv; lat. Parnasides, -um). Epitet prin care sînt indicate uneori muzele, ca locuitoare ale muntelui Parnas.

Partenion (gr. Flap^eviov, -ou; lat. Par-thenius, -ii). Munte din Grecia, situat în Pelopones, între Arcadia si Argolida. în mitologie reprezinta locul abandonarii

PARTENON

micului Telefos, alaptat aici de o ciuta, sau al abandonarii Atalantei, gasita si adop­tata de niste pastori; muntele era si rese­dinta lui Pan.

Partenon (gr. flocptfevwv, -oivog). Numele templului ridicat pe Acropole în cinstea zeitei Atena Partenos („fecioara"), ocroti­toare a cetatii. Construit de cei mai mari artisti din epoca lui Pericle (Ictinos, Cali-crat, Carpion) sub îndrumarea lui Fidias, a devenit simbolul cetatii ateniene si al grecitatii clasice; aici se afla splendida statuie criselefantina (din aur si fildes) a zeitei, opera a lui Fidias. Templul era deco­rat cu sculpturi din marmura pentelica, cu adaosuri de bronz si pictate, ce consti­tuiau o veritabila summa a principalelor mituri ale Aticii: pe frontoanele sale erau înfatisate nasterea Atenei si disputa din­tre Atena si Poseidon pentru întîietatea religioasa asupra Aticii; pe cele 92 de me-tope — o amazonomahie, o gigantomahie, o centauromahie si episoade din unele mi­turi atice; pe friza lunga de 160 metri -procesiunea Panatene'elor asistata de adu­narea zeilor. Dincolo de extraordinara sa valoare artistica, Partenonul reprezinta în ansamblu un repertoriu exceptional de ilustrari ale mitologiei antice. Valoarea sa religioasa este de asemenea fundamentala, întrucît templul constituia tinta cortegiu­lui ce strabatea Calea Sacra a Atenei cu prilejul Panateneelor, ajungînd pe Acropole si aducînd ofrande zeitei, printre care si peplul sacru confectionat special pentru Atena.

Partenope (gr. n<xp#ev6irn, -r]q; lat. Parthenope, -es). Numele uneia dintre Sirene (vezi). O legenda tîrzie povesteste ca, atunci cînd Ulise s-a dovedit insensibil la cîntecele lor, Partenope si surorile ei s-au aruncat în mare, cuprinse de dispe­rare. Trupul sirenei a fost adus la tarm si a fost îngropat într-un loc în apropierea caruia s-a ridicat cetatea ce i-a luat nu­mele, Partenope, actualul Napoli. Strabon afirma ca în vremea sa putea fi înca admirat în cetate monumentul închinat sirenei, în cinstea careia, urmînd sfatul unui oracol, se organizau jocuri atletice (Strabon, 5.246). Potrivit lui Filargirios (ad Georg., 4.564), ceremoniile religioase aveau alta origine: cetatea ar fi fost întemeiata de

cumani pe locul mormîntului Partenopei, dar foarte curînd acestia au hotarît sa o distruga, pentru ca datorita prosperitatii ei devenise o concurenta de temut. Cînd au nimicit-o însa, au fost loviti de o teri­bila epidemie, iar oracolul le-a sugerat sa reconstruiasca cetatea (care a primit nu­mele Neapolis, „cetatea noua"), instituind ceremonii religioase în onoarea sirenei.

Iconografie. Capul Partenopei era repro­dus pe primele monede din Napoli.

Partenopeos (gr. nap-frevoitcuot, -ou; lat. Parthenopaeus, -i). Fiul lui Meleagru si al Atalantei, a fost unul dintre eroii care au pornit împotriva Tebei (pentru detalii vezi Adrast).

Partenos (gr. ricxptfevoe;, -ou). 1) Fiica lui Stafilos si a Chrisotemidei si sora cu Reo si Molpadia. Pentru detaliile mitului vezi Molpadia.

2) Eroina greaca transformata în con­stelatia Fecioarei. Este considerata uneori fiica lui Apollo si a Chrisotemidei, alteori a lui Zeus si Temis sau a lui Astreos si a Himerei, ori a lui Icarios.

Parura. Modul în care sînt reprezentate parul si acoperamînturile personajelor mito­logice în artele figurative constituie un element important ce ajuta la recunoas­terea acestora. Zeii, la fel ca si numerosi eroi au o pieptanatura si un acoperamînt caracteristic, care permite distingerea lor. în arta minoica, o frumoasa coroana pre­vazuta cu turnuri apare pe capul asa--numitei „zeite a serpilor". O coroana mai simpla, de frunze împletite, apare pe cape­tele participantilor la sacrificiul de pe sar­cofagul pictat de la Haghia Triada (Creta), în picturile din insula Thera (Santorini), înca din epoca minoica, zeitele sau preo-tesele sînt înfatisate cu capul ras sau cu plete, în functie de vîrsta: parul taiat pare sa corespunda tineretii. în epoca geome­trica si orientalizanta începe sa se afirme, inclusiv în micile bronzuri de factura arti­zanala, o tratare puternic stilizata: parul devine o calota compacta, împartita în paliere orizontale si definita printr-o retea deasa de incizii. Exemple de acest gen ne ofera statueta celebrei Doamne din Auxerre (Paris, Luvru), probabil o repre­zentare a Herei, sau micile sculpturi în lemn de la Palma Montechiaro.

PARURĂ

începînd cu epoca arhaica, se diferen­tiaza într-un mod din ce în ce mai precis caracteristicile pieptanaturii fiecarui per­sonaj divin în parte. Astfel, daca Homer se margineste la a indica anumite zeite în mod generic, prin formulele „cu par fru­mos" sau „cu frumoasa coroana", treptat iconografia precizeaza tot mai bine tra­saturile fiecareia. Mai cu seama Atena se distinge prin coiful care o caracterizeaza ca zeitate razboinica ; înzestrat cu coif este si Ares, zeul razboiului; Hermes este usor de distins prin palaria sa cu boruri largi (vezi Petasos), acoperamîntul caracteristic pentru calatori, foarte potrivit pentru un zeu mesager, ce calatoreste mereu între lumea zeilor si cea a oamenilor (uneori, acest petasos este înzestrat cu o pereche de aripi); Afrodita îsi poarta pletele blonde dezlegate sau înnodate în fel si chip în cocuri, cu panglici; o coroana cu turnuri apare pe capul Ţychei, mai cu seama atunci cînd aceasta este caracterizata ca ocroti­toare a unei cetati. Adesea, regele zeilor poarta pe frunte o coroana de maslin (mai ales la Olimpia) sau de stejar (la Dodona); Hera are de multe ori o diadema si un val care îi coboara de pe crestet pe umeri, sim-bolizînd rolul ei de sotie a regelui zeilor; Apollo are parul stralucitor si întunecat, cu reflexe violete. Tipica este si pieptana­tura lui Heracle, care uneori poarta pe crestet, în chip de coif, capul leului a carui blana constituie un atribut tipic al sau, aparînd aproape întotdeauna pe umerii eroului. Demetra are de multe ori o co­roana împletita din spice de grîu sau, mai simplu, o banda tesuta, purtata în jurul fruntii; fiica sa, Persefona, poarta aproape întotdeauna o coroana; Triptolem, legat de cultele Misterelor Eleusine, poarta uneori pe crestet un petasos. Artemis, uneori înso­tita de imaginea Selenei, zeita lunii, poate avea pe capul învaluit o semiluna; în va­rianta efesiana, are o pieptanatura orien­tala în forma de cetate (vezi Artemis). Cu fata învaluita si cu coroana în forma de cetate este reprezentata Rhea, numita si Marea Mama. Pieptanatura Geei este com­pletata de o coroana; o coroana de vita-de--vie încinge fruntea lui Dionysos si a perso­najelor din cortegiul bahic. Pan poate fi recunoscut dupa coarnele care îi rasar din frunte, în timp ce silenii, care uneori nu

pot fi deosebiti de satiri, au urechi foarte ascutite ce se ivesc din chica stufoasa. Enig­maticul personaj Telesforos (vezi) poarta o mantie cu o gluga ascutita care îi acopera capul. Inconfundabila este si Gorgona, cu serpii care îi tin loc de par. Zeul Serapis poarta îndeobste pe cap un kalathos. Un acoperamînt oval caracteristic îl distinge pe Hefaistos. Hades, zeul infernului, poate fi recunoscut dupa blana de lup, al carui cap îi acopera fruntea asemenea unui coif. Hipnos, zeul somnului, are doua aripi care îi apar de sub buclele de pe tîmple. Dintre muze, Thalia, ocrotitoarea comediei, se deosebeste prin masca ei comica si prin ghirlanda de iedera, iar Melpomene, ocro­titoarea tragediei, prin masca tragica si coroana din frunze de vie. Nike, zeita vic­toriei, poarta adesea pe frunte o coroana sau panglicile simbolizînd triumful. Pen­tru figurile masculine, banda înfasurata pe frunte („tenia") este tipica în rîndul atletilor (sa ne gîndim la sculptura Dia-dumenos a lui Policlet, sau la Auriga de la Delfi); în cazul figurilor feminine, în afara de banda poate aparea o plasa, numita sakkos, care le strînge parul (vezi, de ase­menea, Coroana si Coif).

în lumea elenistica si romana, evolu­tia pieptanaturii personajelor mitologice, copiind întotdeauna îndeaproape moda momentului, poate fi urmarita cu usurinta pe monede si în portretistica. în cazul fe­meilor, epoca elenistica inaugureaza moda pieptanaturii numite „pepene", cu suvite paralele ce pornesc de pe frunte pentru a se uni în cocuri pe ceafa. Atît în cazul bar­batilor, cît si în cazul femeilor, pieptana­turile mai mult sau mai putin elaborate sînt atestate în epoca romana, mai ales în perioada imperiala; preotii, împaratul, zugravit ca suprema autoritate religioasa, precum si zeii casei sînt de cele mai multe ori reprezentanti cu val pe cap, în timp ce eroii si zeii traditionali îsi pastreaza pieptanaturile afirmate din epoca greaca arhaica, adaptate doar formal la moda vremii.

în întreaga lume clasica era raspîndit obiceiul taierii parului, ori cel putin a cîtorva suvite, în semn de doliu. De multe ori, suvitele taiate erau depuse ca ofranda pe mormîntul defunctului. Taierea parului si oferirea acestuia unui zeu, unui erou

PASIFAE

local, unui rîu sau unui templu era un obicei care marca trecerea tinerilor la vîrsta adulta. în Grecia, cei înstariti îsi ofereau de multe ori parul taiat sanctuarului de la Delfi. Un obicei similar se înregistra cu prilejul riturilor religioase savîrsite în cin­stea anumitor zei: de exemplu, la serbarile ce aveau loc în cinstea lui Adonis (vezi). Peleu îi ofera lui Sperheios, zeul rîului omonim, o suvita din parul lui Ahile, pentru ca acesta sa se întoarca nevatamat din razboiul troian (iar în lliada Ahile îsi jert­feste propriul par pe mormîntul prietenu­lui sau Patroclu: 24.144 si urm.). Tezeu îsi ofera parul sanctuarului de la Delfi, numai ca, în loc sa si-1 rada, se margineste sa-1 tunda în partea din fata, inaugurînd un obicei care a ramas la moda la Atena inclu­siv în epoca istorica si care în lliada este atestat în cazul populatiei abantilor.

Numeroase povestiri mitice amintesc suvitele de par magice de care depindea supravietuirea personajului ce le poseda. Este cazul regelui Pterelaos din Tafos, în al carui par se ascundea un fir de aur; acesta i-a fost taiat de fiica sa, Cometo, îndragostita de Amfitrion, care se prega­tea sa asedieze cetatea. Pterelaos a murit, iar Amfitrion a cucerit cetatea. O povestire analoaga o are ca protagonista pe Scila, fiica lui Nisos, care a retezat firul de pur­pura (sau de aur) din parul tatalui sau, provocîndu-i astfel moartea si permitîndu-i lui Minos sa cucereasca cetatea. Frumu­setea parului a facut si obiectul unei între­ceri care le-a opus pe Antigona (o eroina diferita de celebra fiica a lui Oedip; vezi Antigona, 2) si pe Hera.

în descrierile poetilor, de multe ori zeii au parul blond, semn de noblete, de neam înalt: Dionysos, care în Imnul homeric ce-i este închinat este descris ca fiind urît, apare, dimpotriva, împodobit cu cosite blonde la Euripide. Ceres mai era numita Flava Dea, datorita culorii pletelor sale, asemanatoare griului copt. Unele perso­naje sînt amintite pentru parul lor alb; aceasta culoare nu este legata numai de vîrsta înaintata, ci poate fi considerata si semnul unui destin exceptional. Par alb aveau Erginos, fiul lui Poseidon, un tînar erou ce a participat la expeditia argonau­tilor, si Tarhon, eroul etrusc ce s-a nascut cu parul alb. O pieptanatura aparte are

Kairos, personificarea momentului oportun: în reprezentarea oferita de sculptorul Li-sip, acesta avea un smoc de par în frunte si ceafa rasa, semn ca momentul oportun trebuie înhatat de cum se iveste, pentru ca mai apoi s-ar putea sa fie prea tîrziu.

în Antichitate, parului i-au fost închinate doua opere literare unice, una reprezen-tînd raspunsul polemic la cealalta: Elo­giul buclelor a lui Dion Hrisostomul si, respectiv, Elogiul cheliei a lui Sinesios. Ple­tele se afla în centrul celebrei compozitii a lui Calimah, dedicate Cositei Berenicei, în vreme ce Statiu, în Silvae (3.4), introduce un cîntec despre capilli închinat de Earinus, paharnicul lui Diocletian, zeului Esculap. Laude aduse pletelor se gasesc si în capi­tolul 109 din Satyriconul lui Petroniu, ca si în elegia 14 a cartii 1 din Amores de Ovidiu, dedicata unei fete care chelise.

Pasifae (gr. nacricpcui, -r\q; lat. Pasiphae, -es). „Stralucitoarea", fiica Soarelui, He-lios, si a Persei, a fost sotia lui Minos si regina a Cretei. A avut cu Minos trei copii: Androgeu, Ariadna si Fedra; îndragostita de un taur alb, a fost ajutata de miticul sculptor si arhitect Dedal sa-si împli­neasca nefireasca dorinta: s-a împreunat cu animalul ascunzîndu-se într-o statuie ce întruchipa o vaca, pe care artistul o faurise cu atîta maiestrie, încît parea ade­varata. Din aceasta unire s-a nascut Mino­taurul. Pentru a-1 ascunde (si împreuna cu el pe Pasifae), Minos i-a cerut lui Dedal sa construiasca labirintul. Pentru alte de­talii ale mitului vezi Minos, Dedal, Mino­taurul.

Pasiteea (gr. nacntfea, -aq ; lat. Pasithea, -ae sau Pasithee, -es). Una dintre cele trei Charite sau Gratii, numita si Aglae.

Pasquino. Celebra statuie descoperita la Roma si plasata înca din vremea Renas­terii într-un colt al Palatului Braschi, deve­nita simbol al satirei romane, anonima, docta si populara, este ceea ce a mai ramas dintr-un grup statuar cu subiect mitologic care îl reprezenta pe Menelaos sustinînd corpul lui Patroclu. Din cît se pare, sculp­tura a primit acest nume - care nu are nimic de-a face cu mitologia - pentru ca în zona se afla atelierul unui mestesugar deosebit de sarcastic, numit Pasquino.

PAUSARII ISIDIS

Pastofori (gr. itacrtcxpopoi, -wv ; lat. pasto-pkori, -orum sau -um). Termen de origine greaca indicîndu-i pe preotii egipteni care duceau în procesiune statuile de cult în tabernacole. La Roma, conform marturiei lui Apuleius, erau numiti astfel în special preotii zeitei Isis.

Patareus (gr. nocxapeug, -eu>c; lat- Pata-reus, -ei si -eos). Epitet al lui Apollo, care avea un oracol la Patara, în Licia, aproape de gura rîului Xantos.

Patela (lat. patella, -ae). Tava utilizata de romani la aducerea de ofrande zeilor. Expre­sia idiomatica edere de patella, „a mînca din tava pentru ofrande", indica o atitudine de dispret suprem fata de religie. Expre­sia blasfematoare DU Patellarii la adresa divinitatilor era legata probabil de repre­zentarea în efigie a unor personaje divine pe fundul acestor vase pentru ofrande.

Patera (lat. patera, -ae). Castron sau cupa adînca utilizata de romani pentru libatiile aduse zeilor.

Patroclu (gr. naTpoxXÎis, -eovq ; lat. Patro-clus, -i sau Patrocles, -is). Fiul lui Mene-tios si al Stenelei, nepot al lui Actor si al Eginei (de unde patronimele Menetiadul sau Actoridul), este unul dintre principalii eroi greci ai eposului, amintit ca prieten al lui Ahile. în timpul razboiului troian îl gasim alaturi de marele erou, a carui soarta o împartaseste: cînd Ahile se retrage din lupta (vezi Ahile), Patroclu îi urmeaza exemplul. Dar cînd, mai apoi, situatia mili­tara devine critica pentru greci, Patroclu obtine permisiunea de a comanda ostile mirmidonilor, de obicei conduse de Ahile. în plus, Ahile îi da armele sale; jucînd astfel rolul lui Ahile, Patroclu reuseste sa-i alunge pe troieni din tabara greaca si sa-i respinga pîna sub zidurile Troiei; aici este însa ucis de Hector. Dorinta de a raz­buna moartea prietenului îl va determina pe Ahile sa reintre în lupta.

Grandioasele jocuri funebre în cinstea sa ocupa partea finala a Iliadei si sînt descrise în cîntul 23. Dupa moartea lui Ahile, cenusa celor doi nedespartiti prie­teni a fost pusa laolalta. Potrivit unei tra­ditii, Patroclu a continuat sa traiasca în Insula Alba, la gurile Dunarii, împreuna cu Ahile, Elena si cu alti eroi, printre care Aiax Telamonianul si Antiloh.

Prezente în literatura antica. Dintre nenumaratele mentionari ale eroului în literatura clasica le amintim doar pe cele din Iliada, tragediile pierdute ale lui Sofocle si Euripide intitulate Alexandros, precum si Ifigenia în Aulis, Elena si Tro­ienele lui Euripide, o tragedie pierduta a lui Ennius, Metamorfozele si Heroidele lui Ovidiu si Eneida lui Vergiliu. Vezi si Ahile si Elena.

Patron (gr. narpuiv, -wvoc;; lat. Patron, -onis). 1) Camarad al lui Eneâ, amintit de Vergiliu printre participantii la jocurile funebre în memoria lui Anhise. Dupa ce 1-a urmat pe Enea în peregrinarile sale s-a stabilit în Sicilia, unde a întemeiat cetatea Alontion.

Prezente în literatura antica. Apare în Eneida (5.298).

2) Tovaras al lui Evandru, caruia i se atri­buia instituirea patronatului; avea obiceiul sa gazduiasca nevoiasii în propria casa, exemplul lui fiind apoi institutionalizat si oficializat în epoca istorica.

Prezente în literatura antica. Este amintit de Plutarh (Romulus, 13).

Patroos (gr. flaTpuiog, -ou). Epitet (însem-nînd în greceste „ancestral, traditional, legat de parinti") cu care erau venerate în Grecia diferite divinitati, în special Zeus, Apollo si alte zeitati masculine, dar si Artemis, Hestia si alte zeite. Acceptiile sale erau probabil variate: putea indica un zeu (sau o zeita) venerat în mod tradi­tional de comunitate, sau un zeu din care pretindea ca descinde comunitatea si soco­tit stramos al ei, sau un zeu ce veghea asupra parintilor si a drepturilor lor. în textele poetice sînt mentionati cu epitetul Patroos mai ales Apollo si Zeus, divinitati paterne si ocrotitori ai casei (Sofocle, Tra-hinienele, 288; Platon, Legile, 855). Cu semnificatii analoage este atestata în lumea romana expresia di patrii, care are si o valoare mai specifica, fiind utilizata uneori cu referire la penati.

Pausarii Isidis. în cadrul cultului egip-tizant al zeitei Isis, raspîndit la Roma în epoca imperiala, erau numiti astfel credin­ciosii zeitei care, uniti într-o fratie, celebrau divinitatea purtîndu-i statuia în procesiune si facînd din cînd în cînd popasuri în timpul acesteia (pausae).

PAVOR sI PALOR

Pavor si Palor. Cuplu de divinitati ale­gorice romane ce personificau teroarea si frica, în special a soldatilor în lupta.

Pax (lat. Pax, Pacis). Zeita romana a pacii; numele sau grecesc era Irene (vezi).

Paducel. Se credea despre paducel ca ar fi înzestrat cu puteri magice, care tineau departe influentele nefaste. Din acest motiv, în lumea romana, portile caselor erau îm­podobite cu ramuri înflorite de paducel. Legenda, povestita de Ovidiu în Fastele (6.107 si urm.), sustinea ca Zeus daruise paducelul nimfei Carna (sau Cardeea), de care se îndragostise si care devenise ocro­titoarea portilor caselor. La Roma, padu­celul îi era consacrat si zeitei Flora, iar în Grecia cu ramurile sale înflorite se împo­dobeau altarele pentru celebrarea ceremo­niilor nuptiale.

Padure. în mitologia greaca si romana, padurile si codrii sînt locuri sacre, unde zeitatile locuiesc în arbori, pe povîrnisuri si în izvoare, si unde le sînt închinate culte specifice; aici zeii si zeitele se dedica dis­tractiilor preferate, vînînd, oglindindu-se în izvoare sau, uneori, îndragostindu-se de muritorii pe care îi întîlnesc pe drum. Prin urmare, reprezinta spatii unde omul poate sa întîlneasca divinul si, din acest motiv, trezesc neliniste si teama, întrucît în ele hotarele dintre lumea zeilor si aceea a muritorilor par sa fie la fel de fragile si schimbatoare ca si umbrele miscatoare ale frunzelor. Sentimentul de teama poate fi sporit de faptul ca padurea e un mediu natural virgin si salbatic, neatins de mîna omului, unde natura îsi manifesta nemij­locit forta si alteritatea fata de acesta, si unde creaturile (centaurii, Faunus, Pan) sînt, la rîndul lor, salbatice si primitive. Dinaintea unui peisaj natural de acest gen, omul - si poetii sau eroii protagonisti - au o dubla atitudine: putem surprinde pe de o parte frica, nelinistea, sentimentul infe­rioritatii omenesti; pe de alta parte, atrac­tia fata de întîlnirea posibila cu divinul sau, în societatile mai sofisticate, rafinate si cultivate, un soi de regret dupa o stare naturala pierduta, dupa o epoca de aur disparuta. Cea dintîi atitudine, de teama si neliniste, face ca în paduri sa fie locali­zate mituri întunecate si sinistre, cu sfîrsit

tragic, si personaje de factura primitiva si salbatica. Cea de-a doua atitudine, de atractie si fascinatie, face ca aici omul sa caute raspunsul zeilor prin intermediul oracolelor, sa închine plantelor si celor­lalte elemente ale codrului un cult plin de respect sau sa localizeze în padurile vir­gine si salbatice o epoca de aur regretata ori visata pentru viitor. Putem cita cîteva exemple pentru aceste tipuri de atitudine.

Padurile constituie spatiul unde divini­tatea nu numai ca se ascunde sau salas­luieste, ci de multe ori i se arata omului. Culmile acoperite cu paduri sînt legate de cultul multor zeitati oraculare; este cazul Dodonei, loc consacrat oracolului lui Zeus, cu o padure de stejari ale caror frunze ex­primau verdictul zeului; la fel se întîmpla la Delfi, pe povîrnisurile împadurite ale muntelui Parnas. O padure sacra se gasea si la Olimpia, pe colina Altis (al carei nume înseamna chiar „padure"), un stravechi loc de cult frecventat cu mult înainte de apa­ritia sanctuarului istoric panelenic. Tot astfel si în lumea romana unele zeitati oraculare îsi aveau sediul în paduri. O pa­dure îi era consacrata Albuneei lînga Tivoli, unde îsi avea sediul si un oracol al lui Faunus. La Aricia, într-o padure se afla unul dintre principalele centre ale cultului Dianei de pe pamîntul italic, unde zeita era venerata alaturi de Virbius. O padure sacra de pe malurile Tibrului, lucus Helerni, era sediul nimfei Carna, iar pon­tifii romani înca mai aduceau jerfte în acest loc în vremea lui Augustus.

Padurile misunau de prezente divine. Arborii erau populati de nimfe, mai ales de driade, hamadriade, alseide, carora li se alaturau nimfele pesterilor, naiadele, si cele ale vailor, napeele. Padurile erau împaratia zeitatilor ce se îndeletniceau cu vînatoarea, mai ales a Artemisei si a cores­pondentei sale din lumea romana, Diana; în paduri mai mult sau mai putin dese au loc cîteva vînatori celebre, ca aceea a mis­tretului calidonian. Codrii sînt salasul lui Faunus si al lui Pan. Aici locuiesc cen­taurii si cortegiul zeitei Cybele.

Descrierea unei paduri extraordinare poate fi citita în Metamorfozele lui Ovidiu. Este „padurea care umbla", aparuta în chip miraculos gratie cîntecului lui Orfeu, care atrage într-un loc pustiu si însingurat

PĂSĂRI

cele mai felurite plante: „Era o colina si pe colina o cîmpie foarte neteda pe care o facea verde iarba deasa. Locului îi lipsea umbra, dar dupa ce s-a asezat aici poetul nascut din zei si a miscat firele rasuna­toare ale lirei, umbra a venit în acel loc. N-a lipsit arborele Chaoniei, nici padurea Heliadelor, nici cerul cu crestetul înalt, sau teii cu lemnul moale, sau fagul si lau­rul feciorelnic. Au fost si alunii cei slabi, si frasinul bun de sulite, si bradul fara noduri, si gîrnita încovoiata de ghinda, si platanul desfatator, si artarul de felurite culori, si salciile locuitoare ale rîului, si lotusul apelor, si sîmcerul vesnic verde, si tamarisul cel subtire, si mirtul cu doua culori, si tinusul cu boabe albastre". De asemenea, iedera, pini, chiparosi si pal­mieri, într-o incredibila varietate de umbre, esente si miresme (10.86 si urm.).

Potrivit traditiei, într-o padure s-ar fi nascut Silvius, fiul lui Enea si al Laviniei, sau fiul lui Ascaniu, din care se trageau regii din Alba Longa, care purtau cogno-menul Silvius, în amintirea locului de nastere al stramosului lor. Copiii nedoriti, ca gemenii Romulus si Remus sau, în lumea greaca, Oedip, sînt abandonati îndeobste în locuri împadurite si salbatice. Umbrei sigure a unui codru îi este încre­dintat un nou-nascut de exceptie, micul Zeus, ascuns în pestera Ideos din insula Creta, pentru ca tatal sau sa nu-i auda scîncetele si sa nu-1 ucida ca pe ceilalti fii ai sai.

Umbra padurii, rolul sau de zona de hotar între lumea oamenilor si cea a ne­muritorilor, sentimentul de nesiguranta pe care îl provoaca adesea sînt tot atîtea elemente care fac din ea mediul ideal pen­tru localizarea portii de acces spre lumea de dincolo de mormînt. Romanii situau portile lumii subpamîntene în codrii din Avernus. Tot în paduri sînt localizate mituri care se sfîrsesc tragic, cu moartea protagonistului (rapirea Euridicei, poves­tea lui Acteon, aceea a Atalantei si a lui Milanion, aceea a lui Erisihton si multe altele). Aspectul lugubru si infernal al multor paduri a fost subliniat, de-a lungul vremii, de o serie de episoade istorice dra­matice care au avut loc aici si pe care scrii­torii, mai ales cei latini, le-au descris conferindu-le nuante legendare ; este cazul

mortii lui L. Postumius Albinus, petrecuta într-o padure care, în relatarea lui Livius, pare de-a dreptul vrajita: „Era o padure enorma - galii o numeau Litana - pe unde voia sa-si duca armata. în copacii acestei paduri, în dreapta si în stînga drumului, galii au facut taieturi astfel încît, daca nu erau atinsi, ramîneau în picioare, iar daca erau împinsi usor, cadeau. [...] Galii, care stateau la marginea padurii, îndata ce armata în mars a patruns în padure, au împins ultimii copaci taiati. Acestia, pra-valindu-se unii peste altii, [...] au îngropat arme, oameni si cai..." (Livius, 23.24.7-9). Regiunile cele mai bogate în paduri din Grecia clasica, precum Arcadia, valea Tempe din Tesalia ori Beotia, ofera cadrul cel mai potrivit pentru miturile si perso­najele divine amintite. Mai cu seama Arcadia, în transfigurarea poetica oferita de Vergiliu, devine locul ideal al pacii si poeziei, unde se poate trai o viata senina în comuniune cu natura, evitînd în linistea codrilor zbuciumul vietii citadine (vezi Arcadia ; pentru alte amanunte vezi si rubricile dedicate diferitelor personaje mitologice citate pe parcurs).

Paianjen. Indisolubil legat de ideea teserii si de simbologia aferenta acesteia, în mitologia clasica paianjenul este un atribut al Atenei, fiind asociat si Moirelor ca urzitoare ale destinelor umane. Mitul cel mai cunoscut ce are drept protagonist un paianjen este cel al Arahnei (vezi).

Par. Arbore consacrat diferitelor divini­tati feminine htoniene si celor legate de cultele fertilitatii: în templele mai vechi era considerat un simbol al lunii, iar în Grecia arhaica era consacrat Herei, Afro-ditei si Atenei. In templul Herei din Micene era venerata o statuie a zeitei sculptata în lemn de par; Atenei Onca, epitet ce evoca numele preelenic al parului, îi era închi­nat un sanctuar la Teba.

Pasari. Valoarea simbolica asumata de pasari în mitologie este legata de zbor, conferindu-le semnificatia aproape uni­versala de legatura între pamînt si cer, între oameni si zei; pasarile devin adesea simbolul si crainicii zeilor, ducînd me­sajele lor catre oameni si transmitîndu-le acestora vointa divina. Multi zei au cîte o

PĂSĂRILE STIMFALIENE

pasare sacra (vulturul pentru Zeus, paunul pentru Hera, porumbelul pentru Afrodita, bufnita pentru Atena, ciocanitoarea pentru Marte etc). Apollo primeste în dar de la Zeus un car tras de lebede; si carul Afrodi-tei este tras de lebede si porumbei. Orfeu, divinul cîntaret trac, este reprezentat ade­sea „înconjurat de o multime de animale salbatice si de pasari" (Ovidiu, Metamor­foze, 10.144).

Reprezentînd o legatura între pamînt si împaratia zeilor, pasarile erau studiate cu atentie de catre auguri, care, mai ales în lumea romana, obtineau din zborul lor pre­vestiri pentru viitor (vezi Auguri) ; unor pasari, cum ar fi ciocanitoarea, le sînt atri­buite virtuti profetice (vezi Ciocanitoare). Zborul pasarilor interpretat ca o profetie este descris în Odiseea (15.691 si urm.) în legatura cu Telemah: „La dreapta lui zbura atunci un uliu,/ Sol iute zburator al lui Apollon./ O porumbita-ncatusase-n gheare/ si-o tot smulgea si-mprastia din pene/ La mijloc între Telemah si nava./ Teoclimen îl pofti pe-acesta/ Departe de tovarasi si-apu-cîndu-1/ De mîna,-i zise: «Tinere,-acest uliu/ Cu voia unui zeu de-a dreapta zboara./ Eu l-am vazut din fata si-nteles-am/ Ca e un semn»". în mitul lui Romulus si Remus, zborul unor pasari trebuie sa arate care dintre cei doi gemeni va întemeia cetatea Romei (vezi Vultur).

Pozitia intermediara a pasarilor, între lumea zeilor si cea a oamenilor, îl inspira pe Aristofan în crearea, în celebra sa come­die Pasarile, a unui stat situat între pa­mînt si cer, care va trebui sa-i supuna pe zei si sa instaureze domnia universala a pasarilor; statul, numit Nefelococcygia, adica „salasul norilor si al cucilor", tra­teaza de la egal la egal cu zeii, obligati la sfîrsitul comediei sa le-o dea pasarilor pe Basileia, personificarea suveranitatii asu­pra lumii.

Datorita prerogativelor lor legate de zbor, pasarile devin în mitologie un simbol al sufletului. în acest sens înteleg anticii mitul pasarii Phoenix (vezi); la Roma, în timpul ceremoniilor pentru celebrarea apoteozei împaratului, deasupra rugului se dadea drumul unui vultur, simbolizînd ridicarea la cer a împaratului care deve­nea zeu (vezi Apoteoza si Vultur).

Cazurile de metamorfozare a oamenilor în pasari sînt frecvente în mitologie. Este

vorba fie de transformari dorite de zei, pentru a-i salva de la moarte pe cei pe care îi iubesc sau, dimpotriva, pentru a-i pedepsi pe oameni pentru vreo vina, fie de trans­formari ale zeilor însisi, care astfel reusesc sa se apropie de oameni fara sa-i sperie, asa cum s-ar întîmpla daca si-ar pastra înfatisarea divina (Zeus, de pilda, se pre­schimba în lebada ca sa se apropie de Leda). Pescarusul, pupaza, privighetoarea, cocorul, bibilica, prepelita, rîndunica, potîrnichea,

gîsca, bufnita, lebada, cucuveaua, sticle-

tele, ca sa amintim doar cîteva, sînt pasari în care se transforma tot atîtia eroi (vezi, respectiv, rubricile Alcione, Tereu, Filo-mela, Gerana, Meleagru, Asteria, Che-lidon, Perdix, Leda, Nictimene, Cicnos, Ascalafos, Acalantis si cele referitoare la diferite specii de pasari).

Pe lînga pasarile reale, în mitologie apar si creaturi hibride care au doar cîteva atri­bute ale pasarilor, îmbinate cu altele ce le transforma în personaje fantastice, de fic­tiune, în acest caz pasarile sînt legate mai ales de semnificatii întunecate, sinistre, infernale. Este cazul harpiilor, reprezen­tate în iconografia traditionala cu trup de pasare si cap de femeie (vezi Harpii), sau al pasarilor stimfaliene, învinse de Hera-cle (vezi, a sasea munca), care se hraneau cu carne de om, ori al Grifonului (vezi), care avea trup de leu si cap si aripi de vultur, sau, privita însa într-o lumina pozitiva, mitica pasare Phoenix pe care am mentionat-o anterior.

Valoarea simbolica si religioasa a pasa­rilor este atestata si în provinciile romane, în epoca romana, în Galia apare în pictura o divinitate însotita de pasari, careia îi erau închinate monumente în diferite loca­litati (de la Compiegne, în Franta, pîna la Martigny si Avenche, în Elvetia). Pliniu spune ca în Germania, în padurea Her-cinia, traiau pasari ale caror pene luminau în întuneric, aratînd drumul si stralucind ca focul.

Pasarile stimfaliene, vezi Heracle.

Pastor. Pastori de stirpe regala care se îngrijesc de turme; divinitati care nu se rusineaza sa li se alature pastorilor sau sa se îndeletniceasca ele însele cu pastoritul; pastori care gasesc copii abandonati si îi cresc descoperind apoi originile lor regale sau divine; pastori care-si duc traiul în

mijlocul naturii neatinse de mîna omului, unde îi întîlnesc "uneori pe zei: în toate aceste contexte, dar si în altele, pastorii sînt deseori prezenti în mitologie. Activita­tea lor, modesta în sine, are însa o prero­gativa particulara: le permite un contact nemijlocit cu lumea naturala, la fel ca vîna-toarea si spre deosebire de ceea ce implica orice alta activitate umana, inclusiv agri­cultura, care presupune o interventie în sensul modificarii naturii. De aceea, cînd zeii decid sa li se arate muritorilor, îi aleg adesea pe pastori, care îsi duc existenta în natura nemodificata de om: locul epifaniei divine este de obicei spatiul salbatic si neorganizat, departe de ogoare si cetati (vezi Natura).

în acest spatiu, pastorii pot prezenta trasaturi diferite. Pastori sînt si ciclopii întîlniti de Ulise, creaturi inumane si monstruoase, dar si tînarul si puternicul Paris, mezinul regelui troian Priam; în rol de vacar este pus la încercare Heracle, în episodul prinderii boilor lui Gerion; pas-toritului i se dedica pîna si Apollo, pus sa pazeasca cirezile lui Laomedon pe muntele Ida si apoi turmele lui Admetos la Fere, în Tesalia: în ambele cazuri aceasta activi­tate, neobisnuita pentru un zeu, repre­zinta o pedeapsa primita de la Zeus pentru acte de nesupunere. Un alt pastor este Eumeu, credinciosul porcar al lui Ulise amintit în Odiseea, a carui viata se scurge în umbra palatului stapînului si în amin­tirea lui. De obicei, pastorilor li se întîm-pla sa gaseasca prunci abandonati pe munti si prin paduri: într-un astfel de epi­sod este implicat Faustulus, care îi gaseste si-i ia acasa pe micii Romulus si Remus (vezi Romulus). Se mai poate întîmpla ca, umblînd zilnic prin paduri si pasuni sau apropiindu-se de izvoarele unde se adapa turmele lor, pastorii sa vada zeite scal-dîndu-se, atragîndu-si fara voia lor teri­bile pedepse: Tiresias, de pilda, a fost orbit, pentru ca a vazut ceea ce ochiul omenesc nu trebuia sa vada (vezi Tiresias). Pastorii sînt adesea protagonistii unor povesti de dragoste, uneori cu fiinte divine: este cazul lui Polifem, care, dupa ce-si face aparitia ca monstruos ciclop în Odiseea, este pre­zentat în mit ca galant îndragostit de Gala-teea; sau cazul lui Aristeu, care, aprins de iubire pentru nimfa Euridice, o urmareste,

__________ ______ ____ ______PĂUN

provocîndu-i involuntar moartea (pentru detaliile mitului vezi Orfeu). îndragosti­rea unui pastor, sau a unui rege-pastor, de un personaj feminin de origine divina este o tema frecventa în mitologie ; în afara de cazurile citate pot fi amintite si altele: Anhise, care-si pastea turmele pe muntele Ida cînd a trezit dragostea Afroditei, sau Adonis, iubitul aceleiasi Afrodita. O po­veste de dragoste plasata în mediul pasto­ral o constituie si cea al carei protagonist este Dafnis (vezi).

Potrivit versiunii lui Diodor, Dafnis ar fi fost creatorul unui gen literar ce are în centru viata pastorala si iubirile pasto­rilor : poezia bucolica, gen ai carui repre­zentanti de vîrf sînt Teocrit si Vergiliu si care a avut o importanta deosebita în ela­borarea moderna a mitului Arcadiei. Dupa Probus, unele traditii antice puneau la ori­ginea poeziei bucolice cîntecele pastorale ce au rasunat pentru prima data în timpul razboaielor persane la Sparta, în templul Artemisei Cariatida, la sarbatoarea zei­tei ; alte versiuni sustin ca genul respectiv a derivat de la cîntecele interpretate pentru prima oara la Tindari, în Sicilia, atunci cînd Oreste, dupa ce s-a purificat la Rhegium, a ajuns acolo aducînd cu sine statuia Artemisei Taurica ; alte surse atri­buiau începuturile poeziei bucolice unui obicei practicat la Siracuza, destinat co­memorarii interventiei prin care Artemis scapase vitele de ciuma: în semn de recunostinta fata de zeita, pastorii se întreceau în concursuri de poezie si cînt. Idealizata si transfigurata de poezie, ima­ginea pastorului a devenit opusul em­blematic al vietii haotice si apasatoare a orasului, aproape o sinteza a existentei umane fericite si lipsite de griji ce carac­teriza mitica vîrsta de aur.

Paun. Adusi în Grecia din tinuturile barbarilor, dupa cum povesteste Aelianus (De natura animalium, 5.21), paunii l-au impresionat prin frumusetea lor pîna si pe Alexandru cel Mare, atît de mult, încît atunci cînd i-a vazut pentru prima oara în India, a interzis cu desavîrsire uciderea lor. La Atena, posesorii de pauni obisnuiau sa-i expuna o data pe luna, deschizîndu-si casa vizitatorilor pentru a le permite sa se bucure de frumusetea spectacolului si

PEAN

obtinînd în acelasi timp un anume profit, întrucît erau autorizati sa pretinda un fel de bilet de intrare; nu lipseau abuzurile si disputele legale: exista informatii cu pri­vire la procese în care se angajau avocati straluciti si al caror obiect îl constituia detinerea ilegala de pauni. Interesul pe care îl suscita, conjugat cu frumusetea sa deosebita, explica de ce - chiar daca roma­nii nu aveau retineri în a creste pauni pentru a-i mînca - în Grecia si la Roma aceasta pasare îi era consacrata Herei/Iuno-nei si era considerata, datorita aspectului cozii sale desfasurate, o emblema solara. Ochii care îi împodobesc penajul erau pusi în legatura cu mitul lui Argos, monstruosul paznic al lui Io, cea iubita de Zeus: acesta avea corpul presarat cu ochi, iar ca sa scape de prezenta lui incomoda si sa o poata iubi nestingherit pe frumoasa fecioara, Zeus 1-a pus pe Hermes sa-1 ucida; Hera i-a stramutat atunci numerosii ochi pe penele din coada pasarii ei favorite (vezi Io). Paunul este si protagonistul unui mit de metamorfoza: frumoasa Erinona, eroina cipriota iubita de Zeus, a fost transformata de Artemis într-un paun (pentru detalii vezi Erinona).

în doctrinele misterice ale orficilor si pitagoricilor paunul simboliza nemurirea sufletului; acestei interpretari i se alatura cea crestina care face din paun emblema învierii trupului, în baza credintei, raspîn-dita deja în Antichitatea clasica, potrivit careia carnea sa ar fi incoruptibila. Aceste semnificatii simbolice stau la baza a nume­roase reprezentari ale paunului ce apar în arta paleocrestina în context funerar; de asemenea, ele explica prezenta în Impe­riul roman a paunului ca emblema a apo­teozei împaratesei, alaturi de cea a acvilei care simbolizeaza apoteoza împaratului (vezi Acvila).

Pean (gr. flaiav, -avog ; lat. Paean, -anis). Termen cu sensul propriu de „cel care vin­deca" ; era un epitet al lui Apollo (Cicero, Verrine, 2.4.127 si urm.), la origine indi-cîndu-1 pe medicul zeilor din Olimp. De la Apollo, care vindeca bolile prin intermediul oracolelor, termenul a ajuns sa indice cînte-cul în onoarea lui Apollo si ulterior pe cel de victorie cîntat în timpul bataliilor.

Peas (gr. FIolocc;, -cxvtoc, ; lat. Poeas, -antis). Tatal lui Filoctet (vezi); este amintit

printre eroii greci care au luat parte la expeditia argonautilor.

Pecunia. Zeita romana, personificarea bogatiei si a abundentei.

Pedum (lat. pedum, -i). Bat curbat folosit de pastori pentru strîngerea turmelor. Este un atribut caracteristic unor zei si eroi din mitologie legati de lumea agropastorala, în special lui Pan; transferat în iconogra­fia crestina, va deveni emblema tipica a

Bunului Pastor.

Pegas (gr. firJŢaCToc;, -ou; lat. Pegasus, -i). Celebru cal înaripat, amintit în mitologia grecilor ca fratele lui Crisaor si fiul Medu­zei, nascut din sîngele acesteia atunci cînd a fost decapitata de Perseu. Numele sau contine referinta implicita la un izvor tîsni-tor, TTT|Y'n, pusa de unii pe seama faptului ca Pegas era fiul lui Poseidon, iar nasterea sa a avut loc în apropierea locului de unde izvora fluviul Oceanos. Alte doua izvoare erau puse în legatura cu miticul cal îna­ripat : Pirene, unde obisnuia sa se adape (Strabon, 8.6.21), care izvora din Acroco-rint, si Hipocrene, însemnînd chiar „izvorul calului", aparut, potrivit legendei (Pausa-nias, 9.31.3), sub loviturile copitelor sale (o origine analoaga îi era însa atribuita si izvorului Pirene: vezi Statiu, Tebaida, 4.61).

Pe cînd se adapa la izvorul Pirene, Pegas a fost prins de Belerofon (vezi), care, cu spri­jinul Atenei, a reusit sa-1 struneasca: frîul nu era înca folosit de greci, conform tradi­tiei Atena fiind cea care i-a dat lui Belero­fon un frîu de aur (Pindar, Olimpice, 13.63).

Cu ajutorul lui Pegas, Belerofon a reusit sa o învinga pe Himera; dar cînd, mai apoi, a vrut sa urce în cer în spinarea calului înaripat ca sa vada de aproape adunarea zeilor, Pegas si-a azvîrlit calaretul (Pindar, Istmice, 7.44), care a cazut pe cîmpia Aleia, „cîmpia ratacitorului"; calul, în schimb, si-a continuat drumul spre cer, unde a fost transformat în constelatie si a fost primit printre caii divini (Pindar, Olimpice, 13.92)

O traditie care s-a bucurat de mai mult succes în timpurile moderne decît în Anti­chitate stabilea o legatura între Pegas si Muze; în realitate, în sursele antice aso­cierea lui Pegas cu acestea se baza doar pe faptul ca loviturile sale de copita au dus la aparitia izvorului Hipocrene, care era consacrat muzelor; nu exista initial nici o alta legatura cu ele.

PELETKONIOS

Prezente în literatura antica. Genealogia sa este prezentata de Hesiod în Teogonia (280); capturarea de catre Belerofon e des­crisa de Pausanias (2.4.1); faptele savîrsite de Belerofon cu ajutorul lui apar la Hesiod (Teogonia, 325) si Pindar (Olimpice, 13.86). Aparitia izvorului Hipocrene în urma lovi­turilor sale de copita este relatata de Pau­sanias (9.31.3). In afara celorlalte pasaje citate mai sus, exista la Euripide un frag­ment în care Pegas este descris ca purtato­rul fulgerului lui Zeus. în literatura latina apare în special în Metamorfozele lui Ovidiu (4.784 si urm.) si în cele ale lui Antoninus Liberales (9).

Iconografie. Pegas este un subiect ce apare frecvent la pictorii greci, mai ales la cei din Corint, care înfatiseaza cu predilectie confruntarea sa cu Himera. Pe un fronton arhaic al templului din Corfu era repre­zentata scena nasterii sale. Legatura din­tre legenda lui Pegas si cetatea Corintului este evidentiata de prezenta efigiei sale pe primele monede ale cetatii. în arta romana Pegas apare cu precadere în reliefuri, iar în contextele funerare asuma valoarea de simbol al imortalitatii.

Pegaside (gr. neŢaffifiec;, -wv). Epitet prin care sînt indicate muzele, care încalecau uneori calul înaripat Pegas.

Pegee (gr. riTrfcuai, -uv). Nume prin care sînt indicate Nimfele (vezi) izvoarelor.

Peito (gr. nei#w, -oue;; lat. Pitho, -us). Identificata de latini cu zeita Suada sau Suadela, era zeita greaca a Persuasiunii, fiica lui Oceanos. Numele corespunde unui atribut al Afroditei, de care cultul sau este strîns legat.

Raspîndirea cultului. Mai mult decît mar­turiile literare, cele epigrafice si arheolo­gice vin sa ateste un cult deosebit de activ, confirmat prin prezenta unui mare numar de temple si altare consacrate zeitei. Era adesea venerata împreuna cu Afrodita si primea daruri votive si diverse ofrande în sanctuarele zeitei iubirii; la Atena, de pilda, era obiect de cult într-un templu de la poalele Acropolei, închinat de Tezeu Afroditei Pandemos; în templul Afroditei Praxis îi fusese ridicata o statuie, opera a lui Praxitele; împreuna cu Afrodita era venerata si la Dafni. în alte localitati, de exemplu la Argos si la Sicion, legatura sa cu Afrodita trecea în plan secundar, prevalînd în schimb asocierea sa cu tema

ordinii statale. Cultul ei era raspîndit si în insulele grecesti.

Prezente în literatura antica. Absenta din poemele homerice, Peito este amintita de Hesiod si de lirici: la Sappho apare un fragment care îi pune în evidenta rolul -acela de a face posibil ceea ce este imposi­bil, mai exact, de a provoca dragostea. Este prezenta cu functii diverse si la tragici (de pilda la Eschil, în Agamemnon, unde are un rol în rapirea Elenei, si în Eumenidele). în Broastele, Aristofan imagineaza o discu­tie între Eschil si Euripide asupra puterii si limitelor lui Peito.

Iconografie. Alaturi de Afrodita sau în scene legate de tema rapirii Elenei ori chiar a Leucipidelor, figura lui Peito a fost frecvent identificata în reliefuri si picturi pe vase. în ceramica, una dintre cele mai cunoscute reprezentari ale sale este aceea de pe un epinetron al pictorului din Eretria, expus la Muzeul National din Atena.

Pelasgos (gr. neXaafog, -ou; lat. Pelas-gus, -i). Erou din mitologia greaca, socotit stramosul pelasgilor - potrivit unei tra­ditii antice primii locuitori ai pamîntului grecesc. Era considerat primul muritor, urmas al lui Foroneu si al Niobei si rege în Argos, de unde se presupunea ca erau origi­nari pelasgii. I-a învatat pe primii oameni sa-si ridice colibe, sa se hraneasca cu ghinde si sa se acopere cu tunici din piele de porc (Pausanias, 8.1.2). în privinta ori­ginilor si a provenientei sale geografice existau însa traditii variate, care îl aso­ciau multor eroi si divinitati; era cu preca­dere considerat de origine peloponesiaca sau tesalica. Numele sau era dat în gene­ral suveranilor stramosi ai unor populatii ce se pretindeau a fi autohtone. Potrivit lui Pausanias, a trait în epoca în care a avut loc rapirea Persefonei (1.14.2).

Peleiade (gr. fleXeiafieg, -ojv). Preotesele din sanctuarul lui Zeus de la Dodona si porumbitele sacre care îsi facusera salas în interiorul templului, într-un stejar con­sacrat lui Zeus. Termenul înseamna chiar „porumbite". Pentru detalii cu privire la originea denumirii vezi Oracol.

Peletronios (gr. neXetfpovioc;, -ou; lat. Pele-thronius, -i). Numele unuia dintre regii Lapitilor (vezi). Considerat un calaret foarte iscusit, i se atribuia inventarea frîului si a seii pentru cai.

I

PELEU

Peleu (gr. n-nXeu£, -iuq; lat. Peleus, -eos sau -ei). Fiul lui Eac si rege al mirmido­nilor la Ftia, în Tesalia. Ajunsese aici dupa ce, împreuna cu fratele sau Telamon, îl ucisese pe fratele lor vitreg Focos; alungat din Egina de tatal sau, s-a dus în Tesalia, unde regele Eurition (fiul lui Actor) i-a dat-o de sotie pe fiica sa, Antigona, si o treime din regat spre stapînire.

Peleu apare alaturi de Eurition în epi­sodul vînarii mistretului din Calidon; în timpul vînatorii el 1-a ucis însa din gre­seala cu lancea pe socrul sau, fiind astfel nevoit sa paraseasca pentru a doua oara Tesalia în cautarea unui loc unde sa se purifice.

Dupa ce a ratacit prin toata Grecia, a gasit refugiu la Iolcos, unde a fost purificat din nou: de asta data de catre Acastos, regele cetatii. Aici a luat parte la jocurile funebre în onoarea lui Pelias, în concursul de lupta, dar a fost învins de Atalanta. Sotia regelui, Hipolita sau Astidamia, pentru ca Peleu îi respinsese avansurile amoroase, i s-a plîns lui Acastos ca acesta ar fi încercat sa o dezonoreze. în conse­cinta, Peleu este lasat sa moara pe mun­tele Pelion (pentru detalii vezi Acastos). Supravietuind, Peleu s-a casatorit mai tîrziu, tot pe muntele Pelion, cu nereida Thetis. Acesteia îi fusese sortit sa se marite cu un muritor; avînd, la fel ca Proteu, capa­citatea de a se transforma în orice dorea, nereida a încercat totusi, prin continue metamorfozari, sa scape de Peleu. Zeii hota-rîsera însa ca Peleu, cel mai pios dintre toti muritorii, era sotul cel mai potrivit pentru ea, iar dupa o lunga confruntare pe tarmul marii, în timpul careia Thetis a încercat zadarnic sa-i scape, Peleu a reusit s-o tina strîns si s-o biruie pe cînd aceasta luase înfatisarea unei sepii.

Nunta lui Peleu cu Thetis a fost o sarba­toare grandioasa, reprezentînd, dupa aceea a lui Cadmos cu Harmonia, cea mai fas­tuoasa ceremonie de acest fel amintita în mitologia greaca; au participat la ea toti zeii cu exceptia Discordiei, Eris, care nu a fost invitata. De la Thetis Peleu 1-a avut pe Ahile, eroul din razboiul troian ; pentru ca era prea batrîn ca sa participe la expedi­tie, Peleu a ramas acasa, supravietuindu-i fiului sau.

Raspîndirea cultului. Eponim al muntelui Pelion, Peleu trebuie identificat probabil

cu o veche divinitate tesalica. Legaturile sale cu dinastia Eacizilor si cu Egina i-au pastrat vii cultul eroic si amintirea.

Prezente In literatura antica. Traditiile si legendele referitoare la Peleu ne-au parve­nit, în ansamblu, prin intermediul unor episoade disparate si fragmentare. Presu­punerile cu privire ia existenta unui ciclu unitar, Peleida, nu sînt verificabile. Nunta lui Peleu a fost cîntata de Pindar, Pythice, 3, iar mai tîrziu de Catul, într-un epyllion.

Iconografie. Scenele cel mai frecvent repre­zentate sînt cea a nuntii si cea a rapirii lui Thetis, mai putin rafinata, dar foarte ras-pîndita. Peleu e reprezentat uneori si în scena vînatorii mistretului din Calidon. Marturiile cele mai vechi le constituie Cufarul lui Cipselos - prin descrierea fur­nizata de izvoarele literare -, Craterul lui Amfiaraos si Vasul Franeois. în unele repre­zentari Peleu apare tinîndu-1 în brate pe micul Ahile sau încredintîndu-i-1 centau­rului Chiron, care se va ocupa de educatia lui. Printre scenele celebre se numara cea a nuntii pictata pe un crater cu figuri rosii din Ferrara. în epocile clasica si elenistica subiectul nu este foarte des întîlnit; Peleu apare totusi figurat pe un sarcofag din Vila Albani.

Peliacon (gr. trnXicxxov 56pu; lat. peliaca cuspis). Numele lancii lui Ahile, care era singurul în stare sa o mînuiasca. O faurise pentru el centaurul Chiron, iar numele ei se datora faptului ca fusese cioplita dintr-un frasin ce crestea pe muntele Pelion.

Peliade (gr. FleXiaSee;, -wv; lat. Peliades, -um). Numele prin care sînt indicate în mod colectiv cele trei fiice ale lui Pelias, cunoscute în general ca Evadne, Amfinome si Alcesta. Primele doua, amagite de Me-deea, si-au ucis tatal (pentru detalii vezi Pelias) ; Alcesta (vezi) s-a casatorit cu Admetos, regele cetatii Fere din Tesalia. Alte izvoare amintesc sub numele de Peli­ade un numar variabil de eroine, patru sau cinci, numite Alcesta, Hipotoe, Pelo-pia, Pisidice si (în unele surse) Meduza.

Prezente In literatura antica. Povestea Peliadelor a inspirat prima tragedie a lui Euripide, Peliadele, care s-a pierdut. Nu­mele lor sînt mentionate de Hyginus, Dio-dor si Pausanias.

Iconografie. Peliadele apar reprezentate în ceramica atica, mai întîi în cea cu figuri

PELIAS

negre, apoi în cea cu figuri rosii. Imaginile sînt însotite uneori de numele personaje­lor, ceea ce faciliteaza identificarea lor. De obicei apar, cu sau fara Medeea, în scena legata de pregatirea cazanului fatidic în care si-au fiert tatal pentru a-1 întineri, într-un context complet diferit, într-o se­nina scena de viata feminina, sînt repre­zentate pe epinetron-ul din Eretria. Sînt mentionate, de asemenea, printre figurile ce apar pe Cufarul lui Cipselos; identi­ficarea lor într-un relief al Tezaurului de la Sele este în schimb discutabila.

Pelias (gr. FleXtag, -ou; lat. Pelias, -ae). Fiul lui Poseidon si al lui Tiro, la rîndul ei fiica lui Salmoneu ; avea un frate geaman, Neleu, împreuna cu care a fost abandonat de Tiro imediat dupa nastere (pentru de­talii vezi si Neleu). Numele lui (din gre­cescul ireÂiog, „livid") era explicat prin legenda potrivit careia o iapa l-ar fi lovit în fata, lasîndu-i un semn vînat. Se mai povestea si ca, împreuna cu fratele sau, fusese alaptat de o iapa. Cei doi gemeni au fost însa gasiti întîmplator de un pas­tor, care i-a crescut. Deveniti adulti, ei si-au descoperit originile si imediat dupa moartea lui Creteu, regele din Iolcos cu care mama lor se casatorise, au pus sta-pînire pe tron, înlaturîndu-1 pe Eson, fiul nascut între timp de Tiro de la Creteu.

Pelias a reusit foarte curînd sa-1 alunge de pe tron si pe fratele sau Neleu, ramî-nînd sa domneasca singur; un nou preten­dent a aparut însa în persoana lui Iason, care, ca fiu al lui Eson, îsi cerea drepturile si dorea ca ramura familiei sale sa fie rein­tegrata la tron. Ca sa scape de el, Pelias

1-a trimis atunci în Colhida, în cautarea lînii de aur; expeditia Argonautilor (vezi), întreprinsa în acest scop, a devenit fai­moasa. Cît a lipsit Iason, Pelias s-a deba­rasat de fratele vitreg Eson (care a murit bînd sînge de taur), a provocat sinuciderea mamei lui Iason, Alcimede, ucigîndu-1 si pe fratele mai mic al acestuia. La întoar­cere, Iason s-a razbunat, Pelias fiind ucis de propriile sale fiice (Peliadele: Pisidice, Pelopia, Hipotoe si Alcesta; sau Evadne, Amfinome si Alcesta; aceasta din urma a devenit sotia lui Admetos). Ele au fost înse­late de Medeea, care le-a convins sa taie în bucati trupul tatalui lor si sa-1 fiarba într-un cazan, spunîndu-le ca astfel îi vor reda tineretea. Copilele naive, amagite de vrajitoarea care le-a facut o demonstratie a efectului aceluiasi tratament - însa în care si-a folosit puterile magice -, au pro­vocat astfel îngrozitoarea moarte a tatalui lor. Fiul lui Pelias, Acastos, a organizat în onoarea tatalui sau jocuri funebre (cate­goric cele mai grandioase din mitologie, amintite în diverse opere literare antice, precum Jocurile funebre în cinstea lui Pelias, de Stesihor, si întrecerile pentru Pelias, de Tespis), alungîndu-i totodata din Iolcos pe Iason si Medeea (pentru alte detalii vezi si Iason si Medeea).

Prezente în literatura antica. Mitul lui Pelias constituie subiectul unei tragedii a lui Sofocle intitulata Tiro, pierduta. Poves­tea nasterii lui Pelias si Neleu apare în Odiseea (11.235). De asemenea, Pelias este amintit de Ovidiu {Metamorfoze, 7.297 si urm.) si de unii mitografi, precum Hyginus si Apollodor.

STIRPEA LUI PELIAS Salmoneu—r— Alcidice

Tiro —r— Poseidon

Neleu —i— Clitoris

Pero

Nestor (rege în Pilos) Alti unsprezece fii

Acastos —r— Astidamia Sterope

Pisidice

Pelopia —i— Ares Cicnos

Pelias ■

Anaxibia

I I Hipotoe Alcesta-----Admetos

PELIDUL

i

Iconografie. Reprezentarile lui Pelias în arta antica sînt aproape toate „postume", în sensul ca în majoritatea cazurilor subiec­tul preferat de artisti îl constituie jocurile funebre organizate în onoarea lui. Tema era figurata pe Cufarul lui Cipselos si pe Tronul de la Amicle. Uneori (în ceramica, precum si într-un relief din Tezaurul de la gurile Selei), Pelias e reprezentat cufundat în cazan. Imaginea lui Pelias batrîn, cîte-odata asezat pe tron, este reprodusa în pictura pompeiana si aparea, probabil, în Nekyia pictata de Polignot, la Delfi.

Pelidul (gr. n-nXeiS-ns, -ou; lat. Pelides, -ae). Patronim indicîndu-1 pe Ahile, fiul lui Peleu.

Pelion (gr. nfjXiov, -ou; lat. Pelion sau Pelios, -ii). Masiv muntos din Tesalia, în regiunea Magnesia. în vîrful sau se înalta un templu închinat lui Zeus Acteos. Mun­tele Pelion ocupa un loc important în mito­logie : aici se afla potrivit traditiei pestera centaurului Chiron; în razboiul lor împo­triva zeilor olimpieni, gigantii au încercat sa se catere la cer suprapunînd - conform versiunii celei mai raspîndite a mitului -Osa si Olimpul peste Pelion (sau Pelionul si Osa peste Olimp; sau Pelionul si Osa pentru a ajunge în vîrful Olimpului). în fine, din padurile ce acopereau poalele Pelionului provenea lemnul din care s-a construit corabia argonautilor. Numele muntelui era legat de cel al eroului Pelias (vezi).

Pellonia. Divinitate alegorica venerata de romani, în special de catre soldati. Se cre­dea despre ea ca îi poate pune pe fuga pe dusmani (de la verbul pellere, „a alunga").

Pelopia (gr. fleXoiria, -aq ; lat. Pelopea sau Pelopia, -ae). Fiica lui Tiest si mama lui Egist. Pentru detalii vezi Egist.

Pelopizi (gr. FleXoir^Sai, -iov; lat. Pelo-pidae, -arum). Nume desemnîndu-i pe des­cendentii lui Pelops. Sînt numiti Pelopizi în special Atreu si Tiest, fiii lui Pelops.

Pelopones (gr. FleXoTiov-vricrog, -ou; lat. Peloponnesus sau Peloponnesos, -i). Marea peninsula a Greciei meridionale îsi dato­reaza numele - care se traduce prin „insula lui Pelops" - eroului mitic Pelops (vezi); în Antichitate regiunea era considerata efectiv o insula. Aici se aflau unele dintre

cetatile cele mai vechi si mai importante pentru mitologie, locurile de bastina ale marilor eroi ai eposului homeric (precum Pilos, patria lui Nestor, Micene, cetatea lui Agamemnon, sau Sparta, regatul lui Menelaos); de asemenea, aici se înaltau munti care constituisera scena unor epi­soade mitice însemnate, cum este Erimant, locul de desfasurare a celebrei vînatori a mistretului întreprinsa de Heracle; aici se întindea si cîmpia Stimfalos, unde traditia spune ca Heracle âr fi îndeplinit înca una dintre muncile sale, prinderea fioroaselor pasari stimfaliene; tot aici se afla unul dintre cele mai mari sanctuare ale Greciei, cel din Olimpia; de Pelopones erau legate si miturile referitoare la una dintre regiu­nile cele mai fascinante pentru întreaga literatura occidentala, Arcadia (vezi).

Pelops (gr. rieXoip, -onog; lat. Pelops, -opis). Unul dintre cei mai mari eroi din mitolo­gia greaca, fiul lui Tantal, regele Frigiei, si nepotul lui Zeus (vezi schema de la rubrica Atreu). Renumele sau este legat de Elida, unde s-a stabilit prin casatoria cu Hipodamia, fiica lui Enomaos, regele locului; el i-a urmat la tron socrului sau si a adus atîta faima si prosperitate tinu­turilor pe care le-a cîrmuit, încît acestea au fost numite în onoarea sa „insula lui Pelops").

Doi fii ai lui Pelops, Atreu si Tiest, au stat la originea unei dinastii sortite sa devina celebra, cea a Atrizilor din Micene.

Prima întîmplare care 1-a facut faimos este plasata de poeti în perioada copila­riei. Tatal sau Tantal a pregatit într-o zi un banchet la care i-a poftit pe zei; ca sa le ofere o masa demna de asemenea oas­peti, sau, cum s-a spus mai tîrziu, ca sa le puna la încercare omniscienta, le-a dat sa manînce, în loc de un miel ori un ied, car­nea frageda a micului Pelops, care fusese taiat în bucati si fript într-o tigaie (Euri-pide, Elena, 389). Zeii nu s-au atins însa de aceasta barbara mîncare, cunoscîndu-i originea; doar o zeita - poate Demetra, distrata si tulburata de gîndul la pierde­rea fiicei sale Persefona (vezi) - a gustat dintr-un umar.

Zeii l-au înviat pe Pelops, care a renas­cut mai stralucitor si mai puternic decît înainte. într-adevar, s-a distins si dupa aceea prin frumusetea sa. în urma incidentului

PELOPS

s-a ales cu un umar de fildes (Pindar, Olimpice, 1.27), daruit de Demetra în locul celui pe care îl mîncase; potrivit traditiei, si urmasii sai aveau un umar foarte alb, ca de fildes, sau pe care stralucea o stea (Aristotel, Poetica, 16). Frumusetea lui ex­traordinara nu a trecut neobservata nici printre zei: Poseidon s-a îndragostit de el si 1-a rapit, ducîndu-1 în carul sau pîna la palatul lui Zeus din Olimp ; mitul nu dife­ra în aceasta privinta de cel al lui Gani-mede (vezi), doar ca Pelops a fost readus pe pamînt, unde avea sa devina unul dintre cei mai mari suverani ai Greciei.

Seria de actiuni prin care a obtinut tronul Elidei este legata de povestea lui Enomaos si a Hipodamiei. Enomaos, rege al cetatii Pisa din Elida, aflase de la un oracol ca va fi ucis de sotul propriei sale fiice ; pentru a împiedica adeverirea profetiei, el a decla­rat ca mîna Hipodamiei va fi acordata doar aceluia care ar fi fost capabil sa-1 întreaca la cursa de care, urmînd ca toti cei învinsi în competitie sa fie ucisi. Caii lui Enomaos erau mai iuti decît ai oricarui alt muritor, astfel ca regele era aproape convins ca viata îi este în siguranta. Potrivit unei versiuni a mitului, decizia lui Enomaos fusese luata nu pentru a evita împlinirea prezicerii, ci pentru ca era el însusi îndra­gostit de propria fiica. în orice caz, multi pretendenti la mîna Hipodamiei (se spune ca treisprezece) venisera deja în Elida si fusesera învinsi si ucisi de Enomaos, cînd a aparut Pelops. Acesta primise de la zeul care îl iubea, Poseidon, un car din aur tras de cai înaripati; nu era însa de ajuns pentru a-i garanta victoria, deoarece caii lui Enomaos erau un dar de la Ares, iar rezultatul cursei ar fi ramas incert pîna în ultima clipa.

Pelops a recurs la o stratagema care sa-i asigure oricum victoria: corupîndu-1 pe Mirtilos, vizitiul lui Enomaos, 1-a pus sa slabeasca cepurile ce prindeau osiile de rotile carului lui Enomaos; în schimb, i-a fagaduit o jumatate din regat (Hyginus, Fabule, 84). Astfel, în timpul cursei carul lui Enomaos s-a desfacut în bucati, iar regele, ramînînd prins în hamuri, a fost tîrît de caii întarîtati pîna a murit. Asa a obtinut Pelops mîna Hipodamiei; urma­torul sau gest a fost de a se debarasa de Mirtilos, caruia nu intentiona sa-i dea ce-i

promisese (jumatate din regat si, potrivit unor izvoare, o noapte de dragoste cu Hipo-damia). Pe cînd cei doi, împreuna cu Mir­tilos, treceau cu carul prin dreptul unei stînci abrupte de deasupra marii, Pelops 1-a însfacat pe Mirtilos si 1-a azvîrlit în valuri. Murind, vizitiul a apucat sa arunce asupra lui Pelops si a neamului sau un blestem ce avea sa fie plin de consecinte pentru Pelopizi, întrucît Mirtilos era potri­vit traditiei fiul lui Hermes, si tocmai pe acest zeu îl invocase înainte de a muri.

întors la Pisa cu Hipodamia, Pelops a domnit peste cetate si a devenit stapînul Olimpiei, unde numele sau este legat de instituirea jocurilor panelenice. Conform traditiei, la jocurile funebre ce s-au tinut la moartea lui a fost parcurs, în cadrul unei curse de care, acelasi itinerar pe care acesta îl strabatuse în înfruntarea cu Enomaos; din acea reevocare s-a nascut obiceiul de a repeta întrecerea la fiecare patru ani (pen­tru alte explicatii privind originea jocuri­lor olimpice vezi Olimpia si Olimpiade).

Cuplului Pelops-Hipodamia i se atribuia în Antichitate un numar de fii variabil în functie de diversele traditii. Printre fii erau amintiti Atreu si Tiest, iar printre fiice Lisidice si Nicipe, care vor deveni, prima, mama lui Euristeu, iar cea de-a doua, a lui Amfitrion. Chrisipos, alt fiu al cuplu­lui, n-a avut urmasi. Acesta, al carui nume se traduce prin „cel cu caii de aur", era favoritul tatalui, stîrnind de aceea invidia fratilor sai. Atreu si Tiest, cei doi frati mai mari, au hotarît atunci, cu ajutorul Hipo­damiei, sa scape de el; l-au ucis, iar trupul sau a fost aruncat într-un put. Pelops a banuit însa cine erau autorii crimei si i-a surghiunit pe Atreu si Tiest din tinut.

Epitete. Cronios ; îmblînzitorul de cai.

Raspîndirea cultului. Pelops a facut obiec­tul unui cult eroic în Grecia. în mijlocul crîngului sacru din Olimpia, Altis, i se înal­tase un cenotaf unde era adorat, potrivit traditiei osemintele sale fiind pastrate la Pisa, în templul Artemisei Cordaca. La Olimpia i se jertfea în fiecare an un berbec negru; de asemenea, înaintea celebrarii sacrificiilor în onoarea lui Zeus, se desfa­sura un ritual special pentru comemora­rea eroului.

PELORIA

Prezente în literatura antica. Mitul lui Pelops este amintit de numerosi poeti: cf. de pilda Homer, Iliada ; Pindar; Sofocle, Enomaos; Euripide, Enomaos. Referiri la Pelops si la stirpea lui se gasesc si în nenu­marate pasaje din tragici, la Apollonios din Rodos, Apollodor, Hyginus.

Iconografie. Pelops a constituit un subiect frecvent reprezentat în arta antica, în spe­cial în pictura atica pe vase. Opera cea mai importanta al carei protagonist este o repre­zinta însa frontonul estic al templului lui Zeus din Olimpia, unde eroul apare alaturi de Enomaos, Hipodamia, Sterope, Mirtilos si alte personaje, în momentul dinaintea cursei de care ce-i va aduce victoria împo­triva lui Enomaos (sculpturile sînt expuse în prezent la Muzeul din Olimpia).

Peloria (gr. ta rieXwpia). Sarbatori reli­gioase grecesti care se celebiau în Tesalia în onoarea lui Zeus Pelorios. Erau asema­natoare, în unele privinte, Saturnaliilor romane.

Peloros (gr. fleXuipog, -ou ; lat. Peloros, -i). Unul dintre sparti, temutii razboinici nas­cuti din dintii de balaur semanati de Cadmos si considerati stramosii tebanilor. Pentru detalii vezi Cadmos.

Peltate (lat. Peltatae, de la gr. irâX-rn, -r\q). Termen cu sensul propriu de „înzestrate cu pelta" - scut de mici dimensiuni, usor de manevrat. Este epitetul prin care sînt deseori indicate amazoanele, care foloseau în lupta un asemenea tip de scut.

Pemfredo (gr. nep.(ppT|5uS, -oug). Numele uneia dintre Graie (vezi).

Pena (gr. floivn, -r\q; lat. Poena, -ae). Demon infernal, personificare a pedepsei. Este aso­ciata cu eriniile sau furiile, a caror mama este considerata în mitologia romana.

Penati (lat. Penates, -um). Divinitatile do­mestice romane ale familiei si ale statului, înteles ca familie a tuturor cetatenilor; exista o distinctie între penatii privati si oei publici. Numele lor este legat de lati­nescul penus, din care provine si termenul ce indica locul în care erau pastrate imagi­nile zeilor, penetratia, corespunzînd partii centrale a casei; penus desemna în latina si camara unde se pastrau proviziile de hrana. Se obisnuia ca înainte de masa sa

se puna pe vatra o farfurie cu mîncare, pentru penati.

în izvoarele latine, Larii (vezi) si penatii sînt uneori identificati sau confundati; în realitate, larii se numarau printre penati, dar existau si alti penati în afara larilor, în plus, despre lari se vorbea cîteodata si la singular, pentru a-1 desemna pe zeul protector al unei familii, în timp ce terme­nul „penati" apare întotdeauna la plural.

Penatii privati îsi aveau locul lînga vatra fiecarei case; le era consacrata si masa, pe care se puneau ofrandele ce li se aduceau.

Originea penatilor publici sau ai statului era pusa de antici în legatura cu sosirea lui Enea de la Troia: el adusese cu sine de acolo statuile penatilor cetatii, care au fost pastrate mai întîi în Lavinium, apoi la Alba Longa si, în fine, la Roma. Uneori, între sursele antice subzista o anumita confuzie în privinta identificarii penatilor publici, care potrivit unora trebuiau inter­pretati drept Dioscuri, iar potrivit altora drept cabiri, zei originari din Samotrace. Cultul penatilor publici era strîns legat de cel al zeitei Vesta.

Peneleu (gr. niŢveXewg, -ew ; lat. Peneleus, -i). Erou grec originar din Boetia. Amintit printre participantii la expeditia argonau­tilor, a fost unul dintre pretendentii la mîna Elenei si a luat parte la razboiul troian. Este mentionat în Iliada; nara­tiuni ulterioare relateaza uciderea sa de catre Euripilos si înhumarea într-un mor-mînt individual (lucru destul de insolit, de vreme ce eroii cazuti în lupta, cu rare exceptii - în cazul celor mai faimosi si mai importanti -, erau de obicei înhumati în gropi comune), iar uneori este enumerat printre razboinicii greci care s-au ascuns în calul de lemn si au participat la dis­trugerea Troiei.

Prezente în literatura antica. Diferitele ver­siuni ale faptelor lui Peneleu sînt amintite în Iliada (cînturile 2, 14, 16 si 17), la Hygi­nus (Fabule, 97), Apollodor (Biblioteca, 1.9.16 si 3.10.8), Diodor din Sicilia (4.67) si Pausanias (9.5.15 si urm.).

Penelopa (gr. riT)veX6neia, -aq, apoi n-nveXoifn, -r\q; lat. Penelope, -es). Probabil veche divinitate tesalica, fiica lui Icarios si a Peribeei (vezi schema de la rubrica

PENIA

Perseu), de origine spartana, îsi datoreaza faima faptului de a fi fost sotia lui Ulise, care a facut-o regina în Itaca. Initial, potri­vit traditiei, numele sau era Arneea sau Arnacia; aruncata în mare din ordinul lui Icarios, fusese salvata de un cîrd de rate care au dus-o, tinînd-o la suprafata, pîna la tarmul cel mai apropiat. Dupa miracu­loasa întîmplare, parintii, revenind asu­pra deciziei lor, au rebotezat-o Penelopa, care înseamna „rata".

Dupa evenimentele ce au condus-o la casatoria cu Ulise (vezi Icarios), Penelopa si-a urmat sotul în Itaca si a avut de la el un singur fiu, Telemah, care era înca mic atunci cînd Ulise a plecat în razboiul troian. în timpul îndelungatei absente a sotului, ea a trebuit sa faca fata unui întreg sir de pretendenti, care rîvneau la mîna ei si la tronul Itacai. Cu multa abi­litate, Penelopa a reusit sa le tina piept invocînd drept scuza faptul ca trebuia sa termine de tesut o pînza imensa ce urma sa serveasca drept giulgiu socrului ei, Laerte, si abia la sfîrsirea lucrului va putea, în tihna, sa ia o hotarîre.

Dar daca în timpul zilei se arata plina de zel în a-si tese pînza la stative, noaptea desira tot ce lucrase de cu zi, ca sa amîne la nesfîrsit momentul deciziei si nadaj­duind în taina ca Ulise se va întoarce între timp de la razboi. Stratagema a functionat multa vreme, dar a fost descoperita în cele din urma de petitori, carora le-o dezvalui-sera niste slugi; insistenta cu care acestia îi cereau sa se hotarasca a devenit treptat tot mai presanta si mai insuportabila, dar tocmai cînd lucrurile începeau sa se pre­cipite Ulise a revenit în Itaca, dupa o ab­senta de douazeci de ani.

Penelopa si-a recunoscut dupa numeroase semne sotul caruia hotarîse sa-i ramîna credincioasa. Acesta, sub pretextul ca vrea sa participe la întrecerea de tras cu arcul în urma careia Penelopa avea sa-si aleaga în sfîrsit viitorul sot, a apucat la rîndul lui arcul, macelarindu-i pe pretendenti. Astfel, Penelopa si-a putut petrece restul vietii în tihna împreuna cu Ulise.

Desi aceasta versiune a mitului, atestata de Homer, este prevalenta în izvoarele an­tice, nu lipsesc traditiile care opun figurii credincioasei Penelopa un personaj com­plet diferit, aproape opus: se povesteste

ca ea 1-a tradat pe Ulise cu zeul Hermes, nascîndu-1 de la acesta - sau de la toti amorezii ei, carora li s-a dat fara deose­bire - pe zeul Pan; se mai spune ca la întoarcerea în Itaca Ulise a repudiat-o, alungînd-o de pe insula (Penelopa s-ar fi dus atunci la Sparta, cetatea ei de bastina, iar apoi la Mantineea).

O alta traditie relateaza ca dupa moartea lui Ulise Penelopa s-a casatorit cu Telego-nos, fiul lui Ulise si al vrajitoarei Circe.

Prezente In literatura antica. Sursa prin­cipala a povestilor legate de Penelopa o reprezinta Odiseea lui Homer. Referiri la acele versiuni ale mitului potrivit carora Penelopa l-ar fi înselat pe Ulise apar la autori mai tîrzii (Pausanias, 8.12.5 si urm., Apollodor, Epitome, 7.38, Cicero, De natura deorum, 3.22.56 etc). Informatia cu pri­vire la nasterea lui Pan de catre Penelopa se gaseste si la Herodot, 2.145. Alte refe­riri la povestea sa apar la Apollodor, 3.10.6 si urm., si la Pausanias, 3.12.2.

Iconografie. Materialul iconografic privitor la Penelopa este destul de sarac, si dato­rita caracterului rezervat al personajului sau, care începe sa trezeasca un oarecare interes abia începînd din secolul al V-lea î.Hr., în paralel cu o accentuare a atentiei acordate dramelor interioare si psihologiei personajelor. Penelopa este reprezentata de obicei lînga razboiul de tesut si are o expresie retinuta si solemna. Figura pro­babil în picturile lui Polignot si Zeuxis, pierdute; imaginea ei era reprodusa în skyphos-ul Pictorului Penelopei de la Chiusi, în sculptura si în diverse picturi pompeiene.



Pentru alte detalii vezi Ulise.

Penetralia. Termen desemnînd partea cea mai sacra a unui templu, unde credincio­silor le era de regula interzis accesul -limitat în exclusivitate la sacerdoti.

Peneu (gr. n-nveioc;, -ou; lat. Peneus, -i). Numele a doua rîuri grecesti, din Tesalia si din Elida. Zeul fluvial cu acest nume era fiul lui Oceanos si al lui Tethys si tatal Dafnei si al Cirenei.

Penia (gr. Flevia, -<xq). Personificarea greaca a saraciei, prezentata în literatura mai degraba ca o alegorie decît ca divinitate; este amintita de Platon în Banchetul (203b si urm.), împreuna cu Poros, de la care 1-a nascut pe Eros.

PENTATLON

Pentatlon (gr. irevTa-ftXov, -ou). Tip de între­cere sportiva în cadrul careia atletii se în­fruntau în cinci probe diferite: alergare, saritura în lungime, aruncarea discului, aruncarea sulitei si lupta. Inventarea sa îi era atribuita lui Iason: în timpul expe­ditiei argonautilor în cautarea lînii de aur, Iason ar fi fost cel dintîi care a reunit cele cinci întreceri diferite, cîstigîndu-le pe toate. Pentatlonul se numara printre competi­tiile care se disputau la Olimpiade (vezi).

Pentesileea (gr. Uev^eaCXeia, -ag; lat. Penthesilea, -ae). Fiica lui Ares si a Otrerei si regina a Amazoanelor (vezi), a carei poveste e legata în mare parte de razboiul troian. La moartea lui Hector, Pentesileea a intrat în lupta de partea troienilor; în-fruntîndu-se în duel cu Ahile, a fost învinsa si ranita mortal de eroul grec. Ahile a de-plîns totusi moartea reginei, care 1-a impre­sionat într-atît prin frumusetea, tineretea si vitejia ei, încît acesta s-a îndragostit de ea si a iubit-o chiar moarta fiind; iar cînd Tersites 1-a ridiculizat pentru durerea lui, nu a ezitat sa-1 ucida. Atunci, Diomede, care era legat prin rudenie de Tersites, ca sa-1 razbune a aruncat trupul Pentesileei în apele rîului Scamandru; alte versiuni ale mitului relateaza însa ca Ahile însusi a înmormîntat-o pe regina amazoanelor, înaltîndu-i un rug pe malul Xantosului, sau ca le-a restituit troienilor trupul eroi­nei cazute pentru cauza lor, ca sa-i aduca onorurile funebre cuvenite. în jurul figurii Pentesileei au înflorit numeroase legende colaterale si variante ale mitului princi­pal. Pentru a justifica participarea ei la razboiul troian, se spunea ca aceasta venise la curtea regelui Priam ca sa se purifice, dupa ce îsi ucisese din greseala propria sora, Hipolita, în timpul unei partide de vînatoare; o traditie complet diferita, de-a dreptul opusa, pretindea ca Pentesileea îl ucisese pe Hector (interpretarea îi este atri­buita lui Stesihor, dar pasajele în cauza nu s-au pastrat).

Prezente în literatura antica. Istoria Pen­tesileei era relatata în Etiopida, poem epic în cinci cînturi care constituia o urmare a Iliadei si povestea ultimele fapte de vitejie ale lui Ahile (aici aparea tema cadavrului Pentesileei profanat de Ahile).

Prezente în literatura medievala si mo­derna. Dante, Infernul, 4.124; H. von

Kleist, Pentesileea (pentru referintele la mitul amazoanelor vezi si Amazoane).

Iconografie. Tema iubirii lui Ahile pentru Pentesileea a fost frecvent reprezentata în arta antica. Imaginile cele mai celebre sînt cea de pe vasul atic cu figuri negre realizat de Exekias, expus la British Museum, cea de pe vasul atic cu figuri rosii al pictorului cunoscut sub numele de Pictorul Pentesi­leei si cea sculptata pe tronul statuii crise-lefantine a lui Zeus din Olimpia (pierduta).

Penteu (gr. riev-freuc, -ewg; lat. Pentheus, -eos sau -ei). Erou grec, fiul lui Ehion si al Agavei, la rîndul ei fiica lui Cadmos. I-a urmat lui Cadmos la tronul Tebei; pentru ca s-a opus introducerii cultului lui Dio-nysos în regatul sau, acesta i-a provocat nebunia, palatul i-a fost distrus pîna la temelii, iar el a fost sfîsiat în bucati de propria mama si de surorile lui, Ino si Au-tonoe, carora, stapînite de furia generata de extazul bahic, Penteu le-a aparut ca un leu fioros. Locul producerii evenimentului era considerat de poeti muntele Citeron sau Parnasul; se spunea ca Penteu s-ar fi ascuns în frunzisul unui arbore pentru a asista, nevazut, la ritualurile menadelor, care i-au descoperit ascunzatoarea si i-au adus îngrozitorul sfîrsit. Destinul îi era umbrit deja de numele sau, care înseamna „omul suferintei".

Epitete. Ehionidul (de la numele tatalui sau, Ehion).

Prezente în literatura antica. Tespis, Penteu (tragedie pierduta); Euripide, Bacantele ; Teocrit, Idile, 26 ; Pacuvius, Penteu ; Ovi-diu, Metamorfoze, 3 ; Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 44-46.

Iconografie. în ceramica atica apar unele reprezentari ale lui Penteu sfîsiat de menade.

Pentilos (gr. flevfhXoc;, -ou; lat. Penthi-lus, -i). Fiul lui Oreste si al Erigonei, la rîndul ei fiica lui Egist. Era considerat întemeietorul cetatii Pentile, în insula Lesbos, si tatal lui Damasios si al Ehelei, si ei întemeietori de cetati în Lesbos si în Asia Mica.

Pentos (gr. fUvflog, -ou). Personificare a doliului si a durerii. Plutarh îl prezinta ca pe un geniu care, la împartirea de catre Zeus a sarcinilor între diferitele divinitati,

PERIBEEA

s-a înfatisat ultimul, cînd nu mai rama­sese de încredintat decît misiunea de a veghea asupra doliului si a ceremoniilor funerare.

Prezente în literatura antica. Plutarh, Consol. ad Apoll. (19.3.997).

Peon (gr. Flcxiuiv, -uivoc; ; lat. Paeon, -onis). 1) Fiul lui Endimion si frate cu Epeios, Euricida si Etolos. Era stramosul nea­mului peonilor. O alta traditie îl considera fiul lui Poseidon si al Helei.

Prezente în literatura antica. Pausanias, 5.1.4 si urm., Hyginus, Astronomica, 2.20.

2) Stramosul familiei ateniene a Peonizi-lor, atestata în epoca istorica. Era conside­rat nepotul lui Nestor si fiul lui Antiloh.

Prezente în literatura antica. Pausanias, 2.18.8.

3) Divinitate mentionata în poemele homerice ca vindecator al zeilor. El este cel care i-a vindecat lui Ares rana facuta de Diomede (Iliada, 5.890 si urm.), punînd „pe-a lui rana prielnice leacuri usoare"; activitatea sa de medic se desfasoara exclu­siv în beneficiul zeilor (vezi si Iliada, 5.401 si Odiseea, 4.232). Ulterior, prerogativele sale îi sînt transferate lui Apollo, adesea numit „vindecator"; Paian, Pean, devine atunci unul dintre epitetele lui Apollo. De la acest epitet deriva numele peanelor, com­pozitii lirice corale dedicate în special ritua­lurilor si sarbatorilor religioase în onoarea lui Apollo (vezi si Pean). Dupa Pliniu, me­dicului zeilor i se datoreaza descoperirea bujorului (Paeonia officinalis - n.t.).

Peparetos (gr. neîrapri^og, -ou; lat. Pepa-rethos si Peparethus, -i). Fiul lui Dionysos si al Ariadnei si frate cu Toas, Stafilos si Enopion. Se presupune ca de la el si-a luat numele insula Peparetos.

Peplu (gr. tt£itXo£, -ou ; lat. peplum si pe-plus, -i). îmbracaminte feminina specifica populatiilor dorice, prinsa cu fibule pe umeri si cu o centura în talie. Un rol spe­cial în religia atica îl avea peplul tesut si brodat în cinstea zeitei Atena Polias, care îi era oferit în timpul sarbatorii Panate-neelor (vezi), la capatul unei procesiuni solemne în cursul careia era purtat des­fasurat în întregime si sustinut de prajini, ca pînza unei corabii.

Peratos (gr. fleparog, -ou). Fiul Calchiniei si al zeului Poseidon, a urcat pe tronul Sicionului urmîndu-i lui Leucip, bunicul sau dinspre mama.

Perdix (gr. nlpSi?, -ixoc ; lat. Perdix, -icis). Unul dintre numele prin care este indicat nepotul sculptorului Dedal numit si Talus sau Calos (dupa unii, Perdix - care în­seamna „potîrniche" - ar fi fost numele mamei lui). Devenise faimos în Atena prin inventarea ferastraului, a daltii, a compa-selor si a altor instrumente esentiale pen­tru munca sculptorilor. Iscusinta si faima sa au provocat gelozia lui Dedal, care 1-a ucis, aruncîndu-1 de pe abruptul Acropolei din Atena. Zeita Atena 1-a prins însa din zbor, oprindu-i caderea, si 1-a transformat în pasarea ce-i poarta numele, potîrnichea (vezi si Dedal).

Perenna, Anna, vezi Anna.

Pergam (gr. flepŢajiog, -ou; lat. Pergamus, -i). 1) Erou eponim al orasului Pergam din Asia Mica, capitala a unuia dintre regatele elenistice formate în teritoriile imperiului lui Alexandru cel Mare. Legendele care îl au drept protagonist se straduiesc sa explice originea numelui cetatii. Potrivit unei ver­siuni, Pergam ar fi fost ultimul fiu al lui Neoptolem si al Andromacai; ajuns în Asia Mica, el 1-a ucis pe regele Teutraniei si i-a luat locul pe tron, dînd capitalei pro­priul lui nume. în alta varianta, numele sau a fost dat unei cetati asiatice de catre Girnos, fiul lui Euripilos si nepot al lui Telefos, în semn de recunostinta pentru ajutorul oferit de Pergam într-un razboi împotriva unor popoare vecine (Pausanias, 1.11 si urm.).

2) Acelasi nume îl purta si citadela Troiei, cu palatul lui Priam si templul în care era pastrat Paladionul (vezi).

Pergos (gr. FlepYog, -ou; lat. Pergus, -i). Lac mitic din Sicilia, pe malurile caruia a avut loc, dupa o traditie, rapirea Perse-fonei de catre Aidoneus sau Hades (vezi

Persefona).

Peribeea (gr. Flepiftaia, -aq ; lat. Periboea, -ae). 1) Sotia lui Icarios si mama Pene-lopei; era una dintre naiade.

2) Fiica lui Hiponoos, sotia lui Oeneu si mama lui Tideu.

PERICLIMENOS

3) Fiica lui Alcatoos, regele Megarei; a fost una dintre tinerele condamnate sa-i serveasca drept hrana Minotaurului si a facut parte, prin urmare, din expeditia condusa de Tezeu spre insula Creta. Aici însa, Minos s-a îndragostit de frumoasa Peribeea, scutind-o de sacrificiu. Gelos, Tezeu a împiedicat unirea celor doi; întor-cîndu-se în Atica împreuna cu ceilalti tineri scapati de la moarte si cu Tezeu, Peribeea s-a casatorit însa cu Telamon si a devenit mama lui Aiax. într-o versiune diferita a mitului, Peribeea s-a casatorit cu Telamon împotriva vointei tatalui ei, care, atunci cînd a descoperit ca nunta a avut loc, a poruncit ca nefericita sa fie aruncata în mare. Sclavului însarcinat sa îndeplineasca ordinul i s-a facut însa mila de ea si, în loc sa o condamne la o moarte sigura abandonînd-o valurilor, a preferat sa-i lase o posibilitate de salvare vînzînd-o ca sclava. Dusa la Salamina, a fost regasita de Telamon, si tot la Salamina s-a nascut fiul lor Aiax. Potrivit unor mitografi care încercau în mod evident sa concilieze dife­ritele versiuni ale legendei, Peribeea fusese cumparata ca sclava de catre Tezeu, care, aflîndu-i povestea, a acceptat cu genero­zitate sa i-o înapoieze lui Telamon.

Prezente în literatura antica. Diferitele ver­siuni ale povestii sînt relatate de Pausanias (1.42.2 si urm.), Plutarh (Tezeu, 29) si Apollodor (Biblioteca, 3.12.7).

4) Sotia regelui din Corint, Polibos, legat de mitul lui Oedip: traditia pretinde ca Polibos si Peribeea l-au crescut în propria casa pe Oedip, care fusese abandonat la nastere (vezi Oedip).

5) Fiica lui Eurimedon si sotia lui Posei-don, de la care 1-a nascut pe Nausitoos, primul rege al feacilor.

6) Tînara din Locri care, pentru a ispasi sacrilegiul înfaptuit de Aiax Oileidul, prin violarea Casandrei în sanctuarul Atenei (vezi Aiax), a fost trimisa la Troia împre­una cu alta tînara, Cleopatra, sa slujeasca în acel sanctuar. Traditia spune ca locrienii au fost condamnati sa ispaseasca vreme de o mie de ani acea vina, trimitînd cu regularitate la Troia doua tinere ca sclave ale zeitei (vezi si Locri Epizefiri).

Periclimenos (gr. riepixXup.evo£, -ou; lat. Perkilymenus, -i). Erou grec, fiul lui Neleu si fratele lui Nestor; este amintit printre

participantii la expeditia corabiei Argo în cautarea lînii de aur (vezi Argonauti). Pri­mise de la Poseidon capacitatea de a lua în lupta orice înfatisare. Transformat într-o albina, a fost ucis de Heracle (Apollonios din Rodos, Argonauticele, 1.156 si urm.).

Perieres (gr. flepiTJpTig, -oue;). 1) Fiul lui Eol, descendent al lui Deucalion si stra­mos al neamului eolienilor din Mesenia. Era considerat sotul Gorgofonei, fiica lui Perseu; de la ea i-a avut pe Afareu, Leucip si, dupa unele surse, pe Tindar si pe Ica-rios, devenind stramos al unor stirpe de eroi si personaje mitologice precum Dioscurii, Elena si Clitemnestra (Tindarizii), Pene-lopa, Linceu, Ida, Leucipidele. Potrivit altor versiuni, descindea direct din Zeus.

2) Erou teban, vizitiul lui Meneceu (vezi). L-a ucis pe Climenos, regele minienilor, pro-vocînd un razboi între tebani si minieni.

Periergos (gr. riepCepŢog, -ou). Fiul lui Trio-pas si fratele lui Forbas. Dupa moartea tatalui sau s-a mutat în insula Rodos.

Perifas (gr. neptyag, -cxvtoc; ; lat. Peri-phas, -antis). 1) Rege al Aticii.

2) Unul dintre lapiti.

3) Tovaras de arme al lui Pirus sau Neoptolem (vezi), alaturi de care a luptat în razboiul troian.

Perifetes (gr. nepKprjrns, -ou; lat. Peri-phetes, -is). Numele unui tîlhar legat de povestea lui Tezeu. Fiu al lui Hefaistos si al Anticleei, este descris de traditii ca fiind slab de picioare; mergea sprijinindu-se într-o cîrja de bronz, de care se folosea pentru a ataca si a ucide drumetii. Tezeu l-a întîlnit în împrejurimile Epidaurului, unde traia, si l-a înfrînt, ucigîndu-1 si luîndu-i cîrja.

Prezente în literatura antica. Personajul este amintit în legatura cu aventurile lui Tezeu si apare mai ales la Plutarh (Tezeu, 8), Ovidiu (Metamorfoze, 7.436 si urm.), Apollodor (Biblioteca, 3.16.1), Hyginus (Fabule, 38), precum si la Pausanias (2.1.4) si Diodor din Sicilia (4.59).

Perigune (gr. ncpiTouvri, -Tig). Fiica lui Sinis, tîlhar ucis de Tezeu (vezi Sinis). Dupa moartea tatalui sau a fost iubita de Tezeu, de la care a avut un fiu numit Melanipos. Tezeu i-a dat-o ulterior de sotie lui Deioneu, fiul lui Euritos.

PERSEFONA

Prezente în literatura antica. Plutarh, Tezeu, 8.

Perilaos sau Perilos (gr. DepiXaog, -ou sau riepiXXoc,, -ou; lat. Perillus, -i). Sculptor din Agrigent caruia tiranul Falaride i-a încredintat sarcina de a-i fabrica faimoasa statuie din bronz a taurului, conceputa astfel încît în interiorul ei sa poata fi intro­duse victime umane, ucise prin înfierbînta­rea metalului. Tiranul a hotarît ca însusi autorul operei sa piara primul acolo, intrînd în incinta incandescenta. Taurul lui Fala­ride a devenit proverbial în lumea greaca.

Prezente In literatura antica. Informatii privind legendarul sculptor si opera sa se gasesc la Timaios si la Pliniu (Naturalis historia, 34.89).

Perimele (gr. Pieptjit^ti, -r\q; lat. Perirne-les, -es). 1) Fiica lui Amitaon si mama lui Ixion.

2) Fiica lui Admetos si a Alcestei si sora lui Eumelos. A fost sotia lui Argos, fiul lui Frixos, si mama lui Magnes.

3) Fiica lui Hipodamas, a fost iubita de zeul fluvial Aheloos. Tatal ei a vrut s-o pedepseasca aruncînd-o în mare, dar Ahe­loos a intervenit pe lînga Poseidon, care a acceptat sa o faca nemuritoare, transfor-mînd-o într-o insula.

Prezente în literatura antica. Ovidiu, Meta­morfoze, 8.590 si urm.

Peristera (gr. nepiorepa, -ag; lat. Peris-tera, -ae). Protagonista unui mit relatat de izvoare tîrzii. Numele sau se traduce prin „porumbita". Peristera, nimfa din corte­giul Afroditei, s-a amestecat într-o între­cere a Afroditei cu Eros, care culegeau flori, cîstigatorul urmînd sa fie cel ce gasea mai multe; ca s-o ajute pe Afrodita, aflata în dezavantaj, nimfa s-a apucat si ea sa culeaga flori, fapt ce a condus la victoria zeitei, dar si la iritarea lui Eros, care a pedepsit-o transformînd-o în porumbita. Pentru a o recompensa totusi, Afrodita a hotarît ca porumbita sa se numere printre animalele consacrate ei.

Prezente în literatura antica. Myth. Vat., 1.175 si 2.33.

Permesos (gr. \~\epiLr\(a)o6q, -ou; lat. Per-messus, -i). Rîu din Beotia, care izvo­raste din muntele Helicon si ale carui ape, consacrate lui Apollo si muzelor, aveau

capacitatea de a transforma în poet pe oricine ar fi baut din ele.

Pero (gr. flripu), -ouq; lat. Pero, -us). 1) Fiica lui Neleu si a Chloridei, a fost sotia lui Bias (vezi Bias, 1).

2) Numele unei femei despre care o tra­ditie romana povesteste ca si-a salvat tatal, pe batrînul Micon - întemnitat si condamnat la moarte prin înfometare -, hranindu-1 cu propriul ei lapte. Gestul sau generos si iesit din comun i-a miscat pe judecatori, care au hotarît sa revina asupra deciziei si sa-i redea batrînului libertatea. Pentru comemorarea evenimentului, în Forum Olitorius, unde se spune ca s-ar fi petrecut întîmplarea, a fost ridicat un templu pentru Pietas.

> Prezente în literatura antica. Episodul este mentionat de diverse izvoare latine: Pliniu, Naturalis historia, 7.36; Valerius Maximus, 5.4.7; Hyginus, Fabule, 254; Festus, 14. Numele personajelor difera în unele surse, unde în loc de Pero apare Xan-tipa, iar cîteodata în locul numelui Micon apare Cimon. Cu protagonisti diferiti, aceeasi istorie este relatata si de Nonnos din Panopolis (vezi Tectafos).

Iconografie. Povestea a fost ilustrata într-o pictura din casa lui Lucretius Fronto de la Pompei, pe o oglinda etrusca si în unele statuete. S-a bucurat de un mare succes în Renastere, constituind subiectul mai mul­tor picturi intitulate Caritatea romana.

Persa (gr. riep<TT|, -ne;; lat. Perse, -es sau Persa, -ae). Fiica lui Oceanos si sotia Soa­relui, Helios; de la acesta i-a nascut pe Eetes, Circe, Pasifae si Perses.

Persefona (gr. riepcrecpovTi, -r\q; lat. Pro-serpina, -ae). Numita Persefona în Grecia, Proserpina în lumea romana si Core în Atica, era fiica lui Zeus si a Demetrei (vezi schema de la rubrica Cronos) sau, potrivit altor izvoare, a Demetrei si a lui Poseidon, sau chiar a zeitei Styx. Numele Core (însemnînd „fata" sau „fiica") era utilizat deseori în paralel cu cel de „Mama", care o indica pe Demetra. La Homer apare ca sotie a lui Hades (Pluton), maiestuoasa si solemna stapîna a regatului umbrelor, guvernînd sufletele mortilor. Eriniile erau considerate fiicele ei si ale lui Hades. Scrii­torii tîrzii, sintetizînd în numele ei trasa­turile solemne ale unei Iunone infernale,

PERSEIDA

au numit-o uneori luno Infera, Averna (de la Avernus, numele unui lac pe care anticii îl considerau locul de acces spre lumea infernala - n.t.), Stygia (de la Styx - n.t.).

Evenimentele în urma carora a devenit consoarta lui Hades sînt legate de Deme-tra. Zeus, tatal ei, fara stirea Demetrei, îi promisese mîna fiicei sale lui Aidoneus (adica Hades sau Pluton, regele infernu­lui); astfel, în timp ce tînara nestiutoare culegea flori pe cîmpia Nisei, pamîntul s-a deschis sub ea si Persefona a fost rapita de zeul infernal. Disperata, Demetra a stra­batut în lung si în lat pamîntul în cautarea ei, aflînd în cele din urma de la Soare cele întîmplate ; din cauza mîniei care o cuprin­sese si care usca pamîntul si recoltele, Zeus s-a vazut nevoit sa intervina: 1-a trimis pe Hermes, mesagerul sau, în infern pentru a-i cere lui Hades sa o înapoieze pe Per­sefona. Hades a consimtit, dar i-a dat acesteia o rodie; mîncînd-o, Persefona a fost condamnata sa traiasca în lumea sub-pamînteana o treime din an, în restul timpului revenind sa traiasca pe pamînt alaturi de mama sa.

Pentru alte detalii referitoare la inter­pretarea mitului, precum si pentru lega­tura Persefonei cu Demetra si Misterele Eleusine, vezi Demetra si Eleusis.

Atribute. Spice, faclii, coroana, fructe, rodiu, carafe (oinochoai).

Raspîndirea cultului. Datorita raportului sau cu agricultura, cultul Persefonei s-a raspîndit în special în zonele agricole ale Meseniei, Laconiei, Arcadiei, Tesaliei. Popularitatea maxima a cunoscut-o însa în regiunile din sudul Italiei si Sicilia. In Sicilia, potrivit traditiei, ar fi avut loc rapi­rea ; si tocmai Sicilia i-a fost daruita de Zeus Persefonei pentru celebrarea nuntii cu Hades. Un sanctuar important îi era închinat în Locri.

Prezente în literatura antica. în Imnul home­ric catre Demetra este relatata povestea Demetrei si a Persefonei, într-o forma ramasa canonica si în epocile ulterioare; mitul este amintit si de Arhiloh, de tragici, de Calimah (Imnul 6), Ovidiu (Fastele si Metamorfoze), Claudianus (Rapirea Pro-serpinei).

Prezente în literatura medievala. Dante s-a inspirat din figura Persefonei pentru defi­nirea unor trasaturi ale Matildei (Purga­toriul, 24.89 si urm.).

Prezente în literatura moderna. Din mitul Persefonei se inspira libretele cîtorva opere muzicale: Persefona rapita a lui C. Mon-teverdi si cea a lui Francesco Sacrati, Persefona lui J.B. Lully, precum si cele cu acelasi titlu ale lui Paisiello, respectiv C. Saint-Saens.

Iconografie. Reprezentarile Persefonei sînt foarte frecvente în arta greco-romana si pot fi raportate la Misterele Eleusine, la tema hierogamiei si la sederea zeitei în lumea de dincolo, cu revenirea periodica pe pamînt. In legatura cu Misterele Eleu­sine Persefona apare, alaturi de Demetra si Triptolem, în celebrul relief de la Eleusis expus la Muzeul National din Atena si datînd din epoca lui Fidias; scena rapirii este prezenta în unele pinakes si pe sarco­fage, printre care cel asa-zis al lui Carol cel Mare de la Aquisgrana. sederea sa în lumea de dincolo este evocata în unele pina­kes din Locri, în ceramica, în asa-numitul Relief al harpiilor de la Xantos, Licia. Ca figura izolata, zeita apare în picturile din Pompei, putînd fi identificata si în celebra zeita din Tarent, expusa la Muzeul din Berlin, precum si în Core Albani. De ase­menea, s-a propus identificarea anodos-ulxxi Persefonei în scena principala a Tripticului Ludovisi. Zeita este figurata si în asa-zisul Mormînt al Persefonei de la Verghina.

Perseida (gr. riepar^q, -(Sog; lat. Perseis, ■idis). Epitet al Hecatei, fiica lui Perses si a Asteriei.

Perseptolis sau Persepolis (gr. ToXig, -eaie; sau flepo-eiroXig, -euie;). Fiul lui Ulise si al Nausicai sau, potrivit altor iz­voare, al lui Telemah si al fiicei lui Nestor, Policasta.

> Prezente în literatura antica. Este amintit de Hesiod într-un fragment care îl prezinta ca fiu al lui Telemah si al Policastei; apare de asemenea într-o scolie la Odiseea.

Perses (gr. riepsTjc;, -ou; lat. Perses, -i sau -ae). 1) Fiul unui Titan, Crios, si al Euri-biei, frate cu Palas si Astreos, s-a casatorit cu Asteria, devenind tatal Hecatei (vezi). 2) într-o genealogie diferita, care dupa toate probabilitatile se refera totusi la ace­lasi personaj, Perses apare ca fiul lui Helios si al Persei. Potrivit acestei ver­siuni, el îi avea asadar drept frati pe Pasifae, pe vrajitoarea Circe si pe Eetes, regele Colhidei. A fost ucis de Medos, fiul

PERSEU

Medeei, la instigarea acesteia din urma, care dorea întoarcerea pe tronul Colhidei a lui Eetes, înlaturat de la domnie de Perses. O alta versiune a mitului, care combina legendele referitoare la Perses 1 si la Perses 2, îl considera în acelasi timp fratele lui Eetes si tatal Hecatei; aceasta s-ar fi casatorit apoi cu unchiul ei Eetes, devenind mama vrajitoarei Circe si a Medeei.

Prezente în literatura antica. Perses este mentionat în Teogonia lui Hesiod, în Biblioteca lui Apollodor (1.2.2 ; 9.1 si urm.) si în Fabulele lui Hyginus (26, 27 si 264).

Perseu (gr. flepcreug, -iwq; lat. Perseus, -eos sau -ei). Celebru erou din Argos, fiul lui Zeus si al Danaei si nepotul lui Acri-sios. Acesta din urma aflase de la un ora­col ca va muri de mîna unui urmas nascut de Danae; pentru a evita orice risc posibil, si-a luat toate precautiile, închizîndu-si fiica într-o locuinta cu porti din bronz sau din piatra, sapata sub pamînt în curtea palatului, de unde aceasta sa nu mai poata iesi niciodata. Zeus însa, îndragostindu-se de ea, a reusit sa patrunda acolo prin aco­perisul temnitei, sub forma unei ploi de aur. Din unirea lui cu Danae s-a nascut Perseu, indicat uneori prin apelativul „aurigen", adica nascut din aur. Acrisios a aflat însa curînd ca Danae a devenit mama, fie ime­diat dupa nasterea copilului, fie mai tîrziu, auzindu-i tipetele pe care le scotea jucîn-du-se. încercînd din nou sa evite îndepli­nirea profetiei, i-a închis pe mama si pe fiu într-o lada de lemn pe care a aruncat-o în largul marii. Zeus a facut însa în asa fel încît lada, purtata de valuri, sa se împot­moleasca pe tarmul uneia dintre insulele Ciclade, Serifos, unde cei doi naufragiati au fost salvati de un pescar, Dictis, si con­dusi de acesta la fratele sau Polidectes, regele insulei, care i-a primit cu multa bunavointa.

între Danae si Polidectes s-a înfiripat destul de repede iubirea; vrînd sa scape de fiul acesteia, care între timp devenise adult, Polidectes i-a dat o sarcina extrem de dificila : sa taie capul Meduzei, una din­tre Gorgone. în alta versiune, Danae era deja sclava regelui (Pindar, Pythice, 12, 15) cînd Perseu însusi s-a oferit sa-i aduca lui Polidectes capul Meduzei, poate în inten­tia de a se salva pe sine si pe mama sa cu

ajutorul virtutilor aparte ale Gorgonei. în orice caz, aventura lui Perseu a fost unul dintre episoadele cele mai glorificate ale mitului grec. Calauzit de Hermes si de Atena, Perseu s-a dus mai întîi la Graie (vezi), surorile Gorgonelor, le-a furat singu­rul dinte si singurul ochi de care dispu­neau toate trei; în schimbul înapoierii lor, le-a cerut Graielor sa-i arate drumul spre nimfele ce se aflau în posesia obiectelor necesare actiunii sale: sandalele înari­pate, coiful lui Hades, care-1 facea invizibil pe purtator, si tolba fermecata. Cu aceste ajutoare pretioase fjirnizate de nimfe, pe lînga care mai avea si oglinda primita de la Atena si cosorul de la Hermes, a ajuns în tinutul Gorgonelor, care traiau la malul Oceanului, lînga Tartesos.

Gorgonele erau adormite cînd a ajuns la ele: fara sa priveasca direct în ochii Meduzei, pentru ca o singura privire ar fi fost de ajuns ca sa transforme pe oricine în stana de piatra, Perseu s-a folosit de oglinda pe care i-o daduse Atena, reusind sa taie capul creaturii. A pus apoi trofeul în tolba fermecata si a facut cale întoarsa ; de urmarirea celorlalte doua Gorgone furioase a scapat usor, datorita coifului magic, al carui purtator devenea invizibil si care 1-a ajutat sa fuga de acolo fara alte incidente.

Pe drumul de întoarcere la Serifos, Perseu a trecut prin Etiopia, unde a salvat-o si a luat-o apoi de sotie pe Andromeda; aceasta îi fusese însa promisa lui Fineu, care a cerut respectarea fagaduintei. Perseu si Fineu s-au înfruntat într-o lupta crunta din care a iesit victorios cel dintîi (pentru detalii referitoare la mitul lui Perseu si al Andromedei, vezi Andromeda).

Tot în timpul calatoriei de întoarcere a avut loc confruntarea lui Perseu cu Atlas, pe care, aratîndu-i capul Meduzei, 1-a transformat în muntele ce-i poarta numele (vezi Atlas).

Revenit în Serifos dupa îndelungata absenta, Perseu a gasit lucrurile complet schimbate: Polidectes, dovedind o atitu­dine autoritara si violenta fata de Danae, o determinase pe aceasta sa caute refugiu într-un templu. în aceste conditii, Perseu s-a dus la palatul regelui unde a scos capul Meduzei, transformîndu-i în stane de pia­tra pe Polidectes si pe toti oaspetii sai. în

PERSEU

cele din urma, eroul i-a oferit Atenei capul Meduzei, zeita punîndu-1 pe scutul ei sau pe piept, pe platosa care o proteja: într-una din aceste doua pozitii apare de obicei în reprezentarile figurate ale Atenei, iar po­trivit mitului el si-a pastrat si în conti­nuare puterea de a împietri pe oricine îl privea.

Dupa ce a eliberat-o astfel pe Danae de tirania lui Polidectes, Perseu s-a întors în Argos cu mama sa si cu Andromeda. Aflînd

de sosirea lui, Acrisios, amintindu-si ora-

colul si simtind ca profetia e cît pe ce sa se împlineasca, a fugit la Larisa, în tara pelasgilor; dar Perseu a plecat dupa el, vrînd sa-1 convinga sa se întoarca în patrie si sa se împace.

în Larisa tocmai se desfasurau atunci jocurile cetatii. Perseu a ajuns acolo la timp ca sa participe la o întrecere, cea de aruncare a discului, care s-a dovedit însa a fi fatala: discul aruncat de erou 1-a lovit

STIRPEA Linceu —

pe Acrisios, ucigîndu-1 pe loc. Profetia se împlinise.

Dupa aceasta întîmplare, Perseu i-a lasat tronul Argosului lui Megapentes, fiul lui Pretos, fratele lui Acrisios, primind în schimb sa domneasca în Tirint. Lui i se atribuia si întemeierea cetatii Micene.

Epitete. Aurigen (nascut din aur, cu refe­rire la ploaia de aur în care se transfor­mase Zeus); Agenoridul (ca descendent al lui Agenor); Acrisioniadul (ca descendent

al lui Acrisios).

Atribute. Cosorul, darul lui Hermes ; coiful care-1 facea invizibil pe purtator; sanda­lele înaripate; tolba destinata sa poarte capul Meduzei; însusi capul Meduzei.

Prezente In literatura antica. Pentru poves­tea conceperii eroului si a primilor ani ai copilariei, pîna la sosirea în Serifos : Simo-nide, 27 (si celebra lamentatie a Danaei, închisa împreuna cu micul Perseu în lada de lemn si aruncata în mare de tatal ei);

LUIPERSEU i— Hipermestra

Abas —r— Aglae

T

Acrisios —r— Euridice Zeus —i— Danae

Pretos —i— Stenebeea

T

Andromeda —r- Perseu

Pretidele (Lisipe, Ifinoe, Ifianasa)

Megapentes

TI

Perses Alceu -r- Astidamia Stenelos -p Nicipe Eleos Mestor -j- Lisidice Electrion Gorgofone -t- Perieres

Anaxo

Astimedusa

Amfitrion -j- Alcmena

ri

Alcione

Meduza

Euristeu-pAntimahe | Hipotoe -r- Poseidon

T Ifis Alcmena Alti fii

Tafios

I__________ ______ ____ __________________

I I I J I

Heracle Ificles t Automedusa Admetos Alexandru Ifimedon Euribios Mentor Perimede Pterelaos

Iolau

Afareu Leucip —•Filodice Icarios —r— Peribeea Tindar —j— Leda

T

Leucipidele Arsinoe Cinci fii Penelopa (Hileira si Phoebe)

i i r \ \

Castor Pollux Elena Clitemnestra Timandra Filonoe

PEsTE sI PESCUIT

Pescarii cu plase, drama satirica de Eschil, în fragmente. Pregatirile pentru misiunea împotriva Gorgonei erau redate probabil în alta opera putin cunoscuta a lui Eschil, Forcidele. Legenda uciderii Meduzei este relatata de Apollodor, 2,4,2 si urm. Poves­tea lui Perseu si a Andromedei era prezen­tata înAndromeda lui Euripide; întoarcerea în Serifos si uciderea lui Polidectes trebuie sa fi fost amintite în special într-o tragedie a lui Euripide intitulata Dictis. încercarile lui Perseu de a se reconcilia cu Acrisios au constituit subiectul unei tragedii de Sofocle, Locuitorii din Larisa. Pentru legendele refe­ritoare la întemeierea cetatii Micene de catre Perseu, vezi Pausanias, 2.16.3. Perseu este amintit în Metamorfozele lui Ovidiu (cartile 4 si 5); mai tîrziu apare în Dio­nisiacele lui Nonnos din Panopolis, unde este relatat episodul, de traditie mai tîrzie, al unui duel cu Dionysos.

Prezente In literatura moderna. Figura lui Perseu s-a bucurat de o mare popularitate si în epocile ulterioare Antichitatii. Numele lui a fost dat unei constelatii; povestea lui Perseu si a Andromedei a dobîndit o mare importanta ca simbol al iubirii si recon­cilierii conjugale, precum si în legatura cu nasterea legendei crestine a Sfîntului Gheor-ghe si a balaurului. Dintre operele literare moderne care îl au drept protagonist pe Per­seu amintim drama omonima a lui J. Risi si Moralitati legendare de J. Laforgue. Vezi si Gorgone.

Iconografie. Perseu constituie unul dintre subiectele cele mai vechi si mai frecvent reprezentate ale artei grecesti. Iconografia din epoca arhaica s-a oprit cu predilectie asupra uciderii Meduzei si a fugii eroului urmarit de celelalte Gorgone. Este caracte­ristica pozitia sa cu capul întors în partea opusa Meduzei, potrivit traditiei ce consi­dera fatala pentru oricine o singura privire aruncata spre Gorgoneion. Prezent pe am­fora protoatica de la Eleusis, reapare în ceramica greaca, pe vase si oglinzi etrusce si în reliefuri si picturi, pîna în epoca impe­riala. Reprezentarea eroului în statui este mai rara: dintre acestea, celebra este o statuie de bronz, asa-numitul Perseu din Anticitera.

Persica (lat. Persica, -orum). Numele unor sarbatori religioase tinute la Roma în onoarea lui Mithra, al carui cult era de origine persana.

Persuasiunea, vezi Suada si Peito.

Pertunda. Divinitate romana considerata protectoarea primei nopti a nuntii. Este citata împreuna cu alte personificari simi­lare, ca Prema, care are misiunea de a o împiedica pe sotie sa se zbata în timpul consumarii matrimoniului, si Subigo, care face în asa fel încît aceasta sa fie supusa sotului. Numele Pertunda vine de la per-tundere, „a strapunge", „a patrunde".

Prezente în literatura antica. Este amintita de Augustin (De civitate Dei, 6.9).

Pervigilium. Termen latin indicînd ve­ghea nocturna, însotita de rituri si cere­monii diverse, care avea loc în noaptea dinaintea sarbatorii unor divinitati. Unei astfel de vegheri, în cinstea zeitei Venus, îi era destinat Pervigilium Veneris, scurt poem latin cu autor necunoscut si datare incerta, continut în Anthologia Palatina si conceput pentru un cor de fete.

Peste si pescuit. Consacrat în întregul bazin mediteranean diferitelor divinitati selenare si feminine, legate de elementul acvatic ca purtator primordial de viata, pestele era alimentul sacru în cadrul ritu­rilor în onoarea unor zeite ca Atargatis, Ishtar, Isis, Afrodita/Venus si a altor zeite ale fecunditatii. în plus, pestii faceau parte din cortegiul lui Poseidon si al Amfitritei, divinitati marine. Dupa Lucian, cultul pes­tilor era practicat în Siria, unde consumul lor era interzis (pentru miturile referitoare la acest aspect vezi Siria si Derceto) ; la Roma, în schimb, la sarbatorile în cinstea lui Vulcan - Vulcanaliile - în focul sacri-ficial se aruncau pestisori vii, simbolizînd probabil ofrande de vieti omenesti aduse zeului.

în mitologie exista cîteva episoade în care pestii au un rol important, desi mai frecvente sînt cazurile în care protagonis­tul este un Delfin (vezi), considerat de altfel de catre antici un peste. Aelianus relateaza diferite mituri legate de pestele--cîrmaci (Naucrates ductor - n.t.): acesta ar fi fost rezultatul unei metamorfoze im­puse de Apollo pentru a pedepsi un tînar numit Pompilos, luntras care a ajutat-o sa fuga, cu barca sa, pe o tînara de care zeul se îndragostise. Tot potrivit lui Aelianus, pestele-cîrmaci le era consacrat lui Posei­don si cabirilor din Samotrace; cînd un pescar pe nume Epopeu, neprinzînd nimic

PEsTERĂ

altceva - si ca sa-si astîmpere foamea -a mîncat pestii-cîrmaci care ramasesera încurcati în plasa, zeii l-au pedepsit trimi-tînd un monstru care, iesind din apa si sarind în barca lui, 1-a înghitit de viu, sub privirile îngrozite ale propriului fiu (Aelia-nus, De natura animalium, 15.23). Un semn rau prevestitor s-a aratat la nunta lui Aretos si a Laobiei: o scroafa a adus pe lume, în loc de purcei, pesti. Un ghicitor a talmacit prevestirea ca însemnînd ca fiii lui Aretos se vor naste muti ca pestii, lucru care s-a si întîmplat, din voia lui Dionysos - pentru ca Aretos îndraznise sa i se împotriveasca. Totusi, lui Dionysos i s-a facut apoi mila si le-a redat fiilor lui Aretos capacitatea de a vorbi (Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 26.250 si urm.). si la originile întemeierii Efesului se afla un miracol al carui pro­tagonist este un peste. Androclos, amintit de o traditie ca întemeietor al cetatii, stia de la un oracol ca va trebui sa puna prima piatra în locul pe care i-1 vor indica un peste si un mistret. Prorocirea s-a adeverit la scurta vreme dupa aceea, cînd un peste pe care Androclos îl frigea în tigaie a sca­pat si, tragînd dupa el un taciune aprins, a incendiat un tufis din care a sarit un mistret. Androclos a înteles mesajul divin si a ales acel loc pentru piatra de temelie a cetatii Efes (Athenaios, 8.361c-e). O pre­zicere care implica pestii apare si în mitul lui Ificlos, capetenia invadatorilor dorieni ai insulei Rodos. Pentru ca se prorocise ca fenicienii ce locuiau pe insula vor rezista atîta vreme cît în apa din rezervorul lor nu vor aparea pesti iar corbii vor ramîne negri, vicleanul Ificlos a decis sa înfrînga rezistenta adversarilor recurgînd la un subterfugiu: a albit cu var aripile unor corbi carora le-a dat apoi drumul sa zboare deasupra insulei si a aruncat pesti în bazi­nul cu apa potabila. Terorizati de împli­nirea profetiei care le anunta sfîrsitul, asediatii s-au predat (Athenaios, 8.360).

Lumii apelor, chiar daca nu celei a pesti­lor în sens propriu-zis zoologic, îi apartin si monstrii marini atît de frecventi în mito­logie. Printre cei mai faimosi se numara cel care îl striveste pe Laocoon (vezi), Hidra din Lerna împotriva careia lupta Heracle (vezi, a doua munca), cel ucis de Perseu pentru a o salva pe Andromeda (vezi); vezi, de ase­menea, Balena si Balaur. Pentru mitul re­feritor la constelatia Pestilor, vezi Pesti.

Mitologia ne-a pastrat si cîteva figuri de pescari, alaturi de povesti legate de pes­cuit. Pescar era probabil Dictis, cel care a tras la mal cu navodul sau lada în care fusese închisa Danae înainte de a fi arun­cata în mare (vezi Danae). si Glaucos fusese pescar, pîna a gustat din planta miracu­loasa care i-a schimbat înfatisarea, trans-formîndu-i partea inferioara a corpului într-o coada de peste (vezi Glaucos, 4).

Aproape ca nu mai este nevoie sa amin­tim complexa valoare simbolica pe care o asuma tema pestelui si a pescuitului în cadrul crestinismului, unde termenul gre­cesc ce indica pestele este acrostihul nu­melui lui Hristos (mai precis, al expresiei grecesti semnificînd „Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, mîntuitorul"), iar discipolii lui Iisus din evanghelii sînt pescari ce devin la chemarea sa pescuitori de suflete ; pes­cuitul devine o tema recurenta în iconogra­fia paleocrestina, constituind un repertoriu consolidat în care se regasesc numeroase precedente apartinînd artei pagîne din Antichitatea tîrzie - de pilda, celebrele mozaicuri cu amorasi pescari descoperite în vila romana din Piazza Armerina.

Pestera. Datorita caracterului lor de locuri întunecate si misterioase, situate la hotarul dintre lumea unde traiesc oamenii si adîncul pamîntului, pesterile au exer­citat întotdeauna o fascinatie unica asupra fanteziei poetilor, oferind un fundal uneori nelinistitor, însa mereu încarcat de semni­ficatii religioase profunde, pentru povesti­rile miturilor. Pesterile preistorice pictate pe care arheologia moderna le-a scos la lumina în diferite regiuni din Franta si Pirinei erau necunoscute în lumea clasica, însa si în Grecia, în zorii istoriei, pesterile erau probabil frecventate, cu scop preva­lent cultic. Despre aceasta ne informeaza mai ales marturiile arheologice din insula Creta: descoperirea unor obiecte votive în cîteva din pesterile în care insula este atît de bogata, situate uneori în locuri greu accesibile, pare sa confirme destinatia lor religioasa. In grota de la Vernopheto este reprezentata o imagine a Stapînei Fiare­lor ; în cea de la Kamares, pe muntele Ida, pe versantul meridional aflat fata în fata cu Festos, au iesit la iveala nenumarate daruri votive în ceramica si, de asemenea, resturi de sacrificii si de ofrande. Pe cît se

PEsTERĂ

pare, în grotele de la Arkalochori si de la Psychro, darurile mai putin pretioase erau aruncate într-un bazin cu apa, în timp ce obiectele mai valoroase, cum ar fi spadele si securile din bronz si aur, erau atîrnate printre stalactite sau înfipte în crapaturile dintre stînci. La Psychro, existenta unor straturi de cenusa, oase de animale si frag­mente de table pentru libatii ne face sa ne gîndim la un altar unde se desfasurau sacrificii cu victime si închinari. Prezenta a numeroase obiecte din metale pretioase a prilejuit unele apropieri, pe cît de sugestive pe atît de dificil de confirmat, cu mitul dactylilor de pe muntele Ida, faurarii divini care, potrivit mitologiei, salasluiau în Creta, în pestera Amnisos, lînga Cnosos, amin­tita si în Odiseea ca fiind consacrata Ilitiei, zeita ocrotitoare a nasterilor si a lehuze-lor, se desfasurau, probabil, culte parti­culare înca din epoca minoica. Cea mai cunoscuta pestera din Creta pe care a înre­gistrat-o mitologia este, fara îndoiala, grota Ideos, unde nou-nascutul Zeus a fost tinut ascuns de tatal sau Cronos, unde a fost hranit de capra Amalteea si ocrotit de dac-tylii de pe muntele Ida sau de coribanti.

Grotele si pesterile pastreaza legaturi cu dimensiunea religioasa si cultica si în epoca arhaica si clasica, iar mai apoi pîna în perioada elenistico-romana. Ele consti­tuie o poarta de acces catre lumea infer­nala, asigurînd astfel comunicarea între lumea celor vii si cea a mortilor; comen-tînd Bucolicele vergiliene, Servius amin­teste ca Ceres a coborît în infern pentru a-si cauta fiica trecînd printr-o pestera (111.105). Trecerea catre lumea subpamîn-teana, prin care personaje exceptionale, aflate înca în viata, au privilegiul de a vizita împaratia de dincolo de mormînt (ca în cazul lui Enea sau al lui Ulise), se face printr-o pestera subterana. De altfel, mor­mintele, mai mult sau mai putin grandioase ori monumentale, reprezinta o transpu­nere, artificiala si la scara redusa, a tipo­logiei naturale a grotei, domeniu rezervat mortilor si care trezeste în cei vii un sen­timent de teama.

Numeroase ceremonii de initiere, inclusiv ritul eleusin, cuprindeau trecerea printr-o pestera (sau printr-o groapa), ori viitorii initiati erau înlantuiti într-o pestera din care trebuiau sa se elibereze pentru a iesi

la lumina. în Misterele Mithraice, pestera juca un rol central, iar edificiile de cult, numite mithraea, erau subterane.

Poarta de trecere catre maruntaiele pa-mîntului, pesterile le îngaduie muritorilor sa contemple misterele divine ale lumii si sa asculte cuvintele zeilor: la Delfi, Pythia, preoteasa care interpreta vorbele lui Apollo, asculta vocea zeului apropiindu-se de o crapatura din stînca situata, se spunea, sub camera de oficiere din templu. La Cumae, Sibila 1-a primit pe Enea în grota ei cele­bra, identificabila si astazi într-o grota ce corespunde întocmai descrierii vergiliene (Eneida, 6.42 si urm., 77 si urm., 98 si urm.; cf. 6.237 si urm.).

Din pesteri, misterios canal de comu­nicare cu împaratia subpamînteana si cu puterile divine, puteau iesi uneori creaturi monstruoase ce provocau spaima. în mito­logie, locuitorul cel mai obisnuit al peste­rilor era sarpele: „Un sarpe fioros ce-n haul pamîntului întunecat/ Cu nesfîrsi-tele-i spirale pazea mioarele de aur", scrie Hesiod în Teogonia (vv. 333-336). Celui ce intra într-o pestera i se putea întîmpla sa întîlneasca asemenea creaturi monstruoase. Deosebit de înfricosatoare era experienta consultarii oracolului lui Trofonios, insti­tuit din vointa lui Apollo; acesta se afla într-o pestera din adîncul unei paduri si îi impunea celui care voia sa-1 consulte depa­sirea unor încercari cumplite. Credinciosii trebuiau sa intre singuri în pestera: aceasta era cît se poate de întunecata, plina de galerii si aparent nesfîrsita, de cele mai multe ori bîntuita de serpi ce puteau fi evitati numai prin ofrande constînd în pra­jituri cu miere. Ultima parte a pesterii putea fi parcursa numai printr-un soi de alunecare ametitoare care crea impresia de cadere în maruntaiele pamîntului si din care credinciosii erau readusi sus (ade­sea dupa o zi sau doua) cu ajutorul unui dispozitiv special. Experimentarea singu­ratatii, a tenebrelor si a pierderii notiunii timpului caracterizau consultarea acestui oracol. Cei ce ajungeau din nou la supra­fata ramîneau de multe ori marcati sau chiar schimbati pentru tot restul vietii, iar în limba greaca se folosea expresia „a consultat oracolul lui Trofonios" pentru a-i desemna pe cei seriosi, gînditori, tristi sau gravi.

PEsTI

în legatura cu grotele ca loc nelinistitor si populat de monstri putem invoca si ima­ginea labirintului, unul din simbolurile cele mai complexe pe care le-a creat mito­logia (vezi Labirint). Dintre numeroasele interpretari propuse, una îl pune în lega­tura, inclusiv în plan etimologic, cu ideea de pestera sau grota subterana: cuvîntul „labirint" ar contine radicalul la/da care în numeroase cuvinte grecesti si în diferite limbi antice din Asia Mica indica piatra si implica ideea de sapaturi, de stînci exca­vate (de exemplu, cuvîntul laura indica în epica ioniana calea sapata în stînca, iar în greaca bizantina cavernele calugarilor; în limba latina, termeni precum lava, Lato-mie, lapis sînt legati în mod analog de ideea de piatra excavata). Prin urmare, potrivit acestei interpretari, labirintul (pe care si Herodot îl descria ca un loc în parte subteran, monument funerar al unui faraon, asociat deci cu ideea de moarte: Istorii, 2.148) ar reprezenta, la Creta, o pestera subterana cu nenumarate galerii în care se pierde drumul, locuita de un monstru înfiorator si sîngeros, Minotaurul.

într-un mod mai putin nelinistitor, pes­terile apar adesea în mitologie ca salas al unor zeitati, eroi sau personaje legendare : le adapostesc pe nimfe, care îsi petrec acolo vremea torcînd si cîntînd; sînt lacasul cen­taurilor; aruncat din Olimp, Hefaistos a fost crescut vreme de noua ani într-o pestera submarina (vezi Hefaistos) ; într-o pestera de pe malul marii vietuia si Forcus (vezi); în pesteri locuiesc ciclopii pe care Ulise îi întîlneste în Odiseea, iar grota lui Polifem, închisa cu o stînca enorma, devine pentru el si tovarasii sai un soi de temnita. Com­plet diferita este pestera stralucitoare, cu numeroase încaperi, în care salasluieste nimfa Calipso, descrisa tot în Odiseea; într-o pestera si-au celebrat nunta Iason si Medeea; în lumea romana, se spunea ca Romulus si Remus ar fi fost crescuti de lupoaica capitolina într-o pestera, numita grota Lupercal, din care tîsnea un izvor si unde s-a instaurat cultul lui Faunus Lupercus (vezi Faunus) ; în Metamorfoze, Ovidiu descrie încîntator pestera zeului Somn (vezi Vise). Aceasta lista, cuprinzînd nume mai mult sau mai putin cunoscute, ar putea continua. Nu rareori pestera reprezinta un simbol al uterului matern,

imagine htoniana legata de aceea a Pamîntului-Mama, începînd din momen­tul în care, în Teogonia lui Hesiod, Glia tine în pîntecele sau copiii zamisliti cu Uranos, ce îi împiedica sa vada lumina zilei (vv. 154 si urm.). Fiind legata de uterul matern, pestera se încarca de toate valentele pozitive ale fecunditatii.

La hotarul dintre mitologie si filosofie se situeaza celebrul mit al pesterii poves­tit de Platon în cartea 7 din Republica; daca implicatiile si semnificatiile sale sînt filosofice, referindu-se la cunoastere, la functia filosofiei si la conditia omului, imaginea - pentru care, probabil, Platon s-a inspirat din pitagorici si din Empe-docle - are o extraordinara forta poetica. Conditia omului în lume, spune Platon, este comparabila cu aceea a unui prizonier aflat într-o pestera, legat, cu capul imo­bilizat si asezat astfel încît sa poata vedea proiectate pe fundalul pesterii numai um­brele a ceea ce se afla în exterior. Daca ar fi eliberat dintr-o data si determinat sa vada nemijlocit realitatea, el s-ar îndoi de propriile simturi si, obisnuit sa nu vada altceva decît umbre, le-ar crede pe acestea mai adevarate decît lucrurile reale.

în sfîrsit, nu putem uita ca pesterile si grotele subterane sînt legate si de activita­tea miniera care era practicata în Europa, în regiunile bogate în minereuri, înca din vremuri stravechi. Putem surprinde un ecou al acestei activitati în legendele si în poves­tirile mitologice. Este, probabil, cazul mi­ticilor cimerieni, un popor ce locuia într-un loc unde nu ajung niciodata razele soa­relui, situat în Apus sau în Septentrion, la marginea pamîntului, eventual în apro­piere de împaratia mortilor, unde Ulise, în Odiseea, îi întîlneste; cimerienii locuiesc în pesteri subterane, din care ies numai pe timp de noapte (vezi Cimerieni). Tra­ditia situa în grote subterane si fieraria lui Hefaistos, faurarul zeilor.

Pesti. Potrivit unor mitografi, semnul zodiacal cu acest nume era constituit din delfinii care faceau parte din cortegiul lui Poseidon si al Amfitritei, divinitati marine. O legenda diferita povestea ca Afrodita, urmarita de gigantul Tifon, în încercarea disperata de a scapa de el s-a aruncat în apele Eufratului, luîndu-1 cu ea si pe micul

PHARMAKON

Eros. Cei doi s-au transformat într-o pere­che de pesti (cf. Ovidiu, Metamorfoze, 5.321), iar în amintirea evenimentului astronomii asirieni au plasat doi pesti printre conste­latii. Pentru alte detalii vezi Constelatii.

Petasos (gr. -nixaaoq, -ou; lat. petasus, -i). Acoperamînt pentru cap, cu boruri late, purtat în Grecia în special de drumeti si tarani. în mitologie este un atribut tipic al lui Hermes, zeul mesager si deci calator prin excelenta, al carui petasos este înari­pat. Apare frecvent în iconografia altor personaje mitologice, precum Tezeu, Per-seu, Oedip, care au în comun calatoriile lungi (vezi si Parura).

Petreos (gr. FlerpaTog, -ou). Numele unuia dintre centauri.

Petitori. în Odiseea, pretendentii - în la­tina proci, de la procio, „a pretinde, a cere"; în greaca p,VT)CTTTipet (de la jjLvncTTeuaj, „ a logodi" - n.t.) - la mîna Penelopei. Este vorba despre printii din Itaca si din alte insule sau localitati din regiune care, dupa plecarea lui Ulise în razboiul troian si pe toata durata îndelungatei sale absente, se instalasera în palatul acestuia si, astep-tînd decizia Penelopei de a se casatori cu unul din ei, îi risipeau averea în neîntre­rupte banchete fastuoase. Fidela amintirii lui Ulise, Penelopa reusise sa-i amîne ani de zile, pretextînd ca vrea sa termine de tesut un lintoliu pentru socrul ei Laerte si declarînd ca doar cînd îl va sfîrsi va ceda ofertelor lor. Ulise revine în Itaca tocmai cînd lucrurile se precipita, atunci cînd peti­torii, satui de asteptare, devenind banui­tori din cauza duratei mult prea mari a lucrarii si pusi în garda de niste slugi ne­credincioase care trecusera de partea lor, încep sa faca presiuni asupra Penelopei. Aparînd la curte sub înfatisarea unui batrîn vagabond, Ulise este umilit de petitori, pîna cînd, în faimoasa întrecere de tras cu arcul, reuseste nu numai sa încordeze arcul, lucru pe care ceilalti nu-1 putusera face, dar îi tinteste pe toti, macelarindu-i. Sin­gurul care scapa este Medon, restul sînt ucisi fie de Ulise, fie de Telemah si de supusii lui Ulise care îi ramasesera cre­dinciosi. Chiar si servitorii si slujnicele care trecusera de partea pretendentilor îsi primesc pedeapsa, dupa ce sînt pusi sa

curete sala de banchete unde avusese loc masacrul. Dintre acesti proci se eviden­tiaza îndeosebi Antinous si Eurimahos (vezi rubricile respective).

Peucetios (gr. PleuiceTiog, -ou; lat. Peuce-tius, -i). Fiul lui Licaon si fratele lui Eno-tros; mutat din regiunea sa de bastina, Arcadia, în Italia meridionala, a fost stra­mosul si eponimul poporului peucetilor.

Prezente în literatura antica. Este amintit în principal de Apollodor (Biblioteca, 3.8.1), Pliniu (Naturalis historia, 3.16.99), Dio-nysos din Halicarnas (1.13), Antoninus Libe-rales (Transformationes, 31).

Phaiduntes (gr. (pociSuvTrjg sau cpai6-puvxfîg, -ou). Preot din cadrul Misterelor Eleusine, care se ocupa cu întretinerea si paza statuilor zeitelor Demetra si Perse-fona si a obiectelor de cult respective.

Phanes (gr. fl><xvnc, -T)xog). Numele unui zeu din cosmogonia orfica. Era cunoscut si sub diverse alte nume (Protogonos, Eros, Metis, Erikepaios). Se nascuse, potrivit textelor orfice, dintr-un ou pe care îl mode­lase Cronos în Eter ; Noaptea era fiica sa. Considerat originea si creatorul tuturor lucrurilor, era prezentat de obicei ca o divi­nitate solara, hermafrodita, cu aripi de aur (vezi si Orfism).

Pharmakon (gr. q>app.axov, -ou). în limba greaca, acest termen poate indica, în forma lui neutra, atît un medicament adminis­trat pentru a vindeca sau a calma durerile în diferite boli, cît si contrariul, o otrava capabila sa provoace moartea; la mascu­lin, cu referire la oameni, pharmakos îl desemneaza fie pe cel ce administreaza un pharmakon (în cele doua sensuri mentio­nate, adica un medic sau un vrajitor, daca intervine pentru a vindeca, sau un om care otraveste, daca respectivul pharmakon este nociv), fie o victima. Cu acest ultim sens, are un rol important într-o serie de ritualuri religioase, în special în timpul sarbatorilor numite Targelia (vezi). Cu acest prilej, la Atena (dar poate si în alte centre, ca Abdera si Marsilia, sau în dife­rite localitati din Ionia) avea loc un rit de purificare foarte vechi, în cursul caruia doi oameni (numarul însa putea sa varieze de la o localitate la alta) aveau rolul de pharmakoi, adica luau asupra lor toate

PHERSEPHNEL SAU PHERSIPNAI

culpele cetatii si deveneau astfel tapi ispa­sitori. Ei erau hraniti bine, iar apoi erau dusi în procesiune pe strazile cetatii, loviti cu plante sacre (crengi de smochin si lega­turi de ceapa) si cu pietre, iar în cele din urma erau alungati din cetate (atunci cînd nu erau omorîti, asa cum se întîmpla, se pare, la Marsilia si cum se obisnuia proba­bil în perioadele mai vechi). Prin eliminarea fizica si alungarea lor erau îndepartate din cetate culpele si elementele de contaminare.

Phersephnel sau Phersipnai. Divinitate infernala din mitologia etrusca, prezentînd afinitati evidente cu zeita greaca Perse-fona (vezi).

Phoebe (gr. Qoifhi, -r\q; lat. Phoebe, -es). 1) Epitet al Artemisei în calitate de zeita a lunii; luna era considerata coresponden­tul feminin al soarelui, indicat la rîndul sau ca Phoebus.

2) Fiica lui Tindar si a Ledei, o sora a Clitemnestrei (vezi).

3) Fiica lui Leucip.

4) Numele unei titanide, care s-a casa­torit cu Ceos si a avut doua fiice : Leto sau Latona, mama lui Apollo si a Artemisei, si Asteria. De la ea Apollo si-a luat epitetul Phoebus (vezi).

Phoebus (gr. Ooîpog, -ou; lat. Phoebus, -i). Epitet al lui Apollo; propriu-zis înseamna „luminos" sau „pur". Uneori, poetii utili­zeaza termenul ca sinonim pentru „soare".

Phoenix (gr. d>o~iuit, -ixog; lat. Phoenix, -icis). 1) Fiul lui Agenor si fratele (sau tatal: vezi Iliada, 14.321) Europei (Apollo-dor, 3.1.1). Cînd aceasta a fost rapita de Zeus (vezi Europa), tatal sau 1-a trimis sa o caute; el s-a stabilit în Asia Mica, în regiunea care, potrivit traditiei, a fost numita dupa el Fenicia.

2) Fiul lui Amintor si al Cleobulei sau al Hipodamiei. Amintor si-a parasit sotia, fiind îndragostit de alta femeie; atunci Cleobule 1-a convins pe Phoenix sa încerce sa cîstige simpatia acesteia si sa o seduca, încercarea lui Phoenix a reusit, dar tatal sau a aflat despre cele întîmplate si 1-a obligat sa plece. El s-a refugiat la Ftia, în Tesalia, la curtea lui Peleu, care 1-a pri­mit cu bunavointa, 1-a încoronat ca rege al dolopilor si i-a încredintat sarcina de a se ocupa de educatia lui Ahile. îl regasim alaturi de Ahile în timpul razboiului troian.

Potrivit unei alte traditii, Amintor l-ar fi orbit pe fiul sau, care s-ar fi înfatisat astfel la curtea lui Peleu; centaurul Chiron i-a redat însa vederea.

Prezente în literatura antica. Phoenix este amintit în diferite pasaje din Iliada (9.168, 9.430 si urm. si 9.658 si urm.; 16.916), în Elegiile lui Propertiu (2.1.60) si în Antho-logia Palatina; Sofocle si Euripide i-au dedicat tragedii (pierdute).

Phoenix, pasare (gr. OoTuit, -ixog; lat. Phoenix, -icis). Pasare mitica, ce renastea din propria-i cenusa, asemanatoare cu un vultur, cu pene splendide si viata foarte lunga. învaluita în mister din cauza desti­nului sau exceptional, transformata în ima­gine simbolica a renasterii, considerata ca fiind originara din cele mai diferite locuri, se prezinta în mitologia clasica sub nume­roase înfatisari, care se înmultesc în nenu­maratele reinterpretari propuse de secolele urmatoare si de diversele culturi. în lumea clasica; daca exceptam trimiterea dintr-un fragment al lui Hf siod unde se vorbeste despre viata sa lur ga (927 de ani), primul care vorbeste despre Phoenix este Herodot; în Istorii (2.73), el ne ofera o descriere si ne povesteste obiceiurile sale de viata sin­gulare. Pasarea Phoenix seamana ca forma cu vulturul, dar se deosebeste de acesta prin penajul splendid colorat, cu pete de purpura si aur (doua culori „nobile" si cu o evidenta semnificatie simbolica), ce o face mai frumoasa decît cel mai minunat paun; are o longevitate extraordinara (lungimea vietii care i se atribuie variaza, în functie de izvoare, de la 500 la aproape 13.000 de ani); este singura din specia ei si, prin urmare, nu se poate reproduce; este origi­nara din Arabia (sau Etiopia) si constituie obiectul unui cult particular în Egipt, la Heliopolis. Legendele cele mai deosebite se refera la reproducerea sa. Atunci cînd lunga sa viata este pe terminate si pasarea îsi simte sfîrsitul aproape, îsi face un cuib din ramuri de plante aromatice si tamîie; da apoi foc acestui cuib, în care, potrivit unor traditii, se întinde, arzînd o data cu el, iar din cenusa sa se formeaza o alta pasare. Noua pasare Phoenix o îngroapa apoi pe cea precedenta, punîndu-i ramasi­tele într-un învelis de smirna si tamîie în forma de ou si ducîndu-le, cu un cortegiu format din alte pasari ce zboara împrejurul

PHTHONOS

sau, la sanctuarul din Heliopolis, unde preotii lui Helios vor începe ritul funebru solemn. Dupa aceasta aparitie trecatoare în Egipt, tînara pasare se întoarce în Arabia (sau Etiopia), unde îsi duce lunga sa viata solitara hranindu-se cu perle de tamîie, pîna cînd va genera din cenusa sa un alt exemplar. Herodot si alti scriitori greci si latini cunosteau cu siguranta, în mod mai mult sau mai putin direct, izvoare egiptene care povesteau despre un animal similar, Bennu, reprodus uneori pe prora navelor egiptene, si îl puneau în relatie cu ciclul cotidian al Soarelui si cu cel anual al revarsarilor Nilului; astrologii legau însa povestea despre viata sa lunga de teoria revolutiei siderale. Este sigur ca în Egipt echivalentul pasarii Phoenix era legat de cultul Soarelui, precum si de ideea regene­rarii si a vietii, si ca aceste caracteristici sînt reluate în mitologia clasica. Tentati­vele de identificare a pasarii Phoenix din mitologie cu o pasare reala, întreprinse de antici, nu au avut succes; stim ca în vre­mea împaratului Claudius o asa-numita pasare Phoenix a fost capturata în Egipt si aratata la Roma, dar identificarea a fost primita cu scepticism.

Prezente în literatura antica. In afara de trimiterea citata a lui Hesiod si de descrie­rea detaliata a lui Herodot, dispunem de un mare numar de mentionari ale pasarii Phoenix în diferite izvoare literare grecesti si latine. într-o tablita provenind din Creta, scrisa în liniarul B, apare termenulponike, pentru a indica o pasare solara asemana­toare cu grifonul venerat în civilizatia mice-niana. Ulterior, despre ea vorbesc, printre altii, Ovidiu în Metamorfoze (15.383 si urm.), Tacitus în Anale, Pliniu în Naturalis histo-ria. Martial în Epigrame (5.7), Pomponius Mela, Aelianus în Natura animalium, Achilleus Tatios, Filostrat în Viata lui Apollonios din Tyana, Nonnos din Pano-polis în Dionisiace. Poetului preneoteric Levius îi apartine o compozitie despre pa­sarea Phoenix ale carei versuri erau dispuse astfel încît sa schiteze forma unei aripi. Pasarea Phoenix da titlul unor opere apar-tinînd lui Lactantiu (Poem despre Phoenix) si Claudianus (Despre Phoenix). Scriitori­lor crestini destinul singular al unei pasari ce moare si renaste din propria-i cenusa nu putea sa nu le sugereze o paralela cu Hristos care moare si învie, iar pasarea Phoenix a

devenit astfel un simbol al renasterii (Lactantiu, Tertulian, Ambrozie, Origen).

Prezente în literatura medievala si moderna. Mitul pasarii Phoenix a depasit granitele lumii clasice ; îl regasim, cu variatii legate de diversele culturi, în lumea chineza -unde exista o pasare Phoenix mascul si una femela ce simbolizeaza fericirea si dragostea conjugala - si în cea araba, unde se credea ca aceasta pasare nu se poate aseza decît pe un singur munte, aflat în centrul lumii. Evul Mediu occidental, urmînd drumul dea-chis de scriitorii crestini din primele secole (în special de Lactantiu, a carui opera a inspirat diferite compozitii medievale), considera pasarea Phoenix un simbol al învierii lui Hristos. Totodata însa lumea occidentala dezvolta imaginea pasarii: o creatura splendida pe care nimeni nu a vazut-o niciodata, de existenta careia poti ajunge sa te îndoiesti si care reprezinta un ideal de neatins; Metastasio o utilizeaza ca termen de comparatie în celebrele ver­suri : „Este credinta îndragostitilor precum araba Phoenix; ca exista, toti o spun ; unde este, nimeni nu stie". Printre textele me­dievale si moderne ce reiau mitul pasarii Phoenix putem aminti cel putin poemul saxon The Phoenix, opera unui elev al lui Cynewulf, Cliges de Chretien de Troyes (unde apare eroina Phoenix), Bestiarul francez al lui Philippe de Thaon, Le Phenix de Jean-Edouard Du Monin. Trimiteri la acest mit se gasesc si la Dante (Infernul, 24.107 si urm.) si în Despre eroicele avîn-turi de Giordano Bruno. în contextul poe­ziei de dragoste, mitul pasarii Phoenix le inspira imagini lui Petrarca (sonetul 321) si lui Shakespeare (The Phoenix and the Turtle). La unii autori se pare ca putem surprinde o legatura între destinul pasarii Phoenix si cel al viermelui de matase (Mon-taigne, Eseuri, „Apologia lui Raymond Sebond"). O serie de semnificatii simbolice complexe ale pasarii sînt surprinse de lite­ratura hermetica si alchimica. în secolul al XVII-lea apare în Statele si imperiile Soarelui de Cyrano de Bergerac. Mai re­cent, mitul pasarii Phoenix a fost reevocat de Apollinaire (Alcooluri), Mallarme (Sonnet allegorique de lui-meme), Henri de Regnier (Episodes), Eluard (Le Phenix), Freud (Do-bîndirea focului) si reinterpretat în cheie feminista de unele autoare precum H. Cixous.

Phthonos (gr. (provoc;, -ou). Dificil de tra­dus în mod univoc, termenul indica în

PHYLAKTERION

limba greaca invidia si gelozia si detine un rol important în conceptia, în poezia si în miturile referitoare la ostilitatea zeilor fata de oameni. Divinitatea este conceputa, în exprimarea lui Herodot (1.32.1), ca „in­vidioasa si rascolitoare", phthoneron te kai tarachodes, si un mare numar de povestiri mitice îi prezinta pe zei preocupati sa se razbune pe oameni, gelosi pe fericirea lor, oricît de marunta ar fi. Mai mult însa decît o dovada a relei-vointe sau a cruzimii divine, ideea invidiei zeilor constituie în mitologie o marturie a preocuparii constante a zeilor de a-i mentine pe oameni într-o pozitie infe­rioara, departe de acea fericire desavîrsita care nu este îngaduita conditiei umane si care ar aparea ca o uzurpare a prerogative­lor celor nemuritori. Doctrina „venerabila, formulata în vremuri îndepartate", cum o defineste Eschil (Agamemnon, 750), ea se naste din ideea ca succesul prea mare este expus unor primejdii supranaturale, mai ales atunci cînd cel care-1 obtine se lauda cu el, iar de aici deriva în ultima instanta anumite traditii superstitioase ce fac parte si în prezent din patrimoniul nostru de experiente, credinte si obiceiuri (de pilda, ideea de a „atinge fierul", sau lemnul, în chip de descîntec, atunci cînd ne laudam cu vreun noroc ce ne-a lovit pe neasteptate, poate fi considerata o amintire îndepartata a temerii de invidia zeilor). Conceptia invi­diei divine îsi poate avea originea în epoca homerica, de vreme ce deja Calipso afirma, în Odiseea (5.118 si urm.), ca zeii sînt fiinte foarte geloase, care ne invidiaza chiar si pentru un strop de fericire. La tragici si la Herodot ea devine o tema constanta, adesea obositoare, în care se evidentiaza treptat o legatura cu ideea de dreptate. Norocul oamenilor este expus invidiei zeilor nu doar cînd cei dintîi gusta o farîma din acea feri­cire care e privilegiul nemuritorilor, ci mai ales cînd se lauda cu ea, îsi sarbatoresc prea siguri de sine propriul triumf, comi-tînd, adica, pacatul cel mai mare dintre toate, hybris, aroganta, trufia, obraznicia. Inexplicabila gelozie a zeilor pentru mizera fericire a oamenilor se transforma atunci în pedeapsa dreapta a acestui pacat, resta­bilire a rolului omului în lume, afirmare a echitatii si justitiei al caror arbitru si garant este Zeus. Ideea invidiei zeilor, ajunsa la proportii gigantice în mitologia si în poezia

arhaica si clasica pîna în secolul al V-lea î.Hr., este în schimb respinsa categoric de Platon în Phaidros si în Timaios si trece în plan secundar în literatura din epoca ele­nistica.

Phylakterion (gr. cpuXajcTTJpiov, -ou). Cu acest termen se indica în greaca amuleta, un obiect despre care se credea ca are putere magica si poarta noroc sau alunga neno­rocirile. De obicei era o lama de bronz

inscriptionata sau o piatra, pe care puteau

fi incizate diferite simboluri, de la semnele zodiacale pîna la cruce, afirmata o data cu crestinismul.

Pianepsia (gr. xa nuavei|na). Sarbatori religioase ce se desfasurau la Atena în luna Pianepsion (octombrie-noiembrie), în ziua 7, o data cu Oschoforiile. Au dat numele lunii în care se tineau, iar în cadrul lor i se închina lui Apollo o mîncare de bob (pya-noi - n.t.). Cuprindeau procesiuni însotite de cîntari, cortegiul purtînd cununi si ra­muri de maslin si laur împletite, numite Eiresiones (vezi) sau Iresiones, împodobite cu fîsii de lîna, ciorchini de struguri si alte fructe, mici vase cu ulei si cu miere. Sarba­tori ale belsugului, Pianepsiile îsi aveau originea într-un episod al aventurilor lui Tezeu, considerat initiatorul lor: dupa cum povesteste Plutarh în Viata lui Tezeu, eroul îi fagaduise recunostinta lui Apollo daca avea sa se întoarca viu si nevatamat din expeditia împotriva Minotaurului din Creta. Sfîrsindu-si cu bine misiunea, teafar si în­sotit de tinerii pe care îi salvase de la a fi mîncati de monstru, a pregatit un banchet amestecînd si frigînd laolalta toata mîn-carea ce le ramasese, în special legume cu boabe: cei întorsi din expeditie au mîncat împreuna acest amestec, în cinstea lui Apollo.

Pianepsion (gr. riuavei|jiiijv, -ojvoc,). Luna din calendarul atenian, prezenta si în cel al diferitelor cetati din Ionia. La Atena era a patra luna a anului si corespundea lunilor octombrie-noiembrie. Era caracterizata de o mare concentrare de sarbatori religioase, legate în parte de culesul viilor, tipic pentru aceasta perioada. în luna Pianepsion la Atena se sarbatoreau Cibernesia, Pianep­sia, Oschoforia, Theseia, Chalceia, Apa-turia si Tesmoforiheseia (vezi Calendar si rubricile dedicate fiecarei sarbatori).

PIATRĂ

Piasos (gr. rKatjog, -ou). Rege al Tesaliei, si-a violat propria fiica, Larisa, care s-a razbunat înecîndu-1 într-un butoi cu vin.

Piatra. Pietrele au fost obiect de cult în numeroase religii din Mediterana antica, din vremurile cele mai îndepartate. Facînd abstractie de monumentele megalitice din epoca preistorica raspîndite în multe regiuni europene, pietre sacre finisate cu aproximatie, de forma tronconica, erau venerate în unele zone din Orientul Apro­piat si în Sardinia, fiind cunoscute în gene­ral sub numele de beteluri (vezi Betel). în lumea clasica, pietre sacre asimilabile într-o oarecare masura betelurilor sînt Omphalosul (vezi) din Delfi, simulacrul aniconic al Cybelei, poate un meteorit, venerat în sanctuarul zeitei din Pesinunt, în Frigia, si adus la Roma în 204 î.Hr. (vezi Cybele), precum si Hermele (vezi).

Mitologia asociaza pietrele cu diverse figuri legendare, atribuindu-le semnifica­tii particulare. în legenda lui Sisif, piatra este instrument de pedeapsa: în lumea de dincolo, Sisif trebuie sa care una pîna în vîrful unui munte, dar de fiecare data cînd mai are putin si ajunge, piatra îi scapa si se rostogoleste la vale, silindu-1 sa ia de la capat enorma sa truda, simbol al vanei staruinte umane de a se împotrivi desti­nului, în mitul nasterii lui Zeus, o piatra este înfasata în scutece si data lui Cronos, tatal, care îsi devoreaza copiii pe masura ce se nasc, pentru a evita riscul de a fi detronat de ei, asa cum i s-a prezis: în locul nou-nascutului, Cronos înghite piatra, în timp ce micul Zeus, viu si nevatamat, este crescut în pestera de pe muntele Ida, în Creta, de o serie de personaje fantastice, de la coribanti pîna la capra Amalteea (vezi Zeus). Pietrele sînt deseori legate de acti­vitatea profetica: Pythia, la Delfi, revela raspunsurile zeului stînd lînga omphalos, iar una dintre Sibile, Herofile, profetea stînd în picioare pe o piatra pe care o purta întotdeauna cu ea. Unele pietre apar în mit în legatura cu muzica: se povestea ca Orfeu misca pîna si pietrele cu arta sa, iar la Megara putea fi vazuta piatra pe care se spunea ca Apollo si-ar fi lasat lira atunci cînd 1-a ajutat pe regele cetatii, Alcatoos, sa ridice zidul împrejmuitor; potrivit legen­dei, acea piatra rasuna blînd, emitînd note muzicale cînd era lovita cu o pietricica.

si zidurile Tebei fusesera înaltate, ca sa spunem asa, în sunetul muzicii: legenda povestea ca Amfion construise ciclopicele ziduri asezînd blocurile pentru formarea fortificatiilor cu ajutorul muzicii suave a lirei sale. Iar miticul pastor Dafnis, maes­tru în arta muzicii si creator al genului poeziei bucolice, potrivit unei versiuni a mitului a fost transformat în stînca, sau s-a aruncat de pe o stînca din cauza sufe­rintelor sale în dragoste.

Diverse mituri de metamorfoza presupun transformarea în stînca a protagonistilor : este cazul Iodamei, iubita de Zeus, care a împietrit vazînd scutul Atenei; de aseme­nea, cazul unui lup ce apare în legenda lui Iros, transformat de zei într-o statuie (vezi Iros, 2); sau cazul Niobei, preschimbata în piatra, din care a tîsnit un izvor ce repre­zenta metamorfoza lacrimilor nesfîrsite pro­vocate de moartea fiilor sai (vezi Niobe). în pietre au fost transformate si surorile Cariei, pentru ca au spionat întîlnirile de dragoste ale acesteia cu Dionysos; aceeasi soarta a avut-o si Batos, un pastor al lui Neleu, preschimbat în piatra pentru ca s-a comparat cu Hermes (pentru detalii vezi Batos). Scutul Atenei amintit mai sus avea puterea de a împietri pe oricine îl privea, fiindca avea în mijloc capul Meduzei, taiat de Perseu; ochii Gorgonei îsi metamor­fozau în piatra privitorul (Eschil, Prometeu, 800). Perseu reusise sa înfrînga Meduza reflectîndu-i privirea cu ajutorul unei oglinzi si facînd-o astfel sa se imobilizeze singura, cazînd victima propriei vraji.

Pietrele apar în mitologie în strînsa legatura cu istoria omului. Potrivit unei traditii, toti oamenii s-au nascut din pietre : în mitul lui Deucalion si al Pirei se povestea ca, dupa potopul care înecase pamîntul si nimicise omenirea, singurii doi supravietuitori, Deucalion si Pira, au creat o noua semintie omeneasca aruncînd în urma lor pietre, „oasele maicii Glii", cum le numise oracolul. Din cele aruncate de Deucalion au aparut barbatii, iar din cele aruncate de Pira, femeile. Aparent singular, mitul se încadreaza totusi într-o traditie raspîndita care atribuie originile omului unei transformari a materiei pre­zente în natura: astfel, în Biblie Adam este plamadit din lut, iar în mitul grecesc omul creat de Prometeu e facut din tarîna.

PICOLOOS

Anticii identificau o radacina comuna a cuvintelor grecesti care indica piatra si a celui care înseamna „populare" (vezi Deu-calion si Creatie). început simbolic al stir-pei umane în mitul lui Deucalion, piatra marca pentru fiecare om si sfîrsitul vietii sale lumesti, ca piatra de hotar a unui drum încheiat: din vremuri foarte înde­partate, o piatra înfipta în pamînt, adesea sculptata în diverse moduri, se înalta sem-nalînd prezenta mormintelor.

Picoloos (gr. rkxoXoog, -oo). Numele unui gigant amintit în unele izvoare tîrzii (Eustatiu, excerpte din Odiseea, 1658.48). A participat la batalia gigantilor împotriva zeilor, dar a fost silit sa fuga; a cautat refugiu în insula Circei, de unde a încercat zadarnic sa o alunge pe vrajitoare: Helios, tatal acesteia, 1-a ucis. Din sîngele lui a rasarit o planta alba ca soarele si cu rada­cinile negre ca sîngele gigantului, numita moly, care joaca un rol în aventurile lui Ulise: este planta pe care Hermes i-o da eroului pentru a-i dezlega de farmecele vrajitoarei Circe pe tovarasii sai transfor­mati în porci. Va fi de ajuns sa o amestece în potiunea pe care Circe i-o va da sa o bea pentru ca vrajile ei sa nu aiba nici un efect asupra sa {Odiseea, 10.287 si urm.; vezi Moly).

Picumnus si Pilumnus (lat. Picumnus, -i si Pilumnus, -i). Numele a doua divini­tati din anticul Latium, definite de izvoare „di coniugales" si socotite protectoare în special ale lehuzelor si ale nou-nascutilor. Pilumnus era considerat sotul Danaei, tatal lui Daunus si deci bunicul lui Turnus (Vergiliu, Eneida, 9.4).

Picus (lat. Picus, -i). Numele unei divi­nitati profetice venerate de latini; era con­siderat fiul lui Saturn si tatal lui Faunus de la nimfa Canens. Potrivit legendei, el o iubea pe Pomona, fiind în acelasi timp iubit de Circe, faimoasa vrajitoare; vazînd ca nu e preferata, aceasta 1-a transformat într-o ciocanitoare. Traditia era legata de convingerea ca ciocanitoarea, consacrata lui Marte, este o pasare profetica; zeul îi pastrase prerogativele de profet chiar si dupa metamorfoza sa în animal.

Prezente în literatura antica. Ovidiu, Meta­morfoze, 14.

Iconografie. Era reprezentat destul de simplu, ca o coloana de lemn în vîrful careia statea o ciocanitoare ; în epocile mai tîrzii s-a raspîndit iconografia zeului sub forma unui tînar tinînd o ciocanitoare pe umar sau în mîna.

Pieria (gr. UiepCa, -<xg; lat. Pieria, -ae). Nume dat unei portiuni din teritoriul mace­donean, cuprinsa între coasta sud-vestica si muntele Olimp. în mitologia greaca aceasta regiune era considerata patria muzelor sau locul unde s-a instaurat des­tul de repede cultul lor; muzele însesi erau numite Pieride.

Pieride (gr. fUepCSeg, -uv; lat. Pierides, -uni). 1) Epitet al muzelor; provine de la numele regiunii Pieria, unde acestea au facut obiectul unui cult arhaic.

2) Numele colectiv al celor noua fiice ale regelui Pieros, suveran al Ematiei, în Macedonia, care daduse fiecareia dintre ele numele uneia din cele noua muze. Aces­tea au cutezat sa le provoace pe muze la o întrecere de cînt si au fost învinse ; pentru îndrazneala lor au fost transformate în pasari (Ovidiu, Metamorfoze, 5.662 si urm.).

Pieros (gr. Fliepog, -ou; lat. Pierus sau Pie­ros, -i). Erou eponim al Pieriei, regiune din Macedonia. Legenda îi atribuia intro­ducerea cultului celor noua muze, numite Pieride (si conform unor traditii considerate fiicele sale), în regiunea Tespiai. Anterior erau mentionate doar trei muze.

Pietas. Termenul latin, care se poate tra­duce literal „pietate", dar care cuprinde în realitate un ansamblu de semnificatii mul­tiple, indica totalitatea sentimentelor de devotiune datorate zeilor, patriei, rudelor si în general celorlalti. Romanii facusera din Pietas o divinitate alegorica si îi închi­nasera un templu la poalele Capitoliului, efigia sa regasindu-se adesea pe monede, ca simbol al virtutilor împaratului. Cam­pionul valorii morale tipic romane a pieta­tii este în mitologie Enea, numit frecvent pius.

Pigmalion (gr. nuŢjiotXCwv, -cuvog; lat. Pygmalion, -onis). 1) Rege al Ciprului, cele­bru datorita vechii legende potrivit careia se îndragostise de o statuie din fildes înfatisînd-o pe Afrodita, sculptata chiar de el. Dorind sa o ia de sotie, o culcase în

PILADE

propriul lui pat, implorînd-o pe Afrodita sa-i dea suflul vietii. Zeita i-a ascultat ruga­mintea, iar statuia a devenit o fiinta vie; de la ea Pigmalion 1-a avut pe Pafos, care la rîndul lui a avut un fiu, Ciniras, înte­meietorul cetatii Pafos din insula Cipru, unde s-a atestat existenta dintr-o epoca foarte veche a unuia dintre principalele sanctuare dedicate cultului Afroditei.

Prezente în literatura antica. Cea mai cunoscuta versiune a mitului este cea rela­tata de Ovidiu {Metamorfoze, 10).

Prezente în literatura contemporana. Este celebra reinterpretarea mitului oferita de G.B. Shaw în al sau Pigmalion.

2) Rege al cetatii Tir, era fratele Dido-nei; 1-a ucis pe sotul acesteia, Siheu sau Acerbas, în speranta ca va pune mîna pe bogatiile lui (Vergiliu, Eneida, 1.343-364).

Pigmei (gr. noŢjicuoi, -iov; lat. Pygmaei, -orum). Populatie fabuloasa, localizata de antici fie în Africa, la sud de Egipt, fie în India, fie, într-o maniera mai generica, la tarmul Oceanului sau în nordul extrem, amintita în Iliada (3.6) pentru ura mani­festata fata berze si cocori. Dusmania se nascuse, potrivit unor legende, din cauza frumoasei fiice a unui pigmeu, pe nume Enoe, a carei înfatisare superba era înso­tita în schimb de un temperament trufas si rebel, ce o facea sa-i dispretuiasca pe zei. Cînd aceasta, casatorindu-se cu Pig­meu, 1-a nascut pe Mopsos, a fost mare sarbatoare, dar Hera, ca sa o pedepseasca pentru semetia ei, a transformat-o pe tînara într-o barza. Devenita pasare, femeia a încercat zadarnic sa-si ia fiul, începînd sa-i atace pe pigmei, care din acel moment si-au manifestat proverbiala ostilitate fata de berze si cocori. Mitul, cu unele variante (protagonista este numita uneori Gerana, vezi), le atribuie pigmeilor trasaturi gro­testi si diforme, subliniindu-le statura joasa si lipsa de îndemînare. în special dimensiunile lor reduse sînt legate de sem­nificatia numelui pe care-1 poarta si care se traduce prin „înalti de un cot", adica mai putin de jumatate de metru. La vîrsta de trei ani ei nasteau copii, pe care îi tineau ascunsi în gropi sapate în pamînt pentru a-i pune la adapost de atacurile cocorilor. Locuiau în colibe facute din coji de oua si încalecau potîrnichi pe post de cai. O con-

fruntare epica i-a opus pe pigmei lui Heracle, care, conform unei traditii, a fost asaltat de acesti minusculi adversari în timp de dormea : un precedent îndepartat al aventurii lui Guliver luat prizonier de liliputani în romanul lui J. Swift. Heracle s-a trezit si, net superior adversarilor sai, a izbucnit în rîs, a însfacat cu o singura mîna toti pigmeii, i-a strîns în blana de leu pe care o avea si i-a dus lui Euristeu sau, în alta versiune, i-a strivit sub aceeasi blana, ueigîndu-i,

Prezente în literatura antica. Mitul raz­boiului dintre pigmei si cocori este amintit de Ovidiu {Metamorfoze, 6.90), Aelianus {De natura animalium, 15.29), Athenaios (9.393 si urm.) si Antoninus Liberales (Transformationes, 6), cu variante foarte putin diferite, doar numele protagonistei aparînd fie Enoe, fie Gerana. Episodul lup­tei împotriva lui Heracle este mentionat de Ammianus Marcellinus (22.12) si Filo-strat {Imag., 2.22).

Iconografie. Pigmeii sînt frecvent repre­zentati în pictura si în mozaicuri, mai ales în cele avînd drept subiect zona Nilului, unde sînt înfatisati la vînatoare sau la pes­cuit, luptînd împotriva crocodililor din Nil sau în scena bataliei împotriva cocorilor. Cea mai veche reprezentare greceasca a pigmeilor este cea care poate fi vazuta pe piciorul Vasului Francois, expus la Muzeul de Arheologie din Florenta. Aspectul di­form si grotesc sub care sînt adesea repre­zentati pigmeii face din ei personajele cele mai potrivite pentru scenele de parodie. Cu astfel de trasaturi apar pe vasele asa--numite cabirice, provenite din sanctuarul cabirilor de la Teba. într-un fragment de relief din Vila Albani este reprezentata o scena curioasa inspirata din povestea lui Heracle si a pigmeilor: eroul sta tolanit cu un pahar în mîna, iar un pigmeu scruteaza recipientul la buza caruia a ajuns cu aju­torul unei scari minuscule.

Pigritia (let. Pigritia, -ae siPigrities, -ei). Romanii venerau o divinitate cu acest nume, personificare a trîndaviei si considerata fiica Somnului si a Noptii. Pentru ca a ramas indiferenta la avansurile lui Vul­can, a fost transformata într-o broasca-tes-toasa. Nu întîmplator îi erau consacrate testoasa si melcul.

Pilade (gr. fluXofiTig, -ou; lat. Pylades, -is). Fiul lui Strofios si al Anaxibiei - regele

PILAS

Focidei, respectiv sora lui Agamemnon. Este mentionat cu referire la Oreste, de care îl lega o prietenie proverbiala. Dupa moartea lui Agamemnon, Oreste a fost tri­mis în secret la curtea tatalui lui Pilade, unde a fost educat împreuna cu acesta din urma. Pilade a luat parte alaturi de Oreste la asasinarea Clitemnestrei si s-a casato­rit cu sora prietenului sau, Electra. Pentru detalii si prezente în literatura antica vezi Oreste.

Pilas (gr. fluXag, -a). Rege al Megarei si eponim al cetatilor Pilos din Mesenia si din Elida, al caror întemeietor a fost. Era considerat fiul lui Cleson si nepotul lui Lelex; una dintre fiicele sale, Pilia, s-a casatorit cu Pandion, succesorul lui Cecrops la tronul Atenei. Pentru ca 1-a ucis pe Bias, fratele tatalui sau, Pilas a fost silit sa ia calea exilului si i-a încredintat conducerea cetatii lui Pandion, ducîndu-se în Pelopo-nes si întemeind cele doua cetati care îi poarta numele.

Prezente în literatura antica. Personajul este amintit în Biblioteca lui Apollodor (3.15.5) si în diverse fragmente din Pausanias.

Pilemenes (gr. nuXaijj.evn£, -ou). Razboi­nic din Paflagonia, apare în Jliada ca aliat al troienilor. Era fiul lui Bisaltes si tatal lui Harpalion, care a fost ucis de grecul Merion. A fost la rîndul sau ucis de greci (fiind ranit de Menelaos), dar, cu o incon­gruenta deloc rara în poemele homerice, reapare, cînd ar fi trebuit sa fie mort, într-un moment ulterior, asistînd la funeraliile fiu­lui sau (Iliada, 2.851, 5.576 si 13.643).

Pilenor (gr. nuXTJvwp, -opog; lat. Pylenor, -oris). Unul dintre centauri. A participat la lupta împotriva lui Heracle alaturi de alti centauri (pentru detalii vezi Heracle si a patra sa munca, prinderea mistretului de pe muntele Erimant) si a fost lovit de erou cu o sageata care, muiata în sîngele Hidrei din Lerna, provoca rani groaznice si urît mirositoare. încercînd sa-si curete rana în pîrîul Anigros care curgea în apro­piere, Pilenor 1-a contaminat, apele sale devenind putrede si infecte. Traditia pre­tindea ca de atunci pîrîul era otravitor pentru cei ce se scaldau în apele sale.

Prezente în literatura antica. Ovidiu, Meta­morfoze, 15.282 si urm.; Pausanias, 5.5.10.

Pileos (gr. FluXaiog, -ou). Razboinic pelasg, fiul lui Leto si fratele lui Hipotoos. Este amintit printre capeteniile care au luat parte la razboiul troian, în calitate de co­mandant al contingentului din Larisa.

Prezente în literatura antica. Iliada, 2.840 si urm.

Pileus sau pilleus sau pilleum. Numele latinesc al unui gen de acoperamînt pen­tru cap, în forma de bereta conica sau cu o calota semisferica, purtata în mediul reli­gios în timpul sarbatorilor Saturnalia. Este un atribut tipic al Dioscurilor, Castor si Pollux, numiti uneori de poetii latini pileati fratres, fratii care poarta pileus.

Pilios (gr. riuXioc, -ou; lat. Pylius, -i). Fiul lui Hefaistos. L-a ajutat pe Filoctet sa-si vindece rana; de la acesta a învatat sa traga cu arcul.

Pilos (gr. FluXoCT, -ou; lat. Pylus si Pylos, -i). Numele a trei cetati din Pelopones, dintre care cea mai faimoasa, situata în apropierea micului golf Navarinos, în Me­senia, era legata în mitologie de Nestor, suveranul unui stat foarte bogat, amintit în Iliada ca participant la razboiul troian cu nouazeci de corabii (Iliada, 2.591-602). Cu palatul suveranilor din Pilos, fundat de Neleu, au fost identificate vestigiile mi-ceniene ale impunatoarelor constructii de pe colina Ano Englianos, de unde provin celebrele arhive miceniene, documente scrise pe tablite de argila pe care incendiile provo­cate la caderea palatului le-au întarit, pas-trîndu-le pîna la noi. Este posibil totusi ca cetatea lui Nestor sa nu fie Pilos din Mese­nia, ci Pilos din Trifilia, zona în care au fost descoperite importante marturii de pro­venienta miceniana, în special morminte. Pilos este amintit de traditie si în legatura cu Heracle, care a atacat cetatea, si cu Telemah, care s-a dus acolo pentru a afla vesti despre tatal sau.

Pilumnus, vezi Picumnus si Pilumnus.

Pimandros (gr. rioCjiavSpoc;, -ou). Erou beo-tian, fiul lui Cheresilaos si al Stratonicei. A întemeiat cetatea Pimandria, rebotezata ulterior Tanagra dupa numele sotiei sale si ai carei locuitori refuzasera sa participe la razboiul troian. Mîniat de refuzul lor, Ahile le-a declarat razboi si a rapit-o pe

mama regelui, Stratonice ; Pimandros s-a apucat atunci sa construiasca un zid îm­prejmuitor, de care cetatea era lipsita, pentru a se apara de asediatori. în timpul lucrarilor, insultat de un zidar, Pimandros 1-a lovit cu o piatra - destinata muncito­rului razvratit - pe propriul fiu Leucip, ucigîndu-1. Potrivit obiceiului, ucigasul tre­buia sa paraseasca cetatea ; aceasta fiind însa încercuita, a fost nevoit sa-1 implore pe Ahile sa-i permita trecerea. Eroul a accep­tat, iar în semn de recunostinta Pimandros i-a ridicat un sanctuar în Chalcis, unde s-a dus sa se purifice.

Prezente în literatura antica. Ignorat de Homer, personajul este amintit de tradi­tiile ulterioare (Plutarh, Moralia, 259c-f).

Pimpleide (gr. nijinXTiiSes, -wv ; lat. Pim-pleides, -um). Epitet prin care sînt indicate muzele; deriva de la Pimpleea, numele unei cetati din Pieria, consacrata cultului lor.

Pin. Consacrat initial zeitei Rhea în Grecia arhaica, era considerat si arborele lui Dio-nysos, conurile sale împodobind tirsul, atri­but tipic al zeului, si simbolizînd nemurirea si fertilitatea. Originea pinului în Grecia era legata de mitul unei nimfe pe nume Pitis, care, pentru a scapa de insistentele amoroase ale lui Pan, le-a cerut zeilor sa o transforme într-un arbore: a fost ascul­tata si s-a preschimbat într-un pin, caruia i-a dat numele. O varianta a legendei sus­tinea ca, iubita de Pan si de Boreas, Pitis 1-a ales pe primul, iar Boreas, ravasit de durere, a împins-o într-o prapastie ; îndu­iosati, zeii i-au transformat trupul într-un pin, care în fiecare iarna, la apropierea suflului lui Boreas, picura din conuri la­crimi de rasina (Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 2.108 si 118, 42.59; Lucian, Dialogurile zeilor, 22.4).

Pinul avea un rol de maxima importanta în special în povestirile mitice legate de Attis, care s-a emascujat si a murit sub un pin (vezi Attis, iar pentru alte detalii Agdistis, Cybele si Megalenses ludi) : po­trivit traditiei celei mai raspîndite, Attis, transformat dupa moarte în pin, fusese dus la Pesinunt si îngropat acolo. în lumea romana, asa-numitele Ludi Megalenses, care evocau moartea lui Attis, se desfa­surau în jurul unui pin sacru, taiat dintr-o

__________ ______ ____ ______PIND

padure si adus apoi la templul Cybelei de pe colina Palatinului; trunchiul era împo­dobit cu ghirlande de flori si înfasurat în bandaje, semnificînd trupul lui Attis prin intermediul unui transparent simbolism funerar.

Totusi, în mitologia romana pinul nu era evocat doar în contexte funebre: Vergiliu numeste pinul pronuba (lat. „nuna", cea care asista mireasa la casatorie - n.t.), referindu-se la realizarea din lemn de pin a tortelor folosite la nunti; iar Ovidiu amin­teste ca fruntile faunilor, divinitati propi-tiatoare ale fecunditatii, erau împodobite cu ramuri de pin. O crenguta de pin, tinuta în mîna sau împletita si purtata pe cap, era si un atribut al zeului Pan.

Pinul constituie fundalul a numeroase episoade mitologice: povestea Driopei de pilda, relatata de Ovidiu în Metamorfoze (9.331 si urm.), care pentru a-si înveseli fiul, pe micul Amfisos, a rupt cîteva ramu-rele dintr-un arbore nestiind ca acesta era o metamorfoza a nimfei Lotis; nimfa a pedepsit-o transformînd-o într-un pin (sau în lotos — n.t.), tot pini devenind si tova­rasele ei care au dezvaluit cele întîmplate. Sau mitul lui Marsias, pe care Apollo 1-a pedepsit pentru înfumurarea lui atîrnîn-du-1 de un pin si jupuindu-1 de viu (vezi Marsias). De asemenea, mitul lui Melicer-tes (vezi), fiul lui Ino, care într-o versiune a legendei a pierit în mare, corpul sau fiind însa adus la mal de un delfin si atîrnat într-un pin, tot sub un pin fiind apoi înmormîntat (vezi Atamas). Sau mitul lui Penteu, regele Tebei, tenacele adversar al cultului lui Dionysos, care, ascunzîndu-se printre crengile unui pin pentru a spiona desfasurarea riturilor bahice, a fost des­coperit de discipolele zeului care au smuls arborele din radacini si l-au sfîrtecat în bucati pe rege (vezi Penteu). Deosebitei flexibilitati a trunchiurilor de pin i-a dat o utilizare singulara tîlharul Sinis, ucis de Tezeu: folosindu-le ca pe sarbacane, el încovoia aceste trunchiuri de care îsi lega victimele si le lasa apoi sa se destinda ca niste resorturi, nefericitii fiind astfel sfî-siati (vezi Sinis).

Pind (gr. fKvSoc;, -ou; lat. Pindos sau Pin-dus, -i). Lant muntos situat între Tesalia si Epir, considerat muntele sacru al lui Apollo si al muzelor.

PINDOS

Pindos (gr. FlivSog, -ou; lat. Pindus, -i). Erou grec, fiul lui Macedo si urmas al lui Licaon. în timpul unei partide de vînatoare a dat peste un sarpe de dimensiuni monstru­oase, care nu numai ca nu 1-a atacat, dar chiar s-a împrietenit cu el. Cînd Pindos a fost ucis de cei trei frati ai sai, gelosi pe el, sarpele 1-a razbunat ucigîndu-i la rîndul sau pe cei trei vinovati si veghind trupul lui Pindos pîna cînd a fost înmormîntat.

Prezente în literatura antica. Miraculoasa prietenie dintre om si sarpe este amintita de Aelianus (De natura animalium, 10.40).

Pinnipes (lat. Pinnipes, -edis). în tradu­cere, „cu pene la picioare". Este un epitet ce îl caracterizeaza pe Hermes, adesea re­prezentat, în calitate de mesager al zeilor, cu aripi la picioare. Se refera uneori si la Perseu, datorita încaltarilor sale înaripate.

Pira, vezi Deucalion. Piracmon, vezi Ciclopi. Piramos, vezi Tisbe.

Piras sau Pirantos sau Pirasos (gr. flupac; sau flupav-froc; sau flupacroc;). Fiul lui Argos si al Evadnei si sotul Calirhoei. în timpul domniei sale a fost consacrata prima sta­tuie a Herei sculptata în lemn de par, iar Calirhoe a fost prima preoteasa a acesteia.

Pirati. Mitologia evoca frecvent actiuni de piraterie, rapiri si jafuri pe mare. Rapirea unui erou sau a unei eroine de catre piratii care intentioneaza sa-si vînda prizonierii ca sclavi este un topos destul de raspîndit în compozitiile literare din Antichitatea tîrzie, avînd însa cîteva precedente ilustre în mitul clasic: de pilda, în episodul rapirii lui Dionysos de catre pirati, cînd zeul se elibereaza în mod miraculos, transformînd ambarcatia pe care se afla într-o învalma­seala de corzi si frunze de vita-de-vie, în timp ce piratii, terorizati, se arunca în mare si sînt transformati în delfini (vezi Dionysos). Piratii au un rol important si într-o versiune a mitului Ifigeniei relatata de Hyginus: potrivit unei traditii, Ifigenia n-ar fi fost fiica Clitemnestrei, ci a Chri-seidei; în timpul calatoriei de întoarcere a lui Agamemnon din razboiul troian, tînara a fost rapita de pirati. O alta incursiune piratereasca era plasata în sanctuarul

Demetrei din Eleusis, unde cîteva fete de origine nobila venisera sa aduca ofrande zeitei; acestea au fost rapite si ar fi fost vîndute ca sclave, daca printre ele n-ar fi fost rapit si Himeneu, un tînar atenian de o frumusete iesita din comun, pe care pi­ratii l-au confundat cu o fata. Pe parcursul calatoriei pe mare, în timpul unei opriri Himeneu a reusit sa-i înfrînga pe pirati, ucigîndu-i în somn si eliberîndu-le pe fete; se spune ca în urma acestei ispravi, lui Himeneu, care era de origine modesta, i s-a îngaduit sa se însoare cu tînara nobila de care era îndragostit, iar povestea feri­cita a iubirii sale a condus la statornicirea obiceiului de a invoca numele lui cu ocazia serbarilor nuptiale (vezi Himeneu). într-o interpretare euhemerista a mitului lui Io, responsabili de rapirea fiicei lui Inahos erau considerati piratii, care au dus-o în Egipt (vezi Io). Piratii au rapit-o si pe Hip-sipile si i-au vîndut-o ca sclava lui Licurg (vezi Hipsipile) ; au luat-o prizoniera pe Manto, prezicatoarea, care de la capetenia lor Racios 1-a nascut pe Mopsos, profetul oracolului lui Apollo din Claros; au rapit-o pe Pancratis, frumoasa sora a Aloizilor (vezi Pancratis) ; pe Teonoe, sora prezicatorului Calhas, pe cînd se juca pe plaja (Hyginus, Fabule, 190). în orice caz, serviciile lor de marinari excelenti si lipsiti de scrupule au fost expres cautate : se povestea, de pilda, ca atunci cînd Admeta, preoteasa în sanc­tuarul Herei din Argos, dupa moartea tatalui ei a fost nevoita sa fuga din cetate si sa se refugieze în Samos, luînd cu ea statuia zeitei de care trebuia sa se ocupe ca preoteasa, argienii i-au însarcinat pe piratii tirenieni sa recupereze pretioasa sculptura. Actiunea în sine nu a fost difi­cila, pentru ca statuia era pastrata la Samos într-un sanctuar fara porti, deci usor accesibil; dar cînd aceasta a fost ur­cata pe corabia piratilor, ancora n-a putut fi ridicata, semn evident ca zeita îsi mani­festa dorinta de a ramîne în Samos (Pau-sanias, 7.4.4; Athenaios, 15.672a).

Piratii mentionati în mituri sînt uneori fenicieni, alteori traci, cel mai adesea tire­nieni ; prin acest din urma nume grecii îi indicau pe descendentii regelui Tirenos; pentru a scapa de o foamete grea, acestia s-au mutat de pe coastele Asiei Mici în regiunile Etruriei, dînd nastere poporului

PIRITOOS

etruscilor, care au pastrat pentru totdeauna trista faima de tîlhari ai marilor (vezi si

TlRENIENl).

Pirehmes (gr. riopouxjiTie;, -ou). 1) Cape­tenie a peonilor care a participat la raz­boiul troian alaturi de Priam, aparîndu-i pe troieni. L-a ucis pe Eudoros, scutierul lui Patroclu, fiind ucis apoi de acesta din urma.

Prezente in literatura antica. Iliada, 2.848 si 16.287 si urm.

2) Rege al Eubeei amintit în legatura cu faptele lui Heracle. în timpul unui atac al sau împotriva Beotiei a fost ranit de Hera­cle, pe atunci abia un baietandru, si sfîrte-cat în patru de cai pe malul unei ape numite Heracleios. Legenda spune ca de atunci, ori de cîte ori un cal se adapa din acel pîrîu, din apele sale rasuna un nechezat (Plutarh, Moralia, 307c).

Pirene (gr. rieip-rivn, -r\q; lat. Pirene, -es). Celebru izvor din împrejurimile Corintu­lui, preferat de calul înaripat Pegas, care potrivit legendei l-a facut sa tîsneasca din stînca, la fel ca în cazul izvorului Hipo-crene (vezi), cu loviturile sale de copita. Aici, în timp ce se adapa, a fost prins de Belerofon cu ajutorul frîului de aur pe care i-1 daduse Atena (vezi Belerofon).

Pireneu (gr. flop-nveuc;, -Iwg; lat. Pyreneus, -i). Rege malefic al Daulidei, pe care o con­ducea abuziv dupa ce o cucerise cu spriji­nul unor soldati traci. In timpul unei ploi torentiale le-a invitat pe muze sa se ada­posteasca în propria lui casa, cu intentia de a le silui; acestea i-au aflat însa planu­rile si au fugit, luîndu-si zborul. încercînd sa le prinda, Pireneu s-a aruncat dintr-un turn, zdrobindu-si capul de stînci.

Prezente In literatura antica. Mitul este rela­tat de Ovidiu, Metamorfoze, 5.274 si urm.

Pireos (gr. fleipaioc;, -ou). Fiu al lui Clitios, era prietenul si omul de încredere al lui Telemah, fiul lui Ulise. Este mentionat în diferite pasaje ale Odiseii.

Pirgo (gr. riupŢuJ, -oue;; lat. Pyrgo, -is). 1) Sotia lui Alcatoos, regele Megarei, care a parasit-o pentru a se casatori cu Evacme, fiica lui Megareu.

2) Batrîna doica a fiilor lui Priam. Dupa cucerirea Troiei a fugit, urmîndu-1 pe Enea,

iar mai tîrziu, în timpul peregrinarilor acestuia, influentata de Iris le-a convins pe femeile troiene sa dea foc corabiilor. Necunoscuta în rest, este amintita într-un pasaj din Eneida (5.644 si urm.).

Pirias (gr. flupfag, -a). Luntras din Itaca, devenit extrem de bogat pentru ca ajutase un batrîn capturat de pirati; acesta i-a lasat mostenire dupa moarte niste vase mari, aparent pline cu smoala. Sub stratul de smoala de la suprafata vasele erau însa pline cu bijuterii si monede de aur, iar Pirias, în semn de recunostinta, a sacri­ficat un taur în onoarea batrînului.

Prezente în literatura antica. Heraclide din Pont, 37.2; Plutarh, Qu. Gr., 34.

Piriflegeton (gr. nup^XeŢe^wv, -ovtoc;; lat. Pyriphlegethon, -ontis). în traducere, „care arde ca focul"; este numele unuia dintre rîurile subterane ce curg în infern (cf. Odiseea,

Pirigenetes (gr. FlupiTevexTic, -ou). Epitet cu care este indicat uneori Dionysos. în­seamna „nascut din fulger".

Pirihos (gr. fluppixog, -ou; lat. Pyrrhichus, -i). Unul dintre Curetii (vezi) din insula Creta, caruia potrivit lui Strabon i se atri­buia inventarea dansului razboinic numit „pirica", executat în diverse ocazii, inclu­siv în timpul Panateneelor si al Gimnope-diilor (vezi), si care s-a transformat treptat într-un dans de tip orgiastic. Alte izvoare (Arhiloh si Lucian, Despre dans, 9) îi atri­buiau aceasta inventie lui Neoptolem, numit si Pirus, fiul lui Ahile; Aristotel lega în schimb numele dansului de cel al rugului (gr. pyra - n.t.), sustinînd ca acesta a fost executat pentru prima data în jurul rugului lui Patroclu.

Piritoos (gr. neipitfooc;, -ou; lat. Pirithous, -i). Fiul lui Ixion si al Diei, potrivit altor versiuni fiul lui Zeus, si frate vitreg al centaurilor; era regele lapitilor din Tesa-lia si apare ca un personaj de prim-plan în marile cicluri mitice grecesti, adesea ala­turi de alti eroi importanti, printre care si Tezeu. Potrivit legendei, prietenia lui cu acesta din urma se nascuse în Atica, unde Piritoos se dusese din motive asupra ca­rora izvoarele nu se lamuresc. Aici, eroul i-a pus la încercare forta si curajul lui Tezeu,

PIROIS

angajîndu-se într-un duel veritabil cu el. Duelantii au fost însa, fiecare la rîndul lui, surprinsi de forta si eroismul adver­sarului si au încetat lupta, promitîndu-si în schimb prietenie si alianta. Pactul lor de solidaritate a fost consfintit la Colonos, unde au baut împreuna vinul prieteniei. Din acel moment, Tezeu si Piritoos aveau sa constituie în mit un simbol al cuplu­lui indisolubil, un model de prietenie si solidaritate, asemenea celor doi Dioscuri (vezi).



Prin urmare, au fost împreuna protago­nistii multor aventuri. Tezeu a fost invitat la nunta lui Piritoos cu Hipodamia; aici însa, centaurul Eurition sau Euritos, ame­tit de vin, a încercat sa o rapeasca pe mi­reasa ; între centaurii invitati la petrecere si lapiti s-a iscat o încaierare din care Piritoos, ajutat de Tezeu, a iesit învingator (vezi Centauri).

Dupa moartea Hipodamiei, Piritoos si Tezeu au hotarît sa se casatoreasca fiecare cu o fiica de-a lui Zeus. Cu ajutorul lui Piritoos, Tezeu a rapit-o pe Elena din Sparta; Piritoos, mai ambitios, a vrut s-o rapeasca pentru sine pe stapîna regatului umbrelor, Persefona. Cutezanta sa i-a fost însa fatala. Tezeu nu si-a abandonat prie­tenul, desi cunostea riscurile presupuse de o asemenea întreprindere; cei doi eroi au coborît asadar în lumea mortilor, dar au fost imediat facuti prizonieri de Hades, care i-a înlantuit de o stînca. Au ramas acolo pîna cînd Heracle, trecînd prin lumea mortilor, a intervenit: Tezeu, care actionase în apararea prietenului si îl aju­tase sa-si atinga scopurile, a fost eliberat; în schimb, Piritoos, drept pedeapsa pentru îndrazneala sa, a ramas în continuare înlantuit de stînca din lumea de dincolo, chinuit. Legenda spune ca, pentru a-i înfrînge, Hades recursese la un viclesug, invitîndu-i sa stea pe doua tronuri de pia­tra si oferindu-le daruri: jilturile cu pri­cina erau însa cele ale uitarii, Lethe, care-i împiedicau sa faca orice gest sau miscare, tinîndu-i legati cu niste chingi ce apar fie sub forma de serpi, fie de lanturi.

Prezente în literatura antica. Mitul tesalic al luptei dintre lapiti si centauri apare la Homer, în Odiseea, 21; despre Piritoos vor­beste Nestor în Iliada, 1.260 si urm. Fi­gura sa este amintita în special de Plutarh

(Tezeu), Ovidiu {Metamorfoze, 12) si Seneca (Hercule furios). O tragedie intitulata Piritoos a scris si Critias.

Iconografie. Imaginea lui Piritoos apare în numeroase picturi pe vase antice, cu pre­cadere în scene din lupta cu centaurii; ace­lasi subiect îl abordeaza si sculpturile de pe metopele Partenonului, cele ale fronto­nului vestic al Theseionului din Atena si de pe friza templului lui Apollo din Bassae, unde scena luptei dintre lapiti si centauri asuma semnificatia emblematica a trium­fului unei forme de viata evoluate în raport cu salbaticia simbolizata de centauri; figura lui Piritoos se evidentiaza în special pe frontonul vestic al templului lui Zeus din Olimpia.

Pentru alte detalii vezi si Centauri si Tezeu.

Pirois (gr. Flupoeic;, -evxog; lat. Pyrois, -oentis). Unul din cei patru cai înhamati la cvadriga lui Helios, Soarele.

Pirus, vezi Neoptolem.

Pisenor (gr. neio"rjvwp, -opog). Numele unuia dintre Centauri (vezi).

Piseos (gr. fliuaiog, -ou; lat. Pisaeus, -i). Erou etrusc, originar din Pisa. Era consi­derat inventatorul rostrurilor de la prora corabiilor, precum si al trîmbitei.

Prezente în literatura antica. Este amintit în principal de Pliniu (Naturalis historia,

Pisica. Desi este prezenta în artele figu­rative si uneori este mentionata în textele literare, pisica gaseste putin spatiu în mi­tologia greaca si în cea romana. Apare uneori ca atribut al zeitei Diana, în special în mediul galo-roman, iar în versiunile tîrzii ale mitului se aminteste ca Artemis s-a transformat în pisica pentru a scapa de monstruosul Tifon; în general însa pisicii (indicata uneori în greaca cu acelasi termen folosit pentru nevastuica) îi este rezervata o atentie limitata, circumscrisa în special abilitatii sale de a prinde soa­reci. Prin urmare, nu trebuie sa ne miram ca un scriitor precum Herodot povesteste cu uimire despre atentia deosebita care i se acorda acestui animal în Egipt, unde constituia obiect de cult, iar dupa moarte era îmbalsamat si îngropat într-o necropola speciala de la Bubastis, astazi Teii Basta (2.66-67): „Cînd izbucneste un incendiu,

PISTOR

pisicilor li se întîmpla lucruri miraculoase. Egiptenii, asezati la distanta unul de altul, pazesc pisicile, fara sa se îngrijeasca sa stinga focul; dar pisicile, lasîndu-si pielea acolo si sarind peste oameni, se arunca în foc. Cînd se întîmpla asemenea lucru, egip­tenii sînt în mare doliu. în casele în care o pisica moare de moarte buna, toti ai casei îsi rad sprîncenele... Pisicile moarte sînt puse în morminte sacre, la Bubastis, unde sînt îngropate dupa ce au fost îmbalsamate". Mai mult spatiu îi este acordat pisicii în fabulele grecesti si romane, care confirma stereotipul dusmaniei sale fata de soareci (de exemplu, la Esop 13, 76, 355).

Pisidice (gr. rieicnSix-n, --ne;; lat. Pisidice, -es). 1) Fiica regelui din Metimna, cetate din insula Lesbos. Cînd cetatea a fost ase­diata de Ahile, Pisidice 1-a vazut de departe pe erou si s-a îndragostit de el. în schim­bul iubirii lui, i-a fagaduit sa-i deschida portile cetatii. Ahile a acceptat propune­rea, dar dupa ce a cucerit cetatea a porun­cit ca Pisidice sa fie lapidata ca tradatoare de patrie.

Prezente în literatura antica. Tragica poveste îi este necunoscuta lui Homer, aparînd în schimb la Partenios din Niceea (Erotika pathemata, 21).

2) Fiica regelui Moneniei, în Troada, pro­tagonista a unei întîmplari analoage celei a Pisidicei nr. 1: s-a îndragostit de Ahile, care asediase cetatea, si, în schimbul iubirii lui, 1-a înstiintat în momentul în care con­cetatenii ei erau gata sa cedeze, ramasi fara provizii de apa. Ahile a cucerit astfel cetatea, fara ca legenda sa mai mentio­neze soarta ce-i fusese rezervata Pisidicei.

Prezente In literatura antica. în aceasta versiune, mitul este povestit de Apollodor (Biblioteca, 1,9,10) si Hyginus (Fabule, 24).

3) Fiica lui Eol si a Enaretei.

Pisistrat (gr. neicrfoTpatog, -ou; lat. Pisis-tratus, -i). Cel mai mic dintre fiii regelui Nestor din Pilos, de aceeasi vîrsta cu fiul lui Ulise, Telemah. Era considerat stramo­sul personajului istoric Pisistrat, tiranul Atenei.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nat în Odiseea (3,15), unde îl primeste pe Telemah, venit la Pilos în cautare de vesti despre tatal sau, si îl însoteste în Sparta,

la Menelaos. Ca stramos al familiei ateniene a Pisistratizilor apare la Herodot (5.65).

Pisos (gr. nTo-ot, -oo ; lat. Pisus, -i). 1) Fiul lui Perieres (vezi, 1) si eponim al cetatii Pisa din Elida.

2) Rege al celtilor si fiul lui Apollo Hiper-boreos. Traditia etrusca îl considera epo­nimul cetatii Pisa din Toscana.

Pistios (gr. riio-Tiog, -ou). Termen grecesc însemnînd „credincios". Este un epitet al lui Zeus.

Pistis (gr. rUcmg, -eojg). Divinitate greaca, personificarea ideii de credinta si fideli­tate. Traind pe pamînt în vremurile mitice ale vîrstei de aur, a plecat dintre oameni la sfîrsitul acelei perioade fericite, urcîn<a în cer împreuna cu Charitele si cu Sophro-syne, întelepciunea.

Raspîndirea cultului. La Atena exista un altar care îi era consacrat, dar în ansamblu informatiile referitoare la cultul ei sînt ex­trem de sarace. De o mai mare populari­tate s-a bucurat corespondentul sau latin, Fides.

Prezente în literatura antica. Figura mitica a lui Pistis este amintita de Teognis (1135 si urm.) si în Imnurile orfice. Importanta sa a fost cu siguranta mai mare în reflectia filosofica decît în mitologie, conceptul cîsti-gînd spatiu în scrierile filosofilor mai mult decît în cele ale poetilor.

Iconografie. Rareori reprezentata, apare probabil pentru prima data într-un docu­ment iconografic pe o moneda din Locri Epizefiri datînd din secolul al III-lea î.Hr. Este mentionata într-o inscriptie a relie­fului cunoscut sub numele de „Apoteoza lui Homer", opera a lui Arhelaos din Priene.

Pistor (lat. Pistor, -oris). în traducere „brutar", este un epitet cu care era venerat Iupiter în Roma republicana. Legenda po­vestea ca în timpul asedierii Capitoliului de catre gali, romanii, încercînd cu dispe­rare sa se salveze, l-au invocat pe Iupiter, care, aparîndu-le în vis, le-a sugerat sa le arunce dusmanilor ce aveau ei mai de pret. Roma ramasese aproape complet lipsita de grîu si se întrezarea spectrul unei foamete cumplite: asediatii, considerînd ca tot ce aveau mai de pret în acel moment era grîul, au copt din el pîini pe care le-au aruncat în mijlocul ostilor inamice. Galii,

PITANE

care intentionau sa cucereasca cetatea prin înfometare, au ajuns la concluzia ca nu vor reusi niciodata acest lucru de vreme ce adversarii lor erau atît de bine aprovi­zionati cu mîncare, încît îsi puteau permite sa le arunce si inamicilor; prin urmare, au renuntat la asediu iar Roma a fost sal­vata, în semn de recunostinta romanii i-au ridicat un altar lui Iupiter Pistor.

Prezente în literatura antica. Ovidiu, Fastele, 6.350.

Pitane (gr. Fli-ravn, -tis; lat- Pitane, -es). 1) Una dintre amazoane. Era considerata întemeietoarea mai multor cetati, printre care si Priene.

Prezente în literatura antica. Este amintita de Pindar în Olimpice, 6.

2) Fiica zeului fluvial Eurotas si sotia lui Poseidon, cu care a avut o fiica pe nume Evadne. A fost silita sa-si abandoneze fe­tita abia nascuta, dar micuta a fost gasita de Epitos, care a crescut-o.

Prezente în literatura antica. Diodor din Sicilia, 3.55.

Pitecusa (gr. rU^-nxoucya si lat. Pithecusa si Pithecusae). Vechiul nume al insulei Ischia, însemnînd Insula Mai­mutelor, numita de greci si Insula Chiupu­rilor (gr. pithos, „chiup" - n.t.); la Titus Livius trebuie identificata probabil cu Enaria, insula numita astfel pentru ca a fost locul unde a acostat Enea în drumul sau spre Italia. Centru de o importanta fundamentala pentru întelegerea desfasu­rarii colonizarii grecesti în Occident (numele de Insula Chiupurilor ar putea fi pus pe seama bogatei sale productii ceramice, deosebit de importanta din acest punct de vedere), Pitecusa detine un loc central si în mitologie. Potrivit unei legende, locui­torii sai au fost transformati de Zeus în maimute, drept pedeapsa pentru cruzimea lor; de aici frecventa indicare a sa prin numele de Insula Maimutelor. în Pitecusa erau localizate legendele gigantilor si mai ales cea a lui Tifon, inspirate probabil de natura vulcanica a locurilor si de înveci-natele Cîmpii Flegreene. între cultele ates­tate aici se evidentiaza cel al lui Aristeu (vezi).

Piteu (gr. niT-freuc, -euit ; lat. Pittheus, -eos sau -ei). Rege al Trezenei, era fiul lui Pelops

si al Hipodamiei, tatal Etrei si bunicul lui Tezeu, caruia i-a fost si învatator.

Pitireu (gr. rUxupeug, -eu>£). Rege al Epi-daurului si descendent al lui Ion. I-a cedat fara sa opuna rezistenta propriul regat lui Deifontes, unul dintre Heraclizi, mutîndu-se cu supusii sai la Atena. A fost tatal lui Procles, care a întreprins o expeditie na­vala în Samos.

Prezente în literatura antia. Este amintit de Pausanias (2.26.1 si 7.4.2).

Pitis, vezi Pin.

Pitoigia (gr. xâ nifloiŢicx). Sarbatori reli­gioase grecesti care se desfasurau la Atena în timpul Antesteriilor, în ziua 11 a lunii de primavara Antesterion (vezi Calendar), în cadrul carora se deschideau urcioarele (aceasta este semnificatia etimologica a numelui) si se scotea vinul nou (vezi si Antesteria).

Pitonisa (lat. Pythonissa, -ae). Numele preotesei care slujea în templul lui Apollo din Delfi, mai frecvent indicata ca Pythia (vezi). Termenul „pitonisa" provine de la numele sarpelui Python (vezi).

Plante. în mitologia clasica, plantele sînt amintite pentru puterile lor vindecatoare si magice. Uneori sînt mentionate plante reale, carora li se atribuie virtuti taumatur-gice; adesea însa povestirile fac trimitere la plante greu identificabile, ce reprezinta, foarte probabil, o inventie poetica si ale caror calitati neobisnuite le plaseaza în afara plantelor existente în lumea reala. Multe plante au virtuti pozitive. O planta magica, iarba-mare (inula helenium), era pusa în legatura cu mitul Elenei: cînd Me-nelaos a plecat într-o expeditie în Etiopia, a încredintat-o pe frumoasa lui sotie unui rege egiptean pe nume Ton, care a încercat sa o violeze; Polidamna, sotia regelui, a trimis-o atunci pe Elena pe insula Faros, iar ca sa se apere de serpii de acolo i-a dat o planta magica, iarba-mare, care avea sa o ajute sa omoare periculoasele reptile (vezi Polidamna ; pentru o interpretare diferita vezi Dendritis). în traditia mitica, o alta planta magica, cunoscuta ca „radacina Cir-cei", este pusa în legatura cu Minos, care, din cauza unei vraji a sotiei sale geloase, Pasifae, era supus unui chin îngrozitor: ori de cîte ori se unea cu o fata, trupul i

PLEIADE

se acoperea de gîndaci si de alte vietati marunte. Acest fapt nu era doar respinga­tor, dar adesea provoca chiar moartea iubi­telor sale, care erau devorate de gînganii. Cu ajutorul plantei magice, Procris 1-a vin­decat de vraja (vezi si Minos). O planta mira­culoasa apare si în mitul Moriei, eroina din Lidia. Fratele sau Tilos a fost muscat de un sarpe veninos si a murit, însa ea a reusit sa-1 învie cu o iarba miraculoasa, numita balis si folosita de femela sarpelui, ce fusese ucis de un gigant, ca sa-1 readuca la viata (vezi Moria). Misterioasa planta moly, pe care în zadar vom încerca sa o identificam cu una dintre ierburile ce cresc pe pamînt, i-a fost daruita personal de catre un zeu, Hermes, lui Ulise, atunci cînd acesta s-a dus la Circe pentru a-i eli­bera pe tovarasii sai, pe care vrajitoarea îi transformase în animale; amestecînd-o cu bauturile pregatite de Circe, Ulise a reusit sa le neutralizeze puterile si sa se apere de toate vrajile sale.

si în mitul Scilei, monstrul marin din strîmtoarea Mesina ce semana groaza prin­tre marinari, o iarba magica joaca un rol important: nu este însa vorba despre o iarba benefica, ci despre una care, în loc sa vindece, produce efecte înspaimîntatoare. în povestirea lui Ovidiu, Glaucos s-a îndra­gostit de Scila pe cînd aceasta era înca o fata minunata, si din cauza dragostei pe care i-o purta a refuzat sa se uneasca cu vrajitoarea Circe. Amestecînd niste ierburi magice în apa în care Scila obisnuia sa se scalde, Circe a facut ca trupul fetei sa se preschimbe îngrozitor, capatînd forma mon­struoasa sub care Scila a devenit faimoasa (Ovidiu, Metamorfoze, 13.1 si urm.).

Platan. Originar din Asia Mica, platanul era bine cunoscut în Grecia si la Roma, unde facea parte din peisajul urban si era deosebit de apreciat pentru umbra lui racoroasa, la care filosofii se adunau sa discute; sub un platan, pe malul rîului Ilissos, se desfasoara conversatia dintre Phaidros si Socrate din dialogul Phaidros al lui Platon: „Pe Hera ! Ce minunat loc de popas ! Platanul acesta, ce înalt e si cît de maret îsi întinde crengile jur-împrejur! [...] Chipurile sculptate de fecioare si sta­tuile acestea de zei ne spun ca izvorul e închinat nimfelor si lui Aheloos". La ori­ginea arborelui se afla, potrivit mitului, o tînara pe nume Platano, sora Aloizilor

(vezi), care a fost transformata în platan dupa moartea fratilor sai. Unii platani au intrat în legenda. înainte de a pleca spre Troia, Agamemnon si Menelaos plantasera, la Cafia, în Arcadia, respectiv la Delfi, în apropiere de izvorul Castalia, cîte un pla­tan ; Pausanias credea ca recunoaste acesti platani si în vremea lui. în mitologie exista o strînsa legatura între platan si povestea Elenei, frumoasa sotie a lui Menelaos: pla­tanul era consacrat acesteia, si de un pla­tan s-a apînzurat, potrivit unei legende, în insula Rodos. într-un platan s-a produs un lucru iesit din comun, relatat în Iliada (2.305 si urm.): corabiile aheilor se gru­pasera în Aulis înainte de a pleca spre Troia, si tocmai li se aduceau ofrande zeilor, cînd, „sub un frumos platan, din care se scurgea limpede apa", a avut loc o întîm-plare neobisnuita: un sarpe s-a napustit asupra copacului si, ajungînd la un cuib de pasari ascuns printre frunzele sale, a devorat cei opt pui si pe mama lor. Prezi­catorul Calhas a talmacit semnul spunînd ca razboiul va dura noua ani si abia în al zecelea cetatea Troiei va cadea. Alti pla­tani celebri din mitologie sînt cel care crestea pe plaja de la Gortina, în insula Creta, sub ramurile caruia Zeus a iubit-o pe Europa, dupa ce o rapise luîndu-si înfa­tisarea unui taur; cel sadit pe mormîntul lui Diomede în insula consacrata lui, nu­mita a Fiorilor; si cel din insula Cos, la umbra caruia se spune ca Hipocrate îi în­grijea pe bolnavi si despre care se pretinde ca poate fi recunoscut si în zilele noastre într-un arbore multisecular din Cos.

Consacrat în Creta Marii Mame, iar în Grecia lui Apollo, platanul era considerat de romani ca posedînd virtuti specifice: se credea în special ca tine departe liliecii, animale de rau augur. Un obicei curios este mentionat de Pliniu si de Macrobiu, care afirma ca platanii erau stropiti cu vin (Pliniu, Naturalis historia, 12.8; Macro­biu, Saturnaliile, 2.3.13.3).

Plateea (gr. FlXaraia, -ac;; lat. Plataea, -ae). Eroina greaca, fiica lui Asopos. Zeus s-a prefacut ca vrea sa se însoare cu ea pentru a provoca gelozia Herei, care s-a retras în insula Samos. Este eponima cetatii Plateea din Beotia.

Pleiade (gr. FlXeidSeg, -oiv; lat. Pleiades, -um). Fiicele lui Atlas si ale Pleionei si

PLEIONE

surorile Hiadelor, erau sapte la numar, dintre care sase vizibile si una invizibila. Cea de-a saptea era considerata de unii Sterope, care ar fi devenit invizibila de rusine ca s-a îndragostit, doar ea dintre toate surorile, de un muritor.

Pleiadele alcatuiau cortegiul de fecioare al Artemisei, pe care o însoteau la vîna-toare; împreuna cu mama lor, Pleione, au fost urmarite de vînatorul Orion, dar înainte ca acesta sa le ajunga i-au implorat pe zei sa le salveze, iar ruga le-a fost ascultata: s-au transformat în porumbite (fleXeiafieg) si au zburat în cer, unde au format conste­latia ce le poarta numele. O alta legenda povestea ca Pleiadele s-au transformat în stele în urma suferintei provocate de moar­tea fratelui lor Hias, muscat de un sarpe; sau îndurerate de pedeapsa data de Zeus tatalui lor Atlas, condamnat sa sprijine pe umerii sai cerul. Cuprinsa de disperare la caderea Troiei, Pleiada Electra s-a trans­format în cometa. Cele sapte Pleiade erau Maia, Electra, Taigete, Alcione, Celeno, Merope si Sterope.

Epitete. Atlantiade, pentru ca erau fiicele lui Atlas; Vergiliae (posibil din lat. vergo, „a apune, a coborî").

Prezente în literatura antica. Dintre nume­roasele opere care mentioneaza Pleiadele amintim în special Munci si zile de Hesiod, Fabulele si Astronomica lui Hyginus, Feno­menele lui Aratos, Fastele lui Ovidiu.

Iconografie. Homer aminteste ca Pleiadele împodobeau scutul lui Ahile, împreuna cu ceilalti astri si cu întreaga bolta cereasca (Iliada, 18.485 si urm.), si apareau pe cupa lui Nestor (ibidem, 11.633). Din unele texte ale tragicilor (Euripide, Electra, 468 si urm., Ion, 1147 si urm.) aflam o interesanta infor­matie referitoare la existenta unor tapiserii ornate cu imagini ale Pleiadelor. Alaturi de Orion, Pleiadele figureaza pe o oglinda etrusca din Palestrina.

Pleione (gr. nx-rfiovn, -y\q; lat. Pleione, -es). Fiica lui Oceanos si sotia lui Atlas; era mama Pleiadelor (vezi).

Plemneos (gr. riXr|jj.vaîoc, -ou). Rege al Sicionului devotat cultului Demetrei pe care 1-a introdus în propria cetate, unde i-a ridicat zeitei un templu. Asupra fiilor lui Plemneos apasa un blestem, acestia murind la scurta vreme dupa ce se nas­teau. Demetra a venit la curtea regelui

luînd chipul unei femei straine si a ramas acolo ca doica a copiilor lui, îndepartînd blestemul ce-i urmarea stirpea si salvînd pruncul care tocmai se nascuse cînd a sosit ea la palat, pe Ortopolis.

Prezente în literatura antica. Mitul este amintit de Pausanias (2.5.8 si 11.2).

Plexipos (gr. nXrj'tnriTos, -ou). 1) Fratele Alteei si unchiul lui Meleagru; a fost ucis de acesta din urma în timpul vînarii mis­tretului din Calidon.

2) Fiul lui Fineu si al Cleopatrei, a fost orbit de propriul sau tata.

3) Unul dintre fiii lui Coricos (vezi).

Plinteria (gr. ta nXuvxfîpia). Sarbatori religioase grecesti care se desfasurau la Atena în fiecare an, în ziua 25 a lunii Tar-gelion (mai-iunie; vezi Calendar). Cele­brate în onoarea Atenei, aceste sarbatori evocau mitul lui Erehteu. Vechea statuie din lemn a zeitei, pastrata în templul Ereh-teion, era despuiata de vesmintele bogate care o acopereau si, înfasurata într-o tesa­tura brodata, era dusa la Faleron, unde era scufundata în apa marii, într-un rit de puri­ficare ce avea în acelasi timp menirea de a-i reînnoi puterile. în cadrul ultimei cere­monii, spre seara, statuia era adusa înapoi la templu, într-o sugestiva procesiune des­fasurata la lumina tortelor (vezi si Baie).

Plistene (gr. nXeia-ftevTic,, -oug; lat. Plis-thenes, -is). Fiul lui Atreu si sotul Eropei sau Eripilei. Potrivit izvoarelor clasice a fost tatal lui Agamemnon, al lui Menelaos si al Anaxibiei; la Homer acestia apar ca fiii lui Atreu. Pentru alte detalii vezi Aga­memnon si Atreu.

Ploaie. Miturile cele mai cunoscute refe­ritoare la ploaie sînt cel al lui Deucalion si cel al Danaei. Primul reda povestea potopului universal, care a înecat pamîn-tul dupa o ploaie ce a durat zece zile si zece nopti fara oprire (vezi Potop) ; din catastrofa generala au scapat numai Deu­calion si Pira, adapostiti într-o arca de lemn, iar prin ei a luat nastere noua se­mintie umana, generata într-un mod cu totul aparte, prin aruncarea de pietre care s-au transformat în tot atîtia barbati si femei. Al doilea este mitul Danaei, fiica lui Acrisios, condamnata sa traiasca per­manent într-o odaie subterana pentru a

PLUTON

nu putea ajunge în situatia de a zamisli fii, care potrivit oracolului l-ar fi detronat pe Acrisios. îndragostit de ea, Zeus s-a transformat într-o ploaie fina de aur, care a patruns sub pamînt savîrsind sub aceasta forma miraculoasa zamislire. Mitul contine o aluzie destul de transparenta la tema fecunditatii pamîntului; de altfel, Zeus era considerat divinitatea ce guverneaza toate manifestarile celeste si care, în special, provoaca ploaia.

Alaturi de aceste doua mituri majore, pot fi amintite si cîteva episoade secun­dare avînd ca tema ploaia. Curios este cel referitor la nasterea lui Ulise: Anticleea l-ar fi nascut în timp ce era înconjurata de ape, într-o zi cu ploaie; potrivit unui joc de cuvinte ignorat de Homer, numele gre­cesc al lui Ulise putea fi interpretat ca un fragment al expresiei grecesti „Zeus ploua pe drum" (xccrâ xrjv bSov uaev b Zeoc;). Ploaia este trimisa uneori de zei pentru a manifesta voia acestora, ca în cazul Pale-nei (vezi, 2), al carei rug în flacari a fost stins de o ploaie divina, sau ca în povestea Alcmenei, sotia lui Amfitrion si mama lui Heracle: cînd a descoperit ca nevasta îl înselase cu regele zeilor, Amfitrion a vrut s-o pedepseasca si a pus sa i se prega­teasca rugul, pe care Zeus însa 1-a stins trimitînd o ploaie torentiala. O ploaie bene­fica a fost trimisa de Zeus si în Arcadia, pentru a pune capat unei teribile perioade de seceta (vezi Agno). Potrivit lui Ovidiu {Metamorfoze, 4.282), dintr-o „ploaie mare", adica din potop, s-ar fi nascut curetii.

Plop. Originea plopului (mai precis a plopului-negru, Populus nigra) era legata în mitologie de povestea lui Faeton si a surorilor sale, Heliadele. Cînd Faeton, fiul Soarelui, a fost trasnit de Zeus pentru ca temerara sa cursa întreprinsa pe cer, în carul tatalui sau, ameninta sa incendieze pamîntul si sa tulbure întregul univers, Heliadele, înlacrimate si disperate, au fost transformate în plopi-negri, arbori cu semnificatie funerara. Lacrimile tinerelor îndoliate, întarindu-se în aer, s-au trans­format în tot atîtea picaturi de chihlimbar, care potrivit unei vechi credinte se scurg tocmai din trunchiul si din scoarta plo­pilor. Valoarea funerara a plopului se men­tine si în descrierea lumii de dincolo vizitate de Ulise, unde hotarul dintre împaratia

viilor si cea a mortilor este marcat de o padure de salcii si de plopi (Odiseea, 10.502 si urm.). în comedia Casina a lui Plaut plopul a pastrat o valoare negativa, simbo-lizînd disperarea.

Desi este legat si el de lumea de dincolo, plopul-alb (Populus alba) poseda un sim­bolism funerar mai atenuat. O coroana din frunze de plop-alb era oferita copiilor care ieseau învingatori în jocurile funebre instituite de Polixo în memoria sotului ei TlepolemOS din Rodos, fiul lui Heracle cazut în razboiul troian. si numai ramuri de plop-alb puteau fi utilizate pentru în­deplinirea sacrificiilor aduse lui Zeus la Olimpia. în mitologia greaca numele plopului-alb era purtat de o nimfa, Leuce („cea alba"). Fiica a cuplului Oceanos--Tethyis, aceasta a fost iubita de Hades, care a rapit-o luînd-o cu el în infern. Cînd însa, sfîrsindu-i-se zilele, nimfa a murit, ca sa nu se desparta de ea Hades a trans­format-o într-un plop-alb pe care 1-a asezat în Cîmpiile Elizee. Legenda aminteste ca Heracle, întors din infern în lumea celor vii, purta pe cap o cununa de ramurele luate din acel arbore, care îi era consacrat. Iar coloratia dubla a frunzelor de plop, albe pe o parte si mai închise pe cealalta, semnifica potrivit comentatorilor antici faptul ca Heracle îsi savîrsise muncile în cele doua lumi, a viilor si a mortilor.

Pluton (gr. nXouTwv, -uvoq ; lat. Pluto sau Pluton, -onis). Termen cu sensul propriu de „cel care da bogatie". Initial un epitet care se referea la Hades, zeul infernului, a ajuns ulterior sa-1 indice pe zeul însusi, devenind numele latinesc al acestuia si fiind utilizat apoi cu predilectie în limbile moderne. Pentru detalii vezi Hades.

Epitete : Climenos.

Prezente în literatura antica. Hades/Pluton apare în Teogonia lui Hesiod; la tragici; în Broastele lui Aristofan; la Ovidiu, în Fas­tele; la Statiu, în Tebaida si la Claudius Claudianus, în Rapirea Proserpinei. Pre­zenta sa în operele literare este adesea legata, pe lînga rolul pe care îl are ca rege al infernului, de cel avut în rapirea Pro­serpinei (vezi Persefona) si, în general, în calatoriile eroilor greci în infern (cf. Orfeu si Euridice, Alcesta si Admetos etc).

PLUTOS

Prezente în literatura medievala si moderna. Angelo Poliziano, Orfeu ; Bernard de Fon-tenelle, Digresiune asupra anticilor si modernilor. Personajului Plutos descris de Dante ca paznic al damnatilor din cel de-al patrulea cerc infernal îi corespunde mult mai probabil nu zeul bogatiei, ci Pluton, cei doi fiind de altfel confundati si în izvoa­rele antice {Infernul, 7; vezi si Plutos).

Plutos (gr. nXourog, -ou; lat. Plutus, -i). Zeul bogatiei si, în special, la origine, al celei provenite din abundenta recoltelor; era considerat fiul lui Iasion si al Deme-trei si asociat cultului eleusin al acesteia din urma. Fusese orbit de Zeus, asa încît împartea bogatiile nediferentiat, fara sa tina cont de meritele celor care le primeau (pentru alte detalii vezi Iasion ; pentru ge­nealogie vezi schema de la rubrica Cronos).

Prezente In literatura antica. Plutos con­stituie subiectul comediei omonime a lui Aristofan. în izvoarele antice exista uneori confuzii între personajele Plutos si Pluton (vezi).

Prezente în literatura medievala. La Dante, în Divina Comedie, Plutos apare ca paznic al damnatilor din al patrulea cerc - avarii si risipitorii (Infernul, 7). Cf. si Pluton.

Iconografie. Cea mai cunoscuta reprezen­tare a zeului bogatiei se regaseste într-o statuie atribuita lui Cefisodot, tatal lui Praxitele, înfatisînd Pacea (Irene) cu micul Plutos în brate.

Pluvius (lat. Pluvius, -i). în traducere, „cel care trimite ploaia"; era un epitet al lui Iupiter, raspîndit la romani, prin care acestia îl invocau pe zeu în perioadele de seceta prelungita.

Podalirios (gr. FloSaXeipioc;, -ou; lat. Poda-lirius, -i). Fiul lui Asclepios si fratele lui Mahaon, alaturi de care a condus ostile tesalienilor din Trica în expeditia împo­triva Troiei. Ca si fratele sau, era renumit pentru abilitatile deosebite manifestate în domeniul medicinei.

La întoarcerea din Troia, în urma unei furtuni, corabiile sale au esuat pe coastele Cariei; potrivit unei traditii aici s-a sta­bilit Podalirios.

Vezi Asclepios si Mahaon.

Podarces (gr. l"loSapxr|c;, -eog ; lat. Podar-ces, -is). 1) Numele initial al lui Priam (vezi).

2) Fiul lui Ificles (vezi Ificles, 2) si nepotul lui Filacos; era fratele mai mic al lui Protesilaos si a condus una dintre ostile tesaliene (din Filace) în expeditia împotriva Troiei.

Podarge (gr. no8apŢT|, -Tig). Una dintre Harpii (vezi), mama cailor lui Ahile, Xan-tos si Balios, si a celor ai lui Diomede sau ai Dioscurilor, Flogeos si Arpagos, pe care i-a nascut de la zeul Zefir.

Prezente în literatura antica. Este amintita de Homer (Iliada, 16.150 si 19.400) ca mama a cailor lui Ahile. Stesihor o prezinta ca iapa divina. La Nonnos din Panopolis apare ca o iapa nascuta din Boreas (Dionisiacele, 37.154).

Podargos (gr. U68ap-(oq, -ou). 1) Calul lui Hector (Iliada, 8.185). 2) Calul lui Menelaos (Iliada, 23.295).

Podes (gr. floSrie;, -ou). Razboinic troian, fiul lui Eetion si prieten al lui Hector. A fost ucis de Menelaos.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Homer (Iliada, 17.575 si urm.).

Poeninus (lat. Poeninus, sau Phoeninus, sau Pvoninus). Zeu celtic venerat ca pro­tector al trecatorii Grand Saint-Bernard. Dupa cucerirea romana a regiunii alpine a fost asimilat în panteonul roman sub nu­mele Iuppiter Poeninus.

Raspîndirea cultului. în trecatoarea Grand Saint-Bernard se afla un sanctuar prero-man dedicat lui Poeninus, iar în epoca im­periala romana s-a construit un templu din piatra si marmura situat în raport cu toate celelalte temple din lumea romana, la cea mai mare altitudine.

Iconografie. Din unele statuete descoperite în templul roman se poate reconstitui as­pectul divinitatii, venerata sub înfatisarea lui Iupiter - o figura masculina cu barba si cu o expresie impunatoare.

Poles (gr. FIoXXtic, -T|Tog). Poet mitic grec, autor al unor opere despre care se spunea ca erau total incomprehensibile.

Polia (gr. tex floXeicx). Sarbatori religioase grecesti care se celebrau la Teba în onoa­rea lui Apollo Polieus.

Polias (gr. FloXidg, -ocSog; lat. Polias, -adis). Termen cu sensul propriu de „zeita

POLICTOR

ocrotitoare a cetatii"; este epitetul prin care era indicata la Atena zeita omonima (vezi Atena, zeita), venerata ca ocrotitoare a cetatii si a Acropolei.

Polibeea (gr. rioXupoia, -ac;). Numele unei zeite „care, din cît se spune, era sora lui Hiacintos, moarta pe cînd era înca fecioara" (Pausanias, 3.19.4). Era reprezentata pe altarul din Amicle, lînga Sparta.

Polibos (gr. floXuPog, -ou; lat. Polybus, -i). în traducere, „cu multi boi". Este numele unui rege din Corint, care 1-a crescut pe Oedip în propria-i casa si pe care Oedip îl credea tatal sau adevarat. Pentru detalii vezi Oedip.

Polibotes (gr. noXuPurrne;, -ou). Unul dintre gigantii care au luptat împotriva zeilor. Urmarit pe mare de Poseidon si fiind pe punctul de a fi biruit de acesta, s-a refu­giat pe insula Cos. Aici însa, Poseidon a smuls o bucata din insula - corespunzînd partii numite Nisiros - si i-a aruncat-o în spinare, ucigîndu-1.

Prezente în literatura antica. Povestea apare la Apollodor (Biblioteca, 1.6.2).

Policaon (gr. rioXuxofrov, -wvog). 1) Sotul Evacmei, fiica lui Ilos si a Iolei.

2) Fiul lui Lelex si al Perideei si sotul Mesenei; a colonizat regiunea din Pelo-pones care a fost numita Mesenia, dupa sotia sa.

Policasta (gr. rioXuxacrTTi, -tis). D Potrivit unor traditii, numele sotiei lui Icarios, mama Penelopei; în alte izvoare apare sub numele de Peribeea.

2) Fiica lui Nestor din Pilos. Cînd Tele-mah, în cautare de vesti despre tatal sau Ulise, s-a dus la Pilos, Policasta a fost cea care i-a pregatit baia. In unele versiuni ale mitului Policasta s-a casatorit cu Tele-mah si a avut de la el un fiu pe nume Persepolis sau Perseptolis (vezi).

Policrat (gr. noXuxpaxr|£, -oue;; lat. Poly-crates, -is). Personaj istoric, celebru tiran al Samosului, Policrat a intrat în rîndurile personajelor legendare printr-o celebra anecdota al carei protagonist este. Temîn-du-se de invidia zeilor pentru norocul ce-1 însotea constant, a hotarît sa le ofere cîteva obiecte pretioase, printre care si un inel de aur pe care 1-a aruncat în mare din

vîrful unui turn. Inelul a fost însa înghitit de un peste; pestele a fost prins, iar pes­carul care 1-a gasit în plasele sale a recu­noscut inelul lui Policrat si i 1-a înapoiat stapînului. Era un semn ca zeii nu-i accep­tasera darul si nu erau dispusi sa renunte cu acest pret la invidia lor. Asa cum preva­zuse Policrat, ei s-au dezlantuit împotriva sa aducîndu-i în scurta vreme moartea, în lupta împotriva persanului Darius.

Prezente In literatura antica. întâmplarea, împrumutînd tonuri de basm si oferind în acelasi timp o reflectie pe tema invidiei zeilor, este relatata de Herodot (3.39 si urm.) si apare frecvent în întreaga traditie clasica. Pliniu cel Batrîn sustine ca roma­nii erau convinsi ca se afla în posesia ine­lului lui Policrat, pe care îl pastrau în templul Concordiei.

Prezente în literatura moderna. Legenda a inspirat, printre altele, balada Inelul lui Policrat a lui Friedrich Schiller.

Policrite (gr. FloXuxpiTTi, -r\q). Eroina din Naxos. A cazut prizoniera în timpul luptei dintre locuitorii insulei si eritreeni, aliati ai Miletului. Diognetos, capetenia dusma­nilor, s-a îndragostit de ea. Profitînd de influenta pe care o dobîndise astfel asupra acestuia, Policrite a reusit sa-si înstiinteze compatriotii despre miscarile adversarilor, permitîndu-le sa-i înfrînga pe eritreeni si miletieni, care au fost masacrati. Numai Diognetos, la interventia aceleiasi Policrite, a fost crutat. La întoarcerea în patrie eroina a fost însa coplesita cu atît de multe daruri si coroane de flori, încît a murit sufocata sub povara lor; a fost îngropata în locul unde a murit si i s-a instituit un cult.

Prezente în literatura antica. întîmplarea este relatata de Plutarh (Despre virtutile femeilor, 17).

Polictor (gr. DoXuxTUjp, -opog). Fiul lui Pterelaos si al Amfimedei, frate cu Itacos si Neritos. Originar din Cefalonia, era un erou al viitorului regat al lui Ulise, Itaca, pe care a colonizat-o. I se atribuia con­struirea fîntînii care asigura aprovizio­narea cu apa a Itacai, fîntîna cu apa rece ca gheata, înconjurata de o padurice de plopi si prevazuta cu un altar pentru sacri­ficii în onoarea nimfelor.

Prezente în literatura antica. Este amintit în Odiseea (17.207).

POLIDAMAS

Polidamas (gr. rioXuSaVag, -avug; lat. Polydamas, -antis). Erou troian, fiul lui Pantus si al Frontidei si fratele lui Euforbos. Se numara printre prietenii lui Hector.

Polidamna (gr. rioXu6ap.va, -r\q). Egip­teanca, sotia lui Ton. Cînd Elena s-a dus în Egipt, ca sa o fereasca de avansurile amoroase ale lui Ton, aceasta a condus-o în insula Faros; aici, pentru a se apara de muscaturile numerosilor serpi de pe insula, a învatat-o sa se foloseasca de niste ierburi care preveneau efectele mortale ale veni­nului reptilelor.

Prezente în literatura antica. Este amintita în Odiseea (4.227 si urm.).

Polidectes (gr. lioXuSexTTig, -ou; lat. Poly-dectes, -ae). Rege al insulei Serifos, i-a luat la el pe Danae si Perseu atunci cînd lada în care fusesera închisi, plutind pe valuri, a ajuns pe coastele insulei. Pentru detalii vezi Perseu.

Polideuces sau Pollux, vezi Dioscuri.

Polidor (gr. floXuSujpot, -ou; lat. Polydorus, -i). 1) în limba greaca, „bogat în daruri". Numele unui celebru rege al Tebei, fiul lui Cadmos si al Harmoniei; din casatoria sa cu Nicteis s-a nascut Labdacos, stramo­sul Labdacizilor (Laios si fiul sau Oedip). Era indicat prin epitetul plnakos, „omul tablitelor", pentru ca tatal sau le adusese grecilor alfabetul. Este mentionat de He-rodot (559).

2) La Homer, Polidor apare ca fiul cel mai mic al lui Priam si al Laotoei, ucis de Ahile în razboiul troian. Potrivit unei tra­ditii posthomerice Polidor era însa fiul lui Priam si al Hecubei, iar soarta sa a fost alta. în aceasta versiune, Troia era deja pe punctul de a fi cucerita cînd Priam, întelegînd ca nu mai exista speranta de salvare, a vrut sa-i asigure macar fiului sau posibilitatea de a supravietui: prin urmare, i 1-a încredintat, împreuna cu o însemnata cantitate de aur, regelui trac Polimestor sau Polimnestor, care trebuia sa aiba grija de el si în eventualitatea - pe care Priam o simtea apropiindu-se - a unui sfîrsit al cetatii. Dupa caderea Troiei însa, Polimestor, nerespectîndu-si promisiunea facuta regelui troian, 1-a ucis pe Polidor

pentru a-si însusi imensa lui avere si i-a aruncat trupul în mare. Purtat de valuri, cadavrul a ajuns pe coastele Troiei, unde 1-a gasit Hecuba: dupa ce a adus onorurile funebre trupului fiului sau, aceasta s-a razbunat pe Polimestor ucigîndu-i fiii si scotîndu-i ochii regelui tradator.

O alta versiune sustinea ca Polidor nu-i fusese încredintat direct lui Polimestor, ci Ilionei, sotia lui Polimestor si sora lui Poli­dor. Iliona 1-a crescut si 1-a îngrijit, facîndu-i însa pe toti sa creada (inclusiv pe Poli­mestor) ca acesta era Deipilos sau Deifilos, fiul lor, si ca Deipilos era de fapt Polidor. De aceea, atunci cînd Polimestor, instigat de greci, a vrut sa-1 ucida pe Polidor, 1-a ucis în realitate pe propriul sau fiu, Dei­pilos; adevaratul Polidor, facînd apel la sentimentele materne ale Ilionei, a deter­minat-o sa razbune moartea fiului ei uci-gîndu-1 pe Polimestor.

Prezente în literatura antica. Dupa scurta descriere de care beneficiaza în Iliada, Poli­dor reapare la Euripide, în Hecuba, unde sînt relatate gasirea trupului eroului de catre mama sa si modul în care aceasta s-a razbunat pe Polimestor, orbindu-1. Versiu­nea mitului prezentata de tragedia lui Euri­pide a constituit modelul pentru tragediile lui Ennius si Accius, ambele intitulate Hecuba si ambele pierdute. Vergiliu reia tragica întîmplare în Eneida, 3 ; aici, Enea, aflat în Tracia, da peste un arbust în care fusese transformat Polidor dupa moarte: dintr-o ramura înca mai picura sînge, iar arborele vorbeste cu vocea lui Polidor, care îsi spune povestea. Aceeasi versiune a mitu­lui (care va fi preluata si de Dante) apare la Ovidiu, Metamorfoze, 13. Personajul era amintit si în Iliona lui Pacuvius.

Polieus (gr. FloXieog, -ewc;). Epitet prin care este indicat uneori Apollo, mai frecvent Zeus, ca protector al cetatii.

Polifates (gr. noXucpocrnc, -oug). Numele unui rege la curtea caruia a fost gazduit si a dobîndit harul profetiei Melampus. în timpul unui sacrificiu, acesta, trebuind sa îngroape un sarpe ce fusese ucis în apro­pierea altarului, si-a dat seama ca ani­malul era o femela si ca avea pui. A hotarît sa creasca el serpisorii, care, devenind adulti, i-au transmis darul profetiei lin-gîndu-i urechile.

POLIIDOS

Prezente în literatura antica. Episodul este evocat într-o scolie la Argonauticele lui Apollonios din Rodos (1.118).

Polifem (gr. rioXu(pTijj.oc, -ou; lat. Polyphe-mus, -i). 1) Termen avînd sensul „cu multe glasuri", „zgomotos". Fiul lui Poseidon si al unei nimfe, era unul dintre ciclopii din Sicilia. De dimensiuni gigantice, Polifem avea un singur ochi, asezat în mijlocul fruntii; se hranea cu carne de om si-i dis­pretuia pe zeii olimpieni. Traia într-o pes­tera de pe muntele Etna, pe povîrnisurile caruia îsi pastea turmele. Celebra si mult cîntata de poeti a fost iubirea sa neîmpar­tasita pentru frumoasa nimfa Galateea, care 1-a respins, preferîndu-1 pe Acis ; Poli­fem si-a ucis însa rivalul, strivindu-1 sub un bolovan enorm (pentru detalii vezi Acis).

Potrivit relatarii homerice (Odiseea, 9), cînd Ulise a debarcat în Sicilia, Polifem i-a prins pe el si pe alti tovarasi ai sai si nu a ezitat sa-i devoreze pe cîtiva dintre acestia, lasînd sa se înteleaga limpede in­tentiile pe care le avea în privinta celor­lalti. Ulise a reusit sa se elibereze dupa ce i-a ars unicul ochi cu o tepusa înrosita în foc (pentru alte detalii si pentru documen­tatia referitoare la sursele literare si ico­nografie, vezi Ciclopi).

2) Erou lapit, era fiul lui Elatos si al Hipei si fratele lui Ceneu. A participat la expeditia argonautilor si s-a casatorit cu Laonome, considerata de unele izvoare sora lui Heracle.

Polifides (gr. rioXu<peiST|£, -005). 1) Rege al Sicionului. La curtea sa au fost adusi micii Agamemnon si Menelaos pentru a fi înde­partati de Tiest; la rîndul sau, Polifides i-a încredintat regelui Oeneu din Etolia. Potrivit unor izvoare, era înca pe tron în momentul caderii Troiei (Apollodor, Epi-tome, 2.15).

2) Prezicator, urmas al lui Melampus si fiul lui Mantios. Primise harul profetiei de la Apollo însusi. A fost tatal lui Teo-climenos (vezi).

Polifonte (gr. noXucpovrri, -r\q; lat. Poly-phontes, -es). Fiica lui Hiponoos si a Traxei si descendenta a lui Ares pe linie materna. Pasionata de vînatoare si de viata salba­tica a padurilor, a devenit discipola zeitei Artemis, nesocotind în schimb bucuriile iubirii si darurile Afroditei. Ca sa o pedep-

seasca pentru dispretul pe care i-1 arata, aceasta a facut-o sa se îndragosteasca nebu­neste de un urs, de la care a nascut doi fii, Agrios si Orios („Salbaticul" si „Muntea­nul"). La rîndul ei, Artemis, drept pedeapsa pentru aceasta dragoste, a asmutit împo­triva sa toate fiarele muntelui, silind-o sa se refugieze la tatal ei. între timp, cei doi copii cresteau si deveneau tot mai trufasi si mai salbatici. înzestrati cu puteri iesite din comun, îi prindeau pe toti strainii ce le ieseau în cale, îi aduceau acasa si îi devorau. In cele din urma, Zeus a hotarît sa puna capat cruzimii lor, trimitîndu-1 pe Hermes sa le taie mîinile si picioarele. Ares, strabunicul lor, a vrut totusi sa-i salveze, Zeus acceptînd sa-i transforme în pasari: Agrios a devenit vultur, iar Orios, alta pasare de prada. Polifonte a fost transfor­mata într-o pasare de noapte, iar slujnica sa, care era nevinovata, a cerut si i s-a îngaduit sa devina o pasare utila oameni­lor, metamorfozîndu-se într-o ciocanitoare, pe care traditia o considera de bun augur pentru vînatori.

Prezente în literatura antica. Povestea ne este cunoscuta în versiunea relatata de An-toninus Liberales (Transformationes, 21).

Polifontes (gr. floXucpovTTig, -ou; lat. Poly-phontes, -is). 1) Unul dintre Heraclizi. L-a ucis pe Cresfontes si a încercat sa-i ia nu numai regatul, ci si sotia, pe Merope, dar a fost ucis de fiul acestuia (pentru detalii vezi Epitos).

2) Fiul lui Autofonos si protagonistul unui episod din saga Cei sapte împotriva Tebei. A condus o ambuscada de cincizeci de tebani care trebuiau sa-1 ucida pe Tideu, dar acesta a reusit sa-si învinga si sa-si ucida adversarii, inclusiv pe Polifontes.

Poligonos (gr. rioXuŢovog, -ou). Fiul lui Pro-teu si fratele lui Telegonos, era un tîlhar care îi provoca la lupta pe calatorii pe care îi întîlnea si, datorita fortei sale extraordi­nare, îi învingea fara exceptie, ucigîndu-i. A fost înfrînt, împreuna cu fratele sau care-1 seconda în actiunile tîlharesti, de catre Heracle.

Prezente în literatura antica. Apollodor, Biblioteca (2.5.9).

Poliidos (gr. rioXueifiog, -ou; lat. Polyidos, -i). 1) Razboinic troian, fiul prezicatorului

POLIMEDE

Euridamas si fratele lui Abas. A participat la razboiul troian, fiind ucis de Diomede.

Prezente în literatura antica. Personajul apare la Homer (Iliada, 5.148).

2) Prezicator din Corint, descendent al lui Melampus prin tatal sau Ceranos, bunicul Clitos si tatal acestuia din urma, Mantios, care era unul dintre fiii lui Melampus. S-a casatorit cu Euridamia si a avut de la ea doi fii, Euhenor si Clitos. Primului nascut i-a prezis doua destine; fie va muri în propria casa, de boala, fie va cadea în lupta, la Troia. Euhenor a pre­ferat soarta din urma, a plecat în expeditia troiana unde a fost ucis de Paris. De figura lui Poliidos se legau diverse legende locale. Una dintre acestea îl considera fondatorul cultului lui Dionysos la Megara. Alta po­vestea ca el a fost cel care i-a sugerat lui Belerofon sa ia în stapînire calul înaripat Pegas. Tot lui i se atribuia vindecarea de nebunie a lui Teutras, regele Misiei. Prin­tre interventiile sale miraculoase era amin­tita si învierea lui Glaucos, fiul lui Minos (vezi Glaucos, 3).

Prezente în literatura antica. Iliada, 13.633 si urm.; Pindar, Olimpice, 13.75 ; Apollodor, Biblioteca, 3.3.1; Hyginus, Fabule, 128, 136 si 251.

Polimede (gr. rioXujj.TJ5T|, -T)g). Unul dintre numele (altul este Alcimede) cu care este indicata sotia lui Eson si mama lui Iason. Fiica lui Autolicos, Polimede s-a spînzurat cînd sotul ei a fost condamnat la moarte de Pelias.

Prezente în literatura antica. Apollodor, Biblioteca, 1.9.16 si urm.

Polimela (gr. rioXup.fiXot, -T|c;). 1) Fiica lui Filas, sotia lui Hermes si mama lui Eudoros; ulterior figureaza ca sotia lui Ehele, un urmas al lui Actor.

2) Fiica lui Eol, zeul vînturilor. Ulise s-a îndragostit de ea; cînd eroul a parasit insula lui Eol, Polimela nu si-a putut ascunde durerea, si ar fi fost pedepsita de Eol daca unul dintre fratii ei, Diores, n-ar fi cerut sa se însoare cu ea, potrivit obiceiului fii­lor lui Eol, care se casatoreau între ei.

Prezente în literatura antica. Ignorat de Homer, mitul apare la Partenios din Niceea (Erotikâ pathemata, 2).

3) Fiica lui Actor; a fost sotia lui Peleu înainte ca acesta sa se însoare cu Thetis. Alte versiuni ale mitului o considera fiica lui Peleu.

Polimestor (gr. noXujirJCTTkjp, -opoc;; lat. Polymestor sau Polymnestor, -oris). Rege al Traciei, s-a casatorit cu Iliona, care era fiica (sau cumnata) regelui troian Priam. Acesta din urma i 1-a încredintat pe fiul sau Polidor, împreuna cu o considerabila dota în aur, ca sa-1 apere si sa-1 salveze de la iminentul sfîrsit al Troiei. Pentru tragi­cele întîmplari care au urmat vezi Polidor.

Polimnia (gr. noXup/via, -ag; lat. Polym-nia, -ae). Una din cele noua muze, fiicele lui Zeus si ale Mnemosinei. Era conside­rata mama lui Triptolem, pe care l-ar fi nascut de la un fiu al lui Ares cunoscut sub numele de Celeos sau Cheimaroos; în unele izvoare apare ca mama lui Orfeu, nascut de la Eagru, miticul poet fiind însa cel mai adesea considerat fiul Caliopei.

0 legenda mentionata de Platon (Banche­tul, 187d) o prezinta ca mama lui Eros, mai precis a lui Eros „vulgar", diferit de Eros celest, fiul Uraniei. Atributiile sale, la fel ca ale tuturor celorlalte muze, va­riaza sensibil în functie de epoca. Este cînd protectoarea geografiei, cînd a istoriei, a dansului sau a geometriei, mai frecvent (în baza etimologiei numelui sau, „bogata în imnuri") a imnurilor sacre si a poeziei.

1 se atribuia inventarea lirei; o traditie care o considera mama lui Triptolem îi atribuia si inventarea agriculturii, pe care ar fi propagat-o în rîndul oamenilor.

Prezente în literatura antica. Mentionata frecvent de poeti si istorici, este definita cu principalele sale caracteristici si atri­bute în special de Hesiod (Teogonia, 78), Apollodor (Biblioteca, 1.3.1) si Diodor din Sicilia (4.7).

Polinice (gr. noXuveix-ne;, -ooc;; lat. Poly-nices, -is). Erou grec, fiul lui Oedip si al Iocastei si protagonist al ciclului teban, împreuna cu fratele sau Eteocle si cu sora lor Antigona. Pentru detalii vezi Eteocle si Adrast.

Polipetes (gr. FloXuiroCxTic, -ou; lat. Polypoetes, -is). 1) Fiul lui Apollo si al Ftiei si frate cu Doros si Laodocos. A fost ucis de Etolos.

POLIXENOS

Prezente în literatura antica. Mentionat de Apollodor, Biblioteca, 1.7.7.

2) Erou grec, fiul regelui lapitilor Piritoos si al Hipodamiei, succesorul lui Piritoos la tron. Numarîndu-se printre pretendentii la mîna Elenei, a participat la razboiul troian cu un contingent de patruzeci de vase, distingîndu-se prin curajul sau; a luat parte la jocurile funebre în onoarea lui Patroclu si a fost unul dintre cei care s-au ascuns în calul de lemn, în noaptea caderii Troiei. Dupa cucerirea Troiei 1-a însotit pe prezicatorul Calhas la Colofon. Apare adesea alaturi de prietenul sau inse­parabil, Leonteu.

Prezente în literatura antica. Iliada, cîntu-rile 2, 6, 12 si 23 ; Diodor din Sicilia, 4.63 ; Hyginus, Fabule, 81 si 97; Apollodor, Biblio­teca, 3.10.8 si Epitome, 3.14 si 6.2.

3) Fiul lui Ulise si al Calidicei, regina tesprotilor.

Prezente în literatura antica. Apollodor, Epitome, 7.34.

Poliportes sau Ptoliportes (gr. sau riToXnr6p#Tic;, -oug). Fiul lui Ulise si al Penelopei, nascut dupa întoarcerea erou­lui în Itaca, la sfîrsitul razboiului troian si al lungilor sale peregrinari.

Prezente în literatura antica. Ignorat de Homer, personajul este mentionat doar în izvoare mult mai tîrzii (Apollodor, Epi­tome, 7.35 si Pausanias, 8.12.6).

Polites (gr. noXCtr|g, -ou; lat. Polites, -ae). 1) Fiul lui Priam si al Hecubei, suveranii Troiei; a fost ucis de Pirus. Ranit de acesta în noaptea aducerii calului în cetate, a murit în fata alor sai. Printre calitatile sale figura si rapiditatea în alergare, dato­rita careia a fost folosit ca mesager în timpul razboiului troian.

Prezente în literatura antica. Homer, Iliada, 2 ; Vergiliu, Eneida, 2.

2) Erou grec, tovaras al lui Ulise în pere­grinarile sale de dupa caderea Troiei. Potri­vit unei traditii, în timpul calatoriei în Italia si Sicilia alaturi de Ulise si de cei­lalti însotitori ai sai, în apropiere de Temesa, Polites a fost ucis de localnici pentru ca violase o tînara. Dupa moarte însa, umbra lui s-a razbunat cu salbaticie, silindu-i pe bastinasi sa plateasca în fie­care an un tribut la sanctuarul sau, ridicat

chiar în vecinatatea Temesei. Tributul consta în cea mai frumoasa fata a locului, care trebuia sa-i fie sacrificata. Eutimos din Locri a fost cel care a reusit sa învinga în duel nefasta umbra, punînd astfel capat crudului obicei (vezi si Eutimos).

Prezente în literatura antica. Polites este mentionat în Odiseea (10.224 si urm.) prin­tre însotitorii lui Ulise în episodul întîlnirii cu vrajitoarea Circe. Traditia locala la care se refera mitul prezentat apare într-o ver­siune sintetica la Strabon (6.255) si, cu mai multe detalii, la Pausanias (6.6.4-11).

Iconografie. Pausanias aminteste ca epi­sodul duelului dintre Eutimos din Locri si umbra lui Polites era ilustrat într-o pic­tura din Temesa, în care era reprezentat si eroul Sibaris. Demonul malefic aparea în cadru ca o figura „cumplit de neagra" si înfricosatoare, se numea Lykas si era aco­perit cu o blana de lup (în greceste lykos): în spatele legendei se ascundeau probabil credinte populare legate de omul-lup, stra­mosul licantropilor si al lui Dracula.

Polixena (gr. noXutevri, --ne;; lat. Polyxena, -ae). Fiica lui Priam si a Hecubei, printesa troiana iubita de Ahile. Traditia mitica o leaga de împrejurarile mortii eroului (vezi Ahile) : ispitit de promisiunea ca o va putea lua de sotie daca va trece de partea troie­nilor, acesta s-a dus, dezarmat, în templul lui Apollo Timbreos, unde a fost ucis cu usurinta de Paris. Dupa caderea Troiei, cu putin înainte de a ajunge în patrie, pe cînd navigau de-a lungul coastelor Traciei, grecilor li s-a aratat umbra lui Ahile, ce-rîndu-le ca moartea sa-i fie ispasita prin sacrificarea Polixenei însesi. Neoptolem, fiul lui Ahile, care o luase prizoniera pe Polixena, a ucis-o pe mormîntul tatalui sau (vezi Neoptolem).

Prezente în literatura antica. Euripide, Hecuba si Troienele; Seneca, Troades.

Prezente în literatura moderna. V.A. Oze-rov, Polixena, tragedie; W. Goethe, Ahi-leida, poem despre iubirea dintre Ahile si Polixena.

Polixenos (gr. FloXu^evoc;, -ou; lat. Poly-xenus, -i). 1) Unul dintre fiii lui Iason si ai Medeei.

2) Fiul lui Agastene si nepotul lui Augias. A fost unul dintre pretendentii la mîna Elenei si a participat la razboiul troian,

POLIXO

unde s-a distins în fruntea epeenilor alaturi de credinciosul sau tovaras Antimahos. în amintirea acestuia, cazut în lupta în fata zidurilor Troiei, i-a dat numele Antimahos fiului care i s-a nascut la întoarcerea din expeditia troiana. Dupa revenirea în Itaca si uciderea petitorilor, Ulise a fost oaspe­tele sau, primind în dar de la el, printre altele, un crater pe care erau ilustrate po­vestea lui Trofonios, a lui Agamede si a lui Augias.

Prezente în literatura antica. Iliada, 2.623 ; Hyginus, Fabule, 81 si 97; Apollodor, Bibli'o-teca, 3.10.8.

Polixo (gr. rioXu^w, -oot; lat. Polyxo, -us). 1) Numele unei celebre profetese, doica reginei Hipsipile a insulei Lemnos.

2) Femeie din Argos, sotia lui Tlepole-mos, fiul lui Heracle. si-a urmat sotul în insula Rodos, unde, potrivit unei versiuni a legendei, a ucis-o pe Elena, faimoasa sotie a lui Menelaos (pentru detalii vezi Elena).

Pollentia. Divinitate alegorica venerata la Roma ca personificare a puterii.

Pollux sau Polideuces, vezi Dioscuri.

Poltis (gr. rioXTus, -uog). Fiul lui Poseidon si fratele lui Sarpedon, era regele cetatii Ainos din Tracia. L-a gazduit pe Heracle la întoarcerea sa din lupta cu amazoanele; aici însa, pe plaja din Ainos, eroul l-a ucis pe fratele lui Poltis, un om destul de violent (Apollodor, Biblioteca, 2.5.9). în timpul raz­boiului troian asediatii au trimis la Poltis o solie, cerîndu-i ajutorul împotriva greci­lor. Acesta a acceptat, dar cu o conditie : sa o primeasca pe Elena, în schimbul careia îi oferea lui Paris doua femei din cetatea sa, renumite pentru frumusetea lor. Evident, aceasta conditie era inacceptabila pentru troieni, care au renuntat la ajutorul lui.

Pomerium (lat. pomoerium saupomerium). Termen latinesc indicînd linia imaginara de hotar sau incinta sacra a cetatii. Coinci­dea cu o fîsie de teren considerata sacra, care se întindea de-a lungul zidurilor ceta­tii, fie în exterior, fie în interior, si care delimita spatiul unde erau interzise practi­carea oricarei activitati agricole si ridicarea de constructii. Luarea auspiciilor referi­toare la cetate era posibila numai în inte­riorul acestei pomerium.

Pomona (lat. Pomona, -ae). Divinitate latina venerata ca Patrona Pomorum, sta-pîna fructelor: era zeita protectoare a recoltelor si în special a pomilor fructiferi. Numele sau contine o referinta evidenta la pomum, „fruct". Traditia latina povestea despre iubirile sale pentru multe divini­tati agreste, între care Picus, Vertumnus si Silvanus (vezi si Vertumnus). De fapt, acesti zei se îndragosteau cu totii de Pomona, în timp ce ea prefera sa-si îndrepte atentia spre muncile cîmpului, refuzînd darurile Afroditei; doar Vertumnus, dupa o curte asidua, a reusit sa-i înfrînga rezistenta.

Atribute. „Mîna nu-i e ocupata cu armele, ci cu cutitasul cu vîrf întors, cu care taie lastarisul de prisos si strînge ramurile ce se întind în toate partile" (Ovidiu, Meta­morfoze, 14.628-630).

Rasplndirea cultului. îi era consacrata o padure pe drumul dintre Ostia si Roma. De cultul sau se ocupa un flamin, care era însa cel mai putin important dintre toti.

Prezente în literatura antica. O descriere poetica a zeitei si a iubirilor sale apare la Ovidiu, Metamorfoze, 14.623 si urm.

Pomponia (lat. Pomponia, -ae). Fiica regelui Numa Pompilius si stramoasa a familiei romane a Pomponiilor.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nata în special de izvoare istorice (Plutarh, Numa, 21; Dionysos din Halicarnas, 2.58).

Pontif (lat. pontifex, -icis). Membru al principalului colegiu sacerdotal al Romei, instituit potrivit traditiei de regele Numa Pompilius si cuprinzînd un numar de reprezentanti ce varia de la trei în epoca regala la saisprezece în timpul lui Cezar, în fruntea colegiului sacerdotal se afla pontifex maximus, a carui sarcina presu­punea supravegherea manifestarilor cultu­lui oficial si public si garantarea protejarii traditiei religioase a cetatii; se ocupa de compilarea si conservarea acelor Libri sacer-dotum populi Romani în care erau pas­trate toate prescriptiile referitoare la cult. Pontiful suprem avea si misiunea de a veghea la desfasurarea regulamentara a riturilor private, a celor funebre, a casato­riilor; raspundea de consacrarea temple­lor si de respectarea dreptului religios (ius divinum) în legile civile. în toate chestiu­nile politice care implicau sfera religioasa,

PORC

pontiful suprem si ceilalti membri ai cole­giului trebuiau sa-i asiste pe magistrati si senatori, asigurînd respectarea traditiei religioase romane. Pontifex maximus avea în subordine flaminii, pe rex sacrorum, ves­talele si pontifii minori care îndeplineau functii administrative. O etimologie ras-pîndita înca din Antichitate si pusa astazi sub semnul întrebarii, semnificativa totusi, lega pontiful de construirea podurilor (Varro, De lingua latina, 5.83 ; Dio Cassius, 11.3), carora li se conferea o semnificatie sacra.

Pontos (gr. riovTOQ, -ou). Zeu grec al apelor marii, s-a unit cu Geea si a avut de la ea mai multi fii, printre care Nereu si Tau-mas, si fiice, printre care Euribia.

Prezente în literatura antica. Este amintit de Hesiod (Teogonia, 131 si urm.) si de Apollodor {Biblioteca, 1.2.2 si 1.2.6).

Popa (lat. popa, -ae). în lumea romana, sacerdotul care se ocupa de sacrificii, avînd în grija focul, lichidele (apa si vin) folosite la libatii, esentele, recipientele si instru­mentele utilizate în cursul riturilor sacri-ficiale; avea si sarcina de a aduce la altar animalele ce trebuiau sacrificate, pe care le lovea cu un ciocan sau cu partea ne-taioasa a unui topor. Interventiei sale îi urma cea a cultrarius-ului, care ucidea cu un cutit victima lovita în prealabil.

Popanum (lat. popanum, -i). Termen lati­nesc indicînd un fel de prajitura folosita la sacrificii.

Poplifugia (lat. Populifugia sau Poplifu-gia). Sarbatoare religioasa ce se desfasura la Roma în ziua de 5 iulie, în cinstea lui Iupiter. Cu origini stravechi si un caracter destul de obscur pentru noi, evoca probabil un moment de criza grava a cetatii, caruia îi urmase fuga populatiei. Evenimentul come­morat se referea, potrivit lui Plutarh (care vorbeste despre el în Viata lui Romulus, 29.2), la momentul disparitiei lui Romu­lus, care ar fi creat în rîndul populatiei o dezorientare generalizata si ar fi determi­nat fuga. Nu lipsesc însa, în alte izvoare, referirile la circumstante diferite: fuga din calea latinilor, ce a urmat incendiului pro­vocat de gali, sau fuga din calea etruscilor.

Porc. Mitologia aminteste mai frecvent porcii salbatici (în special mistretii) decît

pe cei domestici; în general însa, porcii si scroafele detin un rol redus în cîteva epi­soade celebre. Este bine cunoscuta vraji­toria prin care Circe îi transforma în porci pe tovarasii lui Ulise: vrajitoarea le da „...brînza, faina si miere/ Cu vin de Pramne, si-n mîncarea asta/ Amesteca si farmece cumplite,/ Ca ei sa uite tara lor cu totul./ si dupa ce le-o dete si-o-nghitira,/ Ea re-pede-i batu apoi cu varga/ si-i duse si-ntr-o cocina-i închise,/ si porci erau cu fata si cu glasul,/ Cu parul si cu trupul, dar la minte/ Erau întregi întocmai ca 'nainte./ Asa sta­teau închisi saracii,/ Iar Circe le-arunca atunci nutretul,/ Gramezi de jir, de ghinda si de coarne,/ Mîncare-obisnuita pentru por­cii/ Culcati pe jos" (Odiseea, 10.324-335). Una dintre cele mai memorabile figuri din Odiseea este cea a lui Eumeu, porcarul credincios al lui Ulise, care îl ajuta sa-i înlature pe petitorii Penelopei la revenirea eroului în Itaca. La fidelitatea de care a dat dovada se adauga cunoasterea legata de propria-i îndeletnicire; Ulise îl întîl-neste la întoarcerea sa lînga îngraditura pe care porcarul o construise pentru porcii stapînului plecat (Odiseea, 14.1 si urm.); unul dintre chinurile bunului batrîn este acela ca trebuie sa sacrifice periodic un animal ca sa-i hraneasca pe pretendenti. Foarte primitor însa, înainte chiar de a sti cu cine are de-a face, îi ofera strainului doi purcei la frigare. O scroafa este protago­nista uneia din întreprinderile lui Tezeu: „Mai era apoi scroafa din Cromion, numita Fea, un animal rau, feroce si greu de doborît. Ca sa se distreze în timpul calatoriei, a în­fruntat-o [...] si a ucis-o. Spun unii ca Fea era o femeie pradatoare, sîngeroasa si cu apucaturi desfrînate, care traia în Cromion si a fost numita scroafa pentru firea si pen­tru viata ei, iar apoi a fost ucisa de Tezeu" (Plutarh, Tezeu, 9).

Porcii aveau o semnificatie augurala. In Eneida (3.390 si urm.), lui Enea i se proro­ceste ca locul unde va putea sa se opreasca dupa toate ratacirile sale si sa întemeieze o cetate se va afla pe malul unui rîu, acolo unde va vedea o scroafa enorma întinsa pe pamînt, cu treizeci de purcei albi, nou-nas-cuti. Din acest motiv era asociata, în cadrul cultului, cu Marile Mame si cu divinitatile asociate rodniciei pamîntului si agricul­turii, în Grecia era animalul sacru al Deme-trei, în cinstea careia se sacrificau porci în

PORFIRION

timpul celebrarii Misterelor Eleusine si în riturile din cadrul Tesmoforiilor si Sciro-foriilor (în legatura cu obiceiurile specifice si modul de sacrificare a porcilor vezi rubri­cile respective). La Roma, porcii erau ani­malele sacre ale zeitelor Ceres si Tellus. Un porc, împreuna cu o oaie si un taur, facea obiectul sacrificiului în ofranda nu­mita Suovetaurilia (vezi).

De asemenea, porcul era protagonistul unei curioase parodii satirice din secolul al III-lea sau al IV-lea d.Hr., amintita de Ieronim (Praef. Comm. in Isaiam) si inti­tulata Testamentum Porcelli; e vorba de testamentul imaginar, în versuri, al unui porc pe nume Grunnius Corocotta. Potrivit marturiei lui Ieronim, textul îi distra copios mai ales pe elevi.

Porfirion (gr. riopq>up(wv, -wvog; lat. Por-phyrion, -onis). Unul dintre gigantii care au participat la lupta împotriva zeilor din Olimp; a fost ucis de Zeus si de Heracle.

Porima. Numele uneia dintre Camene (vezi).

Pornopion (gr. nopvoirCwv, -wvog). Epitet cu care era indicat Apollo, venerat ca „dis­trugator al lacustelor" în special în regiu­nile Eolidei.

Poros (gr. fldpoc, -ou). Termen cu sensul de „expedient", „cale de iesire". îl desemna pe fiul lui Metis, zeita prudentei. Platon povesteste în Banchetul (203b si urm.) cum din unirea sa cu Penia, „saracia", s-a nascut dragostea, Eros.

Porsenna (lat. Porsena sau Porsenna, -ae). Potrivit traditiei analistice romane, numele indica un rege etrusc, originar din Chiusi, care a mobilizat o impunatoare armata împotriva Romei cu scopul de a restabili domnia lui Tarquinius Superbus. S-a instalat pe colina Ianiculum si a încer­cat sa cucereasca cetatea, care a fost sal­vata gratie eroismului unor personaje ramase în traditia romana ca adevarati izbavitori ai patriei si modele ale virtutii antice (Horatiu Cocles, Mucius Scaevola). Porsenna a ridicat asediul dupa ce a luat douazeci de ostatici. O traditie diferita sustine ca Porsenna si-a atins totusi tinta, cucerind Capitoliul si impunînd conditii dure învinsilor.

Este posibil însa ca „Porsenna" sa nu reprezinte numele unei persoane, ci un titlu etrusc. De asemenea, Porsenna si Mas-tarna (vezi) ar putea fi numele - roman, respectiv etrusc - ale unuia si aceluiasi suveran, etrusc, care a domnit la Roma catre sfîrsitul secolului al Vl-lea î.Hr. Tra­ditia istoriografica 1-a identificat mai tîrziu pe Mastarna cu Servius Tullius, inserînd personajul în lista regilor Romei. In orice caz, pare destul de probabil ca legenda sa aiba la baza raporturile amiabile din­tre Roma si Chiusi spre sfîrsitul secolului al Vl-lea.

Prezente în literatura antica. Legenda lui Porsenna este relatata de Titus Livius (2.9.1 si urm.).

Portaon (gr. flop^awv, -ovo£ sau flop^eug, -eu>g). Numit si Porteu, era fiul lui Agenor si al Epicastei si rege al Pleuronului si Calidonului. Stramos al lui Meleagru si tatal mai multor eroi, printre care Oeneu, Alcatoos, Sterope, Leucopeu, Melas.

Prezente în literatura antica. Este amintit în Iliada (14.115) sub numele de Porteu.

Portunalia (lat. Portunalia). Sarbatori reli­gioase romane celebrate în fiecare an la 17 august în onoarea zeului Portumnus. Ca si Ianus, zeul era considerat ocrotitorul portilor si era frecvent reprezentat tinînd în mîna chei; de aici, un aspect particular al ritualului îndeplinit în cadrul acestor sarbatori, care consta în aruncarea cheilor în foc.

Portunus sau Portumnus (lat. Portunus sau Portumnus, -i). Divinitate romana, era geniul protector al cetatilor portuare, deo­sebit de venerat de oamenii marii. în epoca tîrzie a fost identificat cu zeul grec Pale-mon, de asemenea ocrotitor al porturilor (vezi Palemon). Era considerat si protec­torul portilor, fiind reprezentat adesea cu o legatura de chei în mîna. Pentru sarba­torile religioase ce se desfasurau în onoa­rea lui vezi Portunalia.

Prezente în literatura antica. Este men­tionat de Vergiliu (Eneida, 5.241) si de Hyginus (Fabule, 2).

Porumbel, porumbita. în mitologia si religia clasica, porumbelul era consacrat în primul rînd Afroditei. Ca atare, era ocrotit printr-o serie de prescriptii si interdictii;

I

POSEIDON

la Ascalon, mai cu seama, stim ca era interzisa uciderea si mîncarea porumbei­lor, într-un mit tîrziu legat de Afrodita, porumbita este prezentata drept pasarea sacra a zeitei, ivita prin metamorfoza unei nimfe care facea parte din cortegiul sau si care, întrucît intervenise într-o disputa dintre Eros si Afrodita, fusese transfor­mata de catre Eros în porumbita (pentru detalii vezi Peristera). Afrodita era repre­zentata adesea într-un car tras de porum­bei si lebede. Asocierea porumbeilor cu Afrodita sau alte figuri divine feminine este frecventa în întregul bazin medite­ranean. Zeita feniciana Astarte era vene­rata la Erix ca zeita a porumbeilor. Un sceptru cu o porumbita de aur era unul dintre atributele zeitei siriene Atargatis. Marea zeitate feminina minoica, una din numeroasele incarnari ale Marii Mame din Mediterana, este însotita adesea de porumbei. Alaturi de ramura de maslin, porumbelul îi era consacrat si Atenei. De o veneratie aparte se bucura la Delos, unde era singura pasare careia îi era îngaduit sa traiasca în apropierea sanctuarului lui Apollo. Porumbelul era legat si de cultul lui Zeus : în sanctuarul lui Zeus de la Dodona, oracolul zeului se exprima prin fosnetul frunzelor din padurea de stejari, de crengile carora se atîrnau bastonase de bronz care erau miscate de vînt, sau prin zborul porum­beilor. Potrivit legendei, doua porumbite si-au luat zborul din Teba egipteana, îndrep-tîndu-se unul catre Dodona, iar celalalt spre templul lui Zeus Ammonius din Egipt. Preotesele care se ocupau de oracol erau numite porumbite (vezi Oracol si Dodona).

Poseidon (gr. noceiSuiv, -uivot; lat. Nep-tunus, -i). Zeu grec al cutremurelor, al apei si ulterior al marii, mai precis al Marii Mediterane ; era fiul lui Cronos si al Rheei si frate cu Zeus si Hades (vezi schema de la rubrica Cronos). Cu acestia doi si-a îm­partit prin tragere la sorti stapînirea lumii, lui revenindu-i elementul acvatic.

Ca si fratii sai, a fost înghitit de Cronos, care se temea ca unul dintre fii îi va lua locul (pentru detalii vezi Cronos) ; dar ca si ceilalti, a scapat în cele din urma din pîntecele tatalui (vezi Zeus). în poemele homerice este descris ca una dintre divini­tatile principale ale Olimpului grec, destul de apropiat de regele zeilor în ce priveste

functia si autoritatea, nu însa la fel de puternic, si destinat sa piarda în fata lui Zeus în disputele dintre ei. Traditia ni-1 prezinta în conflict deschis cu Zeus cel putin într-o ocazie, cînd, împreuna cu Hera, în­cearca sa-1 puna pe zeu în lanturi (Iliada, 1.399). în general apare însa în pozitie ierarhica subordonata fata de Zeus, res-pectîndu-i superioritatea si legile.

în viziunea anticilor, palatul lui Poseidon se afla pe fundul marii, lînga insula Eubeea, unde-si tinea si faimosii cai cu copite de bronz si coama de aur. într-un car tras de acesti cai zeul strabatea marea, ale carei valuri, spun poetii, se domoleau la trece­rea sa, iar cortegiul lui era alcatuit din monstri marini care-i îndeplineau orice porunca. între Poseidon si cai exista o strînsa legatura. O legenda (Pausanias, 8.8.2) spunea ca la nasterea sa Cronos a fost amagit, dîndu-i-se sa înghita în locul lui un cal. Potrivit traditiei, zeul însusi crease calul (sau îl facuse cunoscut oame­nilor), cu prilejul disputei sale cu Atena pentru stapînirea Aticii. Pentru a se sta­bili care din cei doi va deveni zeul tutelar al cetatii Atenei, s-a hotarît ca învingator sa fie acela dintre ei care va oferi oame­nilor darul cel mai folositor. Conform unei traditii, Poseidon a facut sa tîsneasca din stînca Acropolei un izvor cu apa sarata; versiunea amintita cel mai frecvent sus­tine însa ca darul zeului marii a fost un cal. Nu a fost suficient pentru a-i asigura victoria, fiindca darul oferit de Atena -maslinul - a fost socotit mai bun (pentru detalii referitoare la disputa celor doi zei vezi si Atena), dar zeul a ramas în conti­nuare considerat creatorul cailor, cel care i-a învatat pe oameni sa foloseasca hatu­rile si zabala pentru a-i îmblînzi si pro­tectorul curselor de cai (în cinstea lui se organizau periodic curse de care si de cai în istmul Corint, în cadrul asa-numitelor Jocuri istmice").

în poemele homerice Poseidon apare ca adversar implacabil al troienilor. Vrajma­sia dintre zei si cetate este veche : Poseidon si Apollo construisera, împreuna, zidurile Troiei pentru Laomedon (mai exact, în timp ce Apollo pazea turmele regelui pe mun­tele Ida, Poseidon a ridicat zidurile, de la acest episod cetatea fiind indicata de poeti prin epitetul Neptuniu Pergama); cei doi

POSEIDON

fusesera condamnati la aceste munci de catre Zeus, care-i ceruse însa regelui Lao-medon sa-si plateasca la sfîrsit neobisnui­tii servitori. Dar, cînd lucrul a fost gata, regele a refuzat sa-si tina promisiunea si i-a alungat pe zei de la curtea sa. Poseidon s-a razbunat pentru aceasta insulta, tri-mitînd împotriva Troiei un monstru marin care a devastat regiunea si era cît pe ce sa o devoreze chiar pe fiica lui Laomedon, Hesione, cînd a intervenit Heracle, uci-gîndu-1 si salvînd-o pe tînara.

Ura lui Poseidon pentru Troia a ramas însa nestramutata, în Iliada zeul aparînd constant de partea grecilor. Odiseea îl pre­zinta în schimb ca aprig dusman al lui Ulise, caruia îi presara drumul de întoar­cere acasa cu numeroase obstacole, fur­tuni si tot felul de diversiuni. Ostilitatea lui Poseidon este o consecinta a orbirii lui Polifem de catre Ulise, caci Polifem era fiul lui Poseidon si al unei nimfe.

Sotia lui Poseidon era Amfitrita, una din­tre oceanide, de la care a avut trei copii: Triton, Rode si Bentesicima. în afara de acestia si de Polifem traditia retine însa numerosi alti fii ai zeului, nascuti din uni­rea lui cu alte divinitati si cu femei muri­toare. Metamorfozat în berbec s-a unit cu Teofane, frumoasa fiica a regelui macedo­nean Bisaltes, pe care si-o disputau nume­rosi pretendenti; zeul a rapit-o, a dus-o pe o insula, a transformat-o în oaie iar el si-a luat înfatisarea unui berbec, asa încît nici unul din pretendenti sa nu-i poata desco­peri ; din aceasta dragoste s-a nascut cele­brul berbec cu lîna de aur, tinta expeditiei argonautilor (Hyginus, Fabule, 188).

Iubirea pentru Halia, al carei nume s-ar traduce prin „zeita a marii", este plasata de o traditie în perioada în care, pentru a nu fi înghitit de Cronos, Rhea îsi dusese pruncul la adapost în tinutul telchinilor, pe insula Rodos. Aici, devenit adult, zeul s-a îndragostit de o sora a telchinilor, Halia; de la aceasta a avut sase baieti si o fata, Rode, care a dat numele insulei. Se spune ca telchinii i-ar fi dat lui Poseidon faimosul trident, unul dintre principalele sale atri­bute (Diodor din Sicilia, 5.55).

între iubirile lui Poseidon se numara si cea pentru Demetra, pe care a sedus-o transformîndu-se în cal. Potrivit mitului, Poseidon s-a îndragostit de Demetra pe

cînd aceasta ratacea în cautarea fiicei sale Persefona, care fusese rapita (vezi Perse-fona si Demetra). Ca sa scape de el, Deme­tra s-a transformat într-o iapa si s-a amestecat într-o herghelie, dar Poseidon si-a dat seama de viclesug si s-a pre­schimbat la rîndul lui într-un armasar, împreunîndu-se cu ea. S-au nascut astfel faimosul cal Arion si o alta creatura, o fiica al carei nume nu era niciodata pronuntat, întrucît era unul dintre acele mistere, legate de cultul zeitei, la care doar initiatii puteau accede (Pausanias, 8.25.5). Printre fiii lui Poseidon se numara si alt cal divin: celebrul Pegas, nascut din gîtul Meduzei decapitate de Perseu (Hesiod, Teogonia, 278 si urm.: vezi Perseu).

Poseidon s-a unit si cu numeroase nimfe, nereide, naiade si cu femei muritoare, deve­nind tatal multor eroi si personaje mito­logice. Unul dintre cei mai cunoscuti fii nascuti din aceste uniri este mai sus men­tionatul Polifem, amintit de traditia homerica. Cazurile de creaturi monstru­oase nascute de la Poseidon nu sînt rare : un alt exemplu îl constituie gigantul Anteu, fiul acestuia si al Geei.

Epitete. Gaiaochos, „sotul gliei"; Cronios sau Saturnius (de la numele tatalui sau, Cronos sau Saturn); Enosigeos, „cel care zdruncina pamîntul"; Pater, „tatal", la latini; Hipios (de la raportul sau cu caii).

Atribute. Tridentul, calul, delfinul; zeul este reprezentat deseori în carul sau, cu un cortegiu de animale marine si avînd-o uneori alaturi pe Amfitrita.

Raspîndirea cultului. Poseidon era venerat pe întreg teritoriul grecesc si în colonii; numele sau este evocat de cel al cetatii Poseidonia, Paestum romana ; avea temple celebre în Poseidonia si la capul Sunion, în Atica. Un alt templu i-a fost închinat în insula vulcanica Thera, unde era adorat ca zeu al cutremurelor. Ca stapîn al cailor era venerat în cadrul unui cult din Tesalia, regiune renumita pentru folosirea si cres­terea acestor animale. Cultul lui Poseidon dateaza probabil din epoca miceniana si este atestat ca unul dintre cele mai vechi din Atica. In Corint îi erau dedicate jocu­rile istmice, organizate în fiecare an si în cadrul carora aveau loc curse de care. Sacri­ficiile ce i se aduceau constau de obicei în berbeci, mistreti, dar mai ales tauri, albi si negri (sacrificarea unui taur lui Poseidon

POSEIDON

este legata de povestea lui Minos ; vezi). Pentru sarbatorile desfasurate în onoarea sa vezi si Poseidonia.

Prezente în literatura antica. Intre princi­palele opere literare antice în care Posei-don are un rol de protagonist figureaza: Homer, Iliada si Odiseea ; Hesiod, Teogonia ; Aristofan, Pasarile ; Euripide, Troienele.

Prezente în literatura moderna. Poseidon/ Neptun apare si în numeroase opere literare din epoci mai recente. în afara de referin­tele generice, apare ca protagonist într-un scurt poem intitulat Neptun, compus de G. Leopardi în tinerete.

Iconografie. Imagini ale lui Poseidon se regasesc frecvent în ceramica atica, pe monede (din Poseidonia), pe pinakes (vezi un exemplu provenit din istmul Corint). Disputa sa cu Atena pentru stapînirea Aticii era figurata pe frontonul vestic al Partenonului. Nu foarte sigura era iden­tificarea cu Poseidon a marelui zeu de la capul Artemision, statuie din bronz expusa la Muzeul National din Atena, posibil o reprezentare a lui Zeus; la fel de incerta este si recunoasterea lui Poseidon într-una din cele doua sculpturi în bronz gasite în mare, la Riace.

Pentru alte detalii cu privire la figura lui Poseidon în lumea romana vezi Neptun.

FIII LUI POSEIDON

Sotia (s)

Fiii

sau iubita

Afrodita

Erix (Apollodor, Biblioteca,

Alcione

Etusa, Hirieu, Hiperenor

(Apollodor, Biblioteca,

Amfitrita (s)

Triton (Hesiod, Teogonia,

Rode (Apollodor, Biblioteca,

Bentesicima (Apollodor,

Biblioteca,

Amimone

Nauplios (Apollodor,

Biblioteca,

Aretusa

Abas

Astipaleea

Euripilos (Apollodor,

Biblioteca,

Calice

Cicnos

Canace

Hopleas, Nireu, Epopeu,

Aloeu si Triopas (Apollodor,

Biblioteca,

Sotia (s)

Fiii

 

sau iubita

 

Celeno

Licos (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Nicteu (Hyginus,

 

Astronomica,

 

Triton, Euripilos

 

Ceroesa

Bizas

 

Chione

Eumolpos (Apollodor,

 

Biblioteca,

 

Chloris

Periclimenos (Apollodor,

 

Biblioteca,

 

Cleodora

Parnasos

 

Corcira

Feax (Diodor din Sicilia, 4.72)

 

Demetra

Arion (calul lui Adrast:

 

Apollodor, Biblioteca, 3.6.8)

 

Enope

Megareu

 

Etra

Tezeu

 

Euriale

Orion (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Eurite

Halirotios

 

Europa

Eufem

 

Geea

Charibda, Anteu

 

Halia

Rode si fratii ei (Diodor din



 

Sicilia, 5.55)

 

Hele

Peon, Edonos si Almops

 

Hipotoe

Tafios

 

Pterelaos

 

Hirmina

Augias (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Ifimedia

Otos si Efialtes, numiti Aloazi

 

(Apollodor, Biblioteca, 1.7.4)

 

Larisa

Pelasgos

 

Libia

Agenor, Belos

 

Lisianasa

Busiris (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Meduza

Nauplios, Crisaor, Pegas

 

Melanto

Delfos

 

Molione

Molionizii (Euritos si Cteatos)

 

nimfa din

Amicos (Apollodor, Biblioteca,

 

Bitinia

 

Osa

Siton

 

Peribeea

Nausitoos

 

Pero

Asopos (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Pitane

Evadne

 

Salamina

Cicreu (Apollodor, Biblioteca,

 

 

Satiria

Taras

 

Sileea

Sinis

 

Sime

Htonios (Diodor din Sicilia,

 

 

POSEIDONIA

Sotia (s)

Fiii

sau iubita

Teofane

Berbecul cu lîna de aur

Tiro

Pelias, Neleu (Odiseea,

11.235 si urm.)

Toosa

Polifem

Tritonida

Atena (Herodot, 4.180;

Pausanias, 1.14.6)

Proteu

Erginos (Apollodor,

Biblioteca,

Ialebion sau Alebion,

Dercinos (Apollodor,

Biblioteca,

Tasos (Apollodor, Biblioteca,

Sciron (Apollodor, Epitome,

Poltis

Sileu, Diceos

Poseidonia (gr. tcx nocreiSuma). Sarbatori religioase grecesti desfasurate în cinstea lui Poseidon, în diverse localitati si peri­oade ale anului. Deosebit de importante si faimoase erau cele din Istmul Corint, Ist-miile (vezi Istmice, jocuri). Poseidonia erau celebrate si la Egina, Micale, Onchestos s.a.

Posideon (gr. nocriSeiuv, -iuvog). Luna din calendarul atic si ionic, corespunzatoare lunilor decembrie-ianuarie. între a 8-a si a 11-a zi ale acestei luni se tineau Dio-nisiile rurale sau Micile Dionisii, sarbatori religioase celebrîndu-1 pe Dionysos; tot în Posideon aveau loc Aloele, sarbatori de iarna ale treierisului, desfasurate în onoa­rea Demetrei, Corei si a lui Dionysos (vezi Calendar).

Postverta sau Postvorta (lat. Postverta sau Postvorta, -ae). Zeita romana ocroti­toare a nasterilor.

Potameide (gr. noxajniiSeg, -u>v). Nume colectiv prin care erau indicate în Grecia naiadele rîurilor (vezi Nimfe).

Pothos (gr. n6#o£, -ou). Divinitate alego­rica a grecilor, personificarea regretului pentru o persoana defuncta si ulterior a dorului de o persoana iubita, Pothos era considerat unul dintre fiii Afroditei, fra­tele lui Eros si al lui Himeros. în unele traditii orientale era prezentat ca fiul lui

Cronos si al Astartei. Apare deseori ca protagonist al unor reprezentari alegorice, mai ales începînd din secolul al IV-lea î.Hr. si în epoca elenistica, prezenta sa fiind frecvent atestata în artele figurative. Pau­sanias aminteste ca marele sculptor Sco-pas ridicase într-un templu al Afroditei din Atena un grup statuar reprezentîndu-i pe Eros, Himeros si Pothos (vezi si Hime­ros). Caracteristicile sale au fost transfe­rate din planul mitologic în cel filosofic de catre Platon, care a reluat în Cratylos cele doua imagini traditionale ale lui Pothos si Himeros, definindu-le mai bine rolurile si diferentele: astfel, Himeros ar fi dorinta pentru ceea ce este prezent, în timp ce Pothos reprezinta dorinta pentru ceea ce este îndepartat.

Potîrniche. Pasare consacrata Afroditei, lui Zeus si Latonei, potîrnichea apare în mitologie în doua episoade de metamor­foza, în cel dintîi, au fost transformate în potîrnichi (sau, potrivit altor interpretari, în bibilici), Meleagridele, surorile lui Me-leagru (vezi Meleagride). Al doilea episod îl constituie transformarea în potîrniche a lui Perdix, sau Talus, nepotul sculptorului Dedal: acesta din urma, invidiindu-1 pentru succesele sale, pentru inventiile si pentru darurile cu care îl înzestrase natura si dato­rita carora ar fi putut deveni mai priceput si mai apreciat ca el, 1-a aruncat de pe înaltimea Acropolei ateniene, ucigîndu-1. într-o alta versiune a mitului, Atena 1-a salvat în ultima clipa, împiedicîndu-1 sa se zdrobeasca de pamînt si transformîn-du-1 în potîrniche. Pasarea a asistat apoi cu bucurie la funeraliile lui Icar, fiul lui Dedal pierit în mod lamentabil în apele marii (pentru alte detalii vezi Dedal). în fabulistica potîrnichea este deseori pre­zentata într-o lumina negativa, ca o pa­sare perfida, care nu ezita sa-si atace sau sa-si tradeze semenii (Esop, Fabule, 285 si 300).

Potnia theron (gr. floxvia tf-npwv). Apela­tiv care se traduce prin „stapîna fiarelor"; apare pe tablitele miceniene din Pilos si Cnosos, indicînd o figura feminina prezen­tata ca dominatoare a animalelor salba­tice ; mai general, se poate referi si la acea figura feminina, legata poate de precedenta, caracterizata ca mama hranitoare, zeita a

PRAECIDANEA HOSTIA

pamîntului si a fecunditatii, care apare ca personificarea specifica în cel mai înalt grad religiozitatii mediteraneene pregre-cesti si este întruchipata probabil în tim­purile istorice de Rhea.

Potnia poate însoti si alte tipuri de spe­cificare si nume ale diferitelor divinitati, în acest caz însemnînd pur si simplu „sta-pîna". în Iliada, Potnia theron este un epitet al Artemisei.

Iconografie. Potnia theron este reprezen­tata în arta cretana ; apelativul ar putea fi evocat si în cazul statuetelor înfatisînd zei­tele serpilor, cu tipicele reptile încolacite în jurul bratelor. Este o imagine frecventa în arta orientalizanta si intervine deopo­triva în definirea tipului iconografic al zeitei Artemis (vezi).

Potop. Mitul potopului este comun mai multor civilizatii din Orientul Apropiat, în toate cataclismul este înfatisat ca un eveniment care distruge, pedepseste si regenereaza. Distruge pentru ca elimina formele de viata percepute ca fiind depa­site si epuizate. Pedepseste pentru ca este adesea pus în legatura cu pacatele oame­nilor, care în acest fel îsi primesc osînda. Regenereaza pentru ca nu este niciodata o catastrofa definitiva, care sa distruga pen­tru totdeauna viata pe pamînt, ci, dimpo­triva, creeaza premisele pentru renastere, pentru aparitia unei noi stirpe si pentru formarea unei noi civilizatii, de cele mai multe ori mai buna decît cea precedenta. Astfel, la scara planetara, potopul are functia unui soi de scufundare lustrala, de botez regenerator si purificator, întrucît aceasta este, în toate riturile, semnificatia scufundarii în apa. Studii recente efec­tuate asupra schimbarilor climaterice din lumea antica au dovedit ca mitul potopului nu este numai o frumoasa inventie poetica sau o extraordinara imagine cu valoare simbolica, ci, probabil, si reflectarea amin­tirii unor catastrofe reale care au afectat Mediterana orientala.

Cel mai celebru potop este, fara îndoiala, cel biblic, însa mitologia greaca înregis­treaza si ea doua povestiri despre potop, destul de diferite între ele. Prima este aceea a lui Deucalion, fiul lui Prometeu: în acest caz, potopul este provocat de Zeus, care se hotaraste sa distruga neamul ome­nesc degenerat si corupt, salvîndu-i doar

pe Deucalion si pe sotia acestuia, Pira. Vreme de noua zile, Deucalion si Pira, adapostiti pe o corabie construita de ei, plutesc pe apa ce cade neîncetat din cer, scufundînd întreaga Grecie si înecîndu-i pe toti locuitorii. în cea de-a zecea zi, cora­bia se opreste pe muntele Parnas, unde, înainte ca la Delfi sa se fi afirmat cultul lui Apollo, exista un oracol al zeitei Temis. Acest oracol (sau, potrivit altor izvoare, Zeus însusi) îi spune lui Deucalion cum sa procedeze pentru a genera o noua specie omeneasca: cu capul acoperit, Deucalion si Pira trebuie sa arunce în urma oasele propriei lor mame, altfel spus niste pietre, care sînt oasele Pamîntului-Mama. Astfel ia nastere o noua stirpe de barbati si de femei (vezi Deucalion). Marmura din Paros mentioneaza potopul lui Deucalion, pe care îl situeaza cronologic în anul 1539 î.Hr.

O alta inundatie de proportii biblice este cea care scufunda faimoasa Atlantida, un pamînt cu o civilizatie înfloritoare, ai carui locuitori sînt însa nelegiuiti si corupti. De aceea zeii se hotarasc sa-i pedepseasca si, în scurtul rastimp de o zi si o noapte, insula se scufunda în adîncurile marii, dis-parînd pentru totdeauna. în acest caz nu este vorba de un potop provocat de ploi torentiale, însa rezultatele sînt aceleasi: disparitia unei întregi generatii. Spre deo­sebire de potopul lui Deucalion însa, cel din Atlantida nu lasa loc pentru rascum­parare : nu va exista nici un urmas al locuitorilor corupti, care pier cu totii, iar fabulosul tarîm cu o civilizatie straluci­toare nu va renaste si nu va reaparea decît în mit si legenda, o reaparitie, ce-i drept, extraordinar de vie (vezi Atlantida). în orice caz, Atena, care era amenintata de Atlantida, va putea înflori si va prelua rolul de far al civilizatiei.

Praecia (lat. praecia, -ae). în cadrul sar­batorilor religioase romane, crainic ce pre­ceda cortegiul Flaminilor (vezi), anuntînd trecerea procesiunii si cerînd suspendarea oricarei activitati, întrucît se considera ca ritualurile erau compromise daca sacer­dotul vedea pe cineva lucrînd în timpul desfasurarii lor.

Praecidanea hostia. în latina, „victima ucisa înainte". Termenul desemna victima jertfita înainte de începerea sacrificiului

PRAEFICA

propriu-zis, pentru ispasirea anticipata a eventualelor erori formale pe care sacer-dotii le-ar fi putut savîrsi în cursul sacri­ficiului, compromitîndu-1.

Praefica (lat. praefica, -ae). Bocitoare, femeie angajata sa jeleasca si sa cînte osanale defunctilor în timpul ritualurilor funebre (vezi Funeralii).

Praesul (lat. praesul, -ulis). Termen cu sensul propriu de „cel care salta în fata", îl indica pe conducatorul salienilor, care în cadrul unor ritualuri religioase speci­fice strabateau în frunte cu acesta drumu­rile cetatii, sarind si cîntînd (vezi Salieni si Ancyla).

Prax (gr. npdt, -xog). Nepot al lui Pergam si fiul lui Neoptolem, era un urmas al lui Ahile, în onoarea caruia a ridicat un tem­plu pe drumul ce lega Sparta de Arcadia. Traditia sustinea ca templul nu fusese nici­odata deschis, sacrificiile catre Ahile fiind aduse de efebi pe promontoriul Platanistas, locul unde se antrenau pentru lupta tinerii spartani (Pausanias, 3.20.8). Necunoscut în rest, e posibil ca Prax sa fi fost eroul eponim al pracilor din Laconia, amintiti de Stephanos din Bizant.

Praxiteea (gr. ripatitfea, -aq ;lat. Pra-xithea, -ae). Sotia lui Erehteu si fiica (sau nepoata) zeului fluvial Cefisos; acelasi nume îl are si o alta eroina, uneori greu de distins de prima: o nimfa care s-a casa­torit cu Erehteu si 1-a nascut de la el pe Pandion. Legendele referitoare la Praxi­teea confunda adesea cele doua personaje; cea mai cunoscuta o prezinta pe eroina drept un model de virtute patriotica, întru-cît nu a ezitat sa-si sacrifice propriile fiice pentru a salva cetatea Atenei: regele Ereh­teu, aflat în razboi cu eleusinii, potrivit altor versiuni cu tracii, fusese înstiintat de un oracol ca singura cale de salvare era sa-si sacrifice una dintre fiice. La aduce­rea acestei jertfe 1-a îndemnat Praxiteea însasi, al carei nume se traduce prin „cea care incita la sacrificiu" (vezi si Erehteu).

Prajituri sacrificiale. Pentru aceasta ofranda tipica în cadrul sacrificiilor din lumea greaca si din cea romana, care era închinata zeilor, se consuma pe altar sau se aseza pe altar pentru a strînge sîngele

victimelor ucise, vezi Sacrificiu. Printre diferitele tipuri de prajituri amintite de izvoare figureaza cea care îi era oferita Artemiseî Munihia si care servea la sus­tinerea unor mici faclii, prajitura din grîu si miere oferita lui Iris, precum si cele în forma de animale, fructe si flori. Ovidiu ne informeaza ca în cadrul ritualului pra­jiturile erau indicate în mod obisnuit cu termenul libum {Fastele, 1.127-128).

Preneste, vezi Palestrina.

Prepelita. La fel ca în cazul multor alte pasari, si în legatura cu prepelita circulau unele mituri care îi interpretau obiceiurile în cheie legendara. Aristotel si Pliniu subliniaza în relatarile lor ca prepelitele se hranesc cu plante otravitoare precum cucuta; ca, asemenea Cocorilor (vezi), dorm lasîndu-si santinele, care se sprijina pe un singur picior si tin în gheara celui­lalt o piatra, ca sa o auda cazînd daca se întîmpla sa adoarma; si ca în timpul mi-gratiilor poarta în cioc pietre, lasîndu-le sa cada si calculînd astfel înaltimea la care se afla deasupra marii dupa sunetul scos de piatra cazuta în apa. Se spunea ca în timpul migratiilor prepelitele se opreau pe corabii ca sa se odihneasca si ca unele sto­luri foarte numeroase au provocat chiar scufundarea ambarcatiilor mai fragile.

Prepelita era legata în mitologie de Hera si Latona: regina zeilor o transformase în prepelita pe mama lui Apollo si a Arte-misei; mai raspîndita este însa legenda potrivit careia cea transformata în prepe­lita ar fi fost Asteria, sora Latonei, pasarea fiindu-le consacrata amîndurora: se spune ca, încercînd sa scape de Zeus, care se îndra­gostise de ea, Asteria s-a preschimbat în prepelita. Acesta si-a luat la rîndul lui înfatisarea unui vultur si a însfacat pre­pelita, în cele din urma Asteria s-a arun­cat în mare, devenind insula Ortigia, sau insula prepelitelor, unde Latona i-a nascut pe gemenii divini (vezi Asteria).

Presbon (gr. flpecrpwv, -ovoq). Fiul lui Fri-xos si al Iofasei, la rîndul ei fiica regelui Eetes din Colhida. S-a casatorit cu Buziges, fiica lui Licos, si a avut de la ea un fiu pe nume Climenos. A fost ultimul rege din stir­pea lui Atamas care a domnit în Orhomenos.

Pretide, vezi Pretos.

PREZICĂTOR

Pretos (gr. ripoiToc;, -ou; lat. Proetus, -i). Erou grec, fiul lui Abas si fratele geaman al lui Acrisios (vezi schema de la rubrica Perseu). si-a disputat cu acesta succesiu­nea la tronul Argolidei; învins de fratele sau, a parasit cetatea natala si s-a refugiat la regele Iobates, în Licia, unde s-a casa­torit cu fiica acestuia, Anteea (numita si Stenebeea). Sprijinit de Iobates, Pretos a reusit sa intre în posesia unei parti din regatul tatalui sau, Acrisios cedîndu-i Tirin-tul, Mideia si coaata Argolidei.

în miturile referitoare la Pretos un loc important îl are povestea celor trei fiice ale sale, Lisipe, Ifinoe si Ifianasa (indi­cate colectiv sub numele de Pretide). Deve­nite adulte, acestea au fost lovite simultan de nebunie. Motivele invocate sînt diverse: una dintre cauze a fost, potrivit unei ver­siuni, dispretul lor pentru cultul lui Dio-nysos, care le-a pedepsit; alta - pretentia lor de a se compara în frumusete cu Hera, care le-a adus nebunia drept pedeapsa pen­tru aceasta înfumurare (pentru detalii vezi Melampus). Printre manifestarile nebuniei lor Vergiliu aminteste faptul ca se credeau vaci {Egloge, 6.48). Pedeapsa divina a ne­buniei nu s-a abatut numai asupra fiicelor lui Pretos, extinzîndu-se, ca o boala conta­gioasa, la toate femeile din Argos. Melam­pus 1-a asigurat pe rege ca le poate vindeca, Pretos promitîndu-i jumatate din regatul sau în schimbul îndepartarii flagelului.

Pretos are un rol important si în mitul lui Belerofon: mergînd la curtea acestuia pentru a fi purificat, Belerofon a trezit pasiunea sotiei regelui, Anteea; vazîndu-se respinsa, regina a pretins ca a fost insultata de oaspete si si-a îndemnat sotul sa o raz­bune. In urma denuntului Anteei, Pretos, nedorind sa-1 înfrunte direct pe Belerofon, a preferat sa-1 trimita la Iobates, care i-a încredintat la rîndul sau Himerei sarcina de a-1 ucide (pentru detalii vezi Belerofon).

Acestei versiuni prevalente a mitului i se adauga altele, mai ales din epoci ulte­rioare. La Ovidiu, de pilda (Metamorfoze, 5.238 si urm.), cel alungat din Argos nu e Pretos, ci Acrisios, iar Perseu, nepotul lui Acrisios, razbuna nedreptatea suferita de bunicul sau transformîndu-1 pe Pretos în stana de piatra cu ajutorul capului Meduzei.

Prezente în literatura antica. Pretos si Pre-tidele sînt mentionati de Bachilide (10.40--112), Herodot (9.34), Diodor din Sicilia,

Strabon, Pausanias, Apollodor (Biblioteca, 2.2.1 si urm.), iar dintre latini, în spe­cial de Vergiliu (în citata Egloga a sasea) si de Ovidiu (Metamorfoze, 5.238 si urm., 15.322).

Preugenes (gr. npeuŢevqe;, -oug). Erou aheu, originar din regiunea peloponesiaca a rîu-lui Eurotas. Era fiul lui Agenor si tatal lui Patreu, miticul întemeietor al cetatii Patras (Pausanias, 3.2.1). Tatal si fiul au facut obiectul unui cult eroic în regiune.

Prezicator. în general, termenul îl indica pe cel ce practica Divinatia (vezi), consti­tuind un intermediar între om (individ sau institutie publica) si divinitate, a carei vointa încearca sa o interpreteze cu ajuto­rul semnelor pe care aceasta i le pune la dispozitie, dîndu-i omului sfaturile nece­sare pentru a asculta vointa divina. în Grecia, prezicatorii erau personaje legen­dare sau aveau un stramos mitic ; nu erau considerati sacerdoti propriu-zisi, iar prac­ticarea artei lor nu era institutionalizata sau legata de un singur templu; ei faceau parte mai degraba dintr-o serie de mari dinastii (urmasii lui Melampus, Amfiaraos si Amfilohos; cei ai lui Tiresias, ca Manto si Mopsos ; cei care spuneau ca neamul lor se trage de-a dreptul din Apollo, ca Iami-zii, care împreuna cu Cliatizii si Teliatizii aveau un oracol la Olimpia). în poemele homerice sînt amintiti si unii prezicatori celebri, dar izolati, precum Calhas, Casan-dra sau Helenos. în marile sanctuare oracu­lare, ca Delfi si Dodona, situatia era putin diferita; aici interpretarea vointei zeilor era încredintata unor preoti special prega­titi sau, la Delfi, Pythiei (vezi Oracol).

în lumea romana, unde divinatia a fost pusa înca de la început sub controlul sta­tului, prezicatorii faceau parte din colegii sacerdotale recunoscute oficial, care au avut un rol institutionalizat în mod formal. Ghi­citorii romani au fost influentati puternic de traditia etrusca (pentru detalii vezi Haruspicii si Auguri ; de asemenea, vezi Sibila). în epoca imperiala romana, în spe­cial în ultimele secole ale acesteia, impor­tanta prezicatorilor oficiali a început sa scada ; la nivelul religiozitatii populare, o însemnatate tot mai mare au avut astro­logii, magii si ghicitorii, în special cei de origine orientala, care, aflati în afara oricarei organizari institutionale, adesea

PRIAM

persecutati de autoritati si alungati din cetati, îsi puneau arta în slujba cetatenilor particulari, raspunzînd nevoii de siguranta a populatiei, resimtita tot mai acut o data cu decaderea institutiilor oficiale.

Daca nenumaratele izvoare poetice si istorice ne spun ca prezicatorii erau foarte apreciati atît în Grecia, cît si la Roma, încît mitologia îi aminteste pe multi dintre acestia si ne arata cît de ascultate erau sfaturile lor, nu lipsesc marturiile care subliniaza în schimb esecurile si efeme-ritatea rolului lor. Una dintre cele mai cunoscute invective împotriva prezicato­rilor este cea pe care Euripide o pune în gura primului Sol, în Elena. „Vad aici cît de putin conteaza vorbele prezicatorilor si ca tot ce predica ei nu-i decît minciuna. Nu exista nimic care sa nu închida în sine putreziciunea unui pacat, iar pentru a ghici foloseau focul sau interpretau glasul zburatoarelor. E o prostie sa crezi ca pasarile îi pot ajuta pe oameni. [...] La ce sînt buni prezicatorii? Sa aducem sacri­ficii zeilor, dar sa le cerem numai lucruri bune si sa lasam deoparte raspunsurile si oracolele. Aceasta arta e doar o însela­ciune, care îl ajuta pe cel ce o practica sa-si duca zilele. N-am vazut pe vreunul care sa se îmbogateasca observînd focul din altare si lenevind. întotdeauna, mintea si sfatul bun sînt prezicatorii cei mai buni si cei mai siguri."

Priam (gr. flpiajiog, -ou; lat. Priamus, -i). Numele celebrului rege al Troiei din epoca asedierii cetatii; fiu al lui Laomedon (Apollodor, 3.12.3), se numea în realitate Podarces, „cel iute de picior"; si-a luat numele Priam (de la irp(ajj.oci, „a rascum­para", daca nu cumva înseamna ireppoejioc; = PacnXeuc;, „rege") dupa ce sora sa Hesione 1-a rascumparat de la Heracle, care îl facuse prizonier. Potrivit traditiei, Laomedon a avut în slujba sa doi zei care îl ofensasera pe Zeus, pedepsiti de acesta sa munceasca pentru un muritor: Apollo, care a pazit turmele lui Laomedon pe muntele Ida, si Poseidon, care a construit zidurile Troiei. Dar pentru ca la sfîrsitul lucrului Laomedon a refuzat sa le dea celor doi plata promisa, Poseidon, furios, a trimis un monstru al marii caruia trebuia sa-i fie sacrificata He­sione, fiica lui Laomedon si sora lui Priam.

Regele troian a fagaduit atunci ca-i va da propriii sai cai celui care-i va salva fiica: Heracle a intervenit prompt, dar pentru ca din nou Laomedon nu si-a tinut promi­siunea, eroul 1-a ucis pe rege si pe toti fiii sai, cu exceptia celui mai tînar, Priam. Acesta a fost salvat de Hesione, care 1-a rascumparat dîndu-i în schimb lui Heracle voalul ei tesut cu fire de aur (vezi Apollo­dor, 2.5.9, 2.6.4).

Devenit rege al Troiei, Priam a înteme­iat o puternica si bogata casa regala si a avut, de la sotii si de la concubine, cinci­zeci de fii, fara a mai pune la socoteala fiicele. Caracteristicile haremului sau ar putea sugera ideea ca în spatele persona­jului Priam se ascunde un bogat principe oriental care a trait în realitate, sau cel putin ca el incarneaza trasaturile tipice ale marilor suverani antici din Orientul Apropiat. Prima lui sotie a fost Arisba; acesteia i-a urmat Hecuba, mama cîtorva dintre cei mai mari eroi troieni. Printre fiii lui Priam se nu narau Hector si Paris, Helenos si Deifobod. Dintre fiice, cele mai cunoscute sînt Casandra si Polixena.

în prima perioada a domniei sale Priam li s-a alaturat frigienilor în razboiul împo­triva amazoanelor, ceea ce nu le-a împiedi­cat ulterior pe acestea sa lupte în razboiul troian împotriva grecilor, alaturi de troieni (vezi Pentesileea). La începerea razboiului troian Priam era deja înaintat în vîrsta; el nu este aproape niciodata prezent pe cîmpul de lupta, în cele mai multe cazuri aparînd în interiorul zidurilor cetatii sau în palat. O singura data este prezentat în Iliada pe cîmpul de batalie: atunci cînd stabileste, împreuna cu grecii, regulile duelului dintre Paris si Menelaos. Apoi, dupa moartea lui Hector, mai iese o data dintre zidurile Troiei, ca sa se duca la cor­tul lui Ahile si sa-i ceara acestuia trupul fiului sau, pentru a-i aduce onorurile fune­bre ; cererea îi este satisfacuta.

La caderea Troiei, Priam a fost ucis de Pirus, fiul lui Ahile, lînga altarul lui Zeus, dupa ce asistase la moartea propriilor fii si a celor mai mari eroi ai cetatii sale.

Prezente în literatura antica. Priam bene­ficiaza de o descriere extrem de sensibila si eficace în Iliada, reprezentînd una dintre cele mai importante si memorabile figuri

PRIAP

ale poemului; apare si în Odiseea ; împreju­rarile mortii sale erau amintite în special în unele poeme ale Ciclului troian (Etio-pida, Mica Iliada, Distrugerea Mortului). Este evocat în Hecuba lui Euripide. în lumea latina, figura sa, prezenta deja în anonima Carmen Priami, este reluata cu deosebita expresivitate în Eneida vergiliana (cîntul 2) si în Troienele lui Seneca.

> Prezente în literatura moderna si contem­porana, în general, în diversele reevocari postclasice ale istoriei troiene Priam nu are un rol important. O interpretare originala a figurii sale se regaseste la Shakespeare, în Troilus si Cresida ; în literatura mai recenta, apare în Razboi cu Troia nu se face, de J. Giraudoux.

Iconografie. Priam este reprezentat frecvent în arta clasica, legat de diversele episoade din razboiul troian al caror protagonist a fost. Imaginea lui apare în ceramica atica, pe oglinzi si urne etrusce, în reliefurile de la Gjolbashi-Trysa si în ansambluri deco­rative celebre, cum ar fi metopele nordice ale Partenonului, frontonul Heraionului din Argos, frontonul din Corfu, frontonul vestic al templului lui Zeus din Agrigent. A constituit subiectul unor picturi reali­zate de Cleantes si Polignot. Este repre­zentat de obicei ca un batrîn cu barba, purtînd uneori bereta frigiana.

FIII LUI PRIAM

a) dupa Apollodor, Biblioteca, 3.12.5 si urm.

b) dupa Hyginus, Fabule, 90

Sotia

Sotia

Arisba Hecuba

alte femei

Fiii

Esacos

Hector, Paris, Creusa, Laodice, Polixena, Casandra, Deifobos, Helenos, Pamone, Polites, Anti-fos, Hiponoos, Polidor, Troilus

Melanipos, Gorgition, Filemon, Hi-potoos, Glaucos, Agaton, Cher-sidamas, Evagoras, Hipodamas, Mestor, Ata, Doriclos, Licaon, Driope, Brias, Cromios, Astigo-nos, Telesta, Evandru, Cebrion, Milios, Arhemoros, Laodocos, Ehefron, Idomeneu, Hiperion, Ascaniu, Democoon, Aretos, De-iopites, Clonios, Ehemos, Hipei-rohos, Egeoneu, Lisitoos, Poli-medon, Meduza, Medesicasta, Lisimaha, Aristodema_________

diverse femei

Fiii

Hector, Deifobos, Cebrion, Polidor, Helenos, Alexandru, Hipotoos, Antifonos, Agaton, Dion, Mestor, Licaon, Polimedon, Ascaniu, Hirodamas, Evagoras, Driope, Astinomos, Polixena, Laodice, Deinome, Fegeea, Polites, Tro­ilus, Pamone, Brisonios, Gar-gition, Protodamas, Aretusa, Eniceea, Demnosia, Casandra, Filomela, Dolon, Cronios, Eresos, Chrisolaos, Democoon, Dorcilos, Hipasos, Hiperion, Lisianasa, Iliona, Nereida, Evandru, Pro-neos, Arhemahos, Ilagos, Axion, Bias, Hipeirohos, Deiopites, Me­duza, Heros, Creusa

Priamidul (gr. flpiafiiSTig, -ou; lat. Pria-mides, -ae). „Fiu al lui Priam". Patronim indicîndu-i pe Hector, Paris, Helenos, Dei­fobos si ceilalti fii ai regelui Priam.

Priap (gr. flpiairoc;, -ou; lat. Priapus, -i). Fiul lui Dionysos si al Afroditei. Era consi­derat originar din Lampsacos, cetate din Helespont, de unde si epitetul Hellespon-tiacus prin care este indicat uneori. Alte versiuni ale mitului îl prezinta ca fiu al Afroditei (sau mai degraba al Marii Mame orientale) si al lui Adonis, sau al lui Dio­nysos si al unei nimfe. Aspectul monstruos prin care se distinge Priap, cu pronunta­tele sale caractere falice, era consecinta unei razbunari a Herei, regina zeilor, care dorise sa o pedepseasca astfel pe Afrodita pentru iubirile ei. Era venerat ca zeu al fertilitatii si în general ca aducator de roade, sub protectia sa intrînd turmele de oi si de capre, albinele, podgoriile si diversele pro­duse ale gradinilor. în ritualurile desfasu­rate în cinstea sa un rol foarte important îl aveau gradinile în miniatura care îi erau dedicate; printre atributele sale, alaturi de cornul abundentei, simbol al belsugului, în reprezentarile figurate apareau deseori unelte de gradinarit, în special cosorul.

Frecventa reprezentare iconografica a zeului în forma de herma, cu accentuate caractere falice, sugereaza apropieri de figura lui Hermes (vezi).

PRIETENIE

Printre iubirile sale era amintita cea nu­trita pentru nimfa Lotis, cu care a încercat sa se împreuneze noaptea, nestiut; ragetul unui magar i-a tradat însa prezenta iar nimfa, ca sa scape de îmbratisarile lui, s-a transformat într-un lotos. Acest episod sta, potrivit traditiei, la baza considerarii magarilor drept animale sacre ale zeului.

Epitete. Misianul, Helesponticul.

Atribute. Cornul abundentei; cosorul; roa­dele cîmpului. Este frecventa reprezentarea în forma de herma cu accentuate caractere falice (vezi mai sus); falusul este simbolul sau principal, iar zeul este identificat cu el pîna într-atît încît corpul lui poate fi con­siderat, fata de falus, un accesoriu de mica importanta, cu trasaturi adeseori grotesti.

Raspîndirea cultului. Lampsacos si Heles-pont; Grecia; Alexandria si alte capitale elenistice; lumea latina. în special în Italia, în epoca elenistica s-a transformat în zeu al gradinilor, un element insolit con-stituindu-1 faptul ca aspectul grotesc al acestui zeu s-a dovedit potrivit pentru a face din el un fel de sperietoare de pasari (statui ale lui Priap erau puse în vii pentru a pazi recoltele de struguri - n.t.).

Prezente în literatura antica. Vergiliu, Georgicele; Ovidiu, Fastele. Mitul iubirii lui Priap pentru nimfa Lotis este relatat de Ovidiu (Metamorfoze, 9). Exista si o bogata productie de versuri (în greaca si în latina) în onoarea zeului, numite Priapeia : subtile si vivace, cu un caracter obscen pro­nuntat dar într-o metrica absolut irepro­sabila, erau atribuite diferitilor poeti, chiar si unora de talia lui Ovidiu, Catul, Horatiu, Martial, Tibul.

Prezente în literatura moderna si contem­porana. Personajul este evocat în studiul lui E. Dahlberg Durerile lui Priap si în cel al lui CE. Gadda intitulat Eros si Priap.

Iconografie. Era reprezentat cînd ca un personaj gras si surîzator, cu poala hainei suflecata si plina de fructe, cînd ca un batrîn flasc si decrepit, cînd cu trasaturi ascutite si un aspect aproape demonic. Se confunda uneori cu Dionysos, cu Hermes si cu Hermafroditos.

Prietenie, vezi Iubire.

Prilis (gr. flpuXig, -iSoe;; lat. Prylis, -idis). Prezicator mitic din insula Lesbos, fiul zeului Hermes si al unei nimfe pe nume Isa. El a fost cel care i-a dezvaluit lui

Agamemnon ca Troia nu va putea fi cucerita decît prin recurgerea la subter­fugiul calului de lemn. Personajul este ignorat însa de poemele homerice, aparînd doar în izvoarele tîrzii.

Primavara sacra, vezi Ver sacrum.

Privighetoare. Privighetoarea este pro­tagonista primei povesti pe care ne-o transmite literatura greaca: „Asa grait-a filomelei, al carei gît e-mpestritat,/ Un soim ce sus, în nori, zburase, tinlnd-o-n gheare hraparete,/ De ghearele încovoiate strapunsa, jalnic se vaita/ Sarmana zbura­toare- ; soimul i-a zis aceste vorbe crunte :/ «Nemernico, te plîngi cînd unul mult mai puternic te-a-nhatat?/ Vei merge unde te voi duce, oricît ai fi de cîntareata./ De vreau, ma ospatez cu tine, de nu, îti darui liber­tate./ Smintit e-acela ce doreste sa-nfrunte pe-altul mai puternic;/ Strain de biruinta, -nfrunta, alaturi de rusine, chinul!»" (Hesiod, Munci si zile, 203 si urm.). Pri­vighetoarea apare si în doua mituri de metamorfoza. Primul o are ca protagonista pe Edona, fiica lui Pandareos din Efes si sotia lui Zetos, cu care a avut un fiu pe nume Itilos. Geloasa pe Niobe, care avea sase fii si sase fiice, a vrut sa-1 omoare pe fiul cel mai mare al acesteia, însa din gre­seala si-a omorît propriul copil. înduiosati de soarta ei, zeii au transformat-o într-o privighetoare; se credea ca tristul cîntec al pasarii era plînsul disperat al mamei dupa fiul pierdut (Ovidiu, Metamorfoze, 6.412 si urm.). Celalalt mit de metamor­foza în care apare privighetoarea este cel al lui Tereu, ai carui eroi (Tereu, Procne si Filomela) sînt transformati la sfîrsit în pasari: Tereu în pupaza sau în soim, Procne si Filomela în rîndunica si, respectiv, în privighetoare (vezi Tereu). în Republica (620a), Platon povesteste ca în privighe­toare s-a reincarnat Tamiris, miticul cîn-taret care a vrut sa se ia la întrecere cu muzele si a fost orbit de acestea.

Procas (lat. Procas sau Proca, -ae). Unul dintre regii legendari ai Albei Longa, tatal lui Numitor si al lui Amulius.

Procesiune. în religia greaca si în cea romana procesiunile reprezentau un mo­ment semnificativ al sarbatorilor religioase si al altor ceremonii publice. în Grecia ele

PROCLES

pot fi grupate în trei tipuri principale. Existau în primul rînd procesiunile de credinciosi ce se deplasau la templul divi­nitatii careia îi era dedicata sarbatoarea respectiva. De obicei acestea se constituiau într-o veritabila parada, în cadrul careia fiecare participant avea un rol specific si o pozitie precisa si care se defasura urmînd o coregrafie minutios elaborata si stabila: la Atena, cortegiul se forma de regula într-un edificiu numit Pompeion (de la itojj.tttj, „pro­cesiune"), era pus sub supravegherea unor persoane ce aveau sarcina de a urmari pas cu pas procesiunea, dînd indicatii unde era cazul, si era alcatuit din tineri virgini care purtau obiecte de cult si ofrande, animale pentru sacrificiu minate de baieti special desemnati în acest scop, care si atleti ce urmau sa participe la jocuri si la întrecerile sportive, calareti si magistrati ai cetatii. Cea mai importanta procesiune de acest tip era la Atena cea a Panateneelor (vezi), magnific ilustrata într-un document icono­grafic de exceptie: friza Partenonului, opera a lui Fidias.

Un al doilea tip de procesiune era cel în care statuia divinitatii era dusa de la un templu la altul sau într-un loc stabilit pentru celebrarea anumitor ritaluri. Este cazul procesiunii din timpul Dionisiilor, cînd statuia de cult a lui Dionysos era dusa din templul zeului la teatrul unde aveau loc reprezentatiile specifice sarbatorii; în aceeasi categorie se înscrie procesiunea Antesteriilor, în cadrul careia statuia lui Dionysos era adusa la Atena cu o corabie montata pe roti; este si cazul, frecvent, al sarbatorilor ce prevedeu transportarea la malul marii a simulacrului divin pentru executarea ritualurilor de purificare si ablu-tiune a statuii, asa cum se întîmpla, tot la Atena, cu efigia zeitei Atena Polias, care era dusa la Faleros pentru a fi purificata (imnul lui Calimah închinat Scaldei zeitei Palas descrie o astfel de ceremonie de puri­ficare). Cel mai adesea în procesiune erau purtate simbolurile divinitatilor, si nu sta­tuile lor; de obicei, statuia zeului era luata în procesiuni nu pentru a face obiectul unor manifestari de veneratie sau pentru a aduce binefaceri credinciosilor, ci doar în scopul îndeplinirii unor cerinte rituale specifice.

Un al treilea tip de procesiune îl repre­zentau cele în cursul carora divinitatea li

se manifesta credinciosilor. Era în general cazul ritualurilor asociate cultului lui Dio­nysos. Se presupune ca si în cadrul Mistere­lor Eleusine avea loc un fel de procesiune în interiorul edificiului sacru numit Teles-terion, legata de epifania Demetrei.

Un tip special de procesiune era, în Grecia ca si la Roma, cel care însotea ritualul înmormîntarii (pentru detalii vezi Fune­ralii). Pe de alta parte, la Roma, aspectele cele mai solemne ale procesiunii religioase

au fost absorbite într-un tip de procesiune

cu caracter public, triumful, constituit de cortegiul festiv care celebra victoriile unui general si mai ales ale împaratului: aici, dimensiunea religioasa, cu multumirile si ofrandele aduse zeilor pentru victoria obti­nuta (alaiul triumfal parcurgea un itine­rar riguros trasat al carui punct terminus era templul lui Iupiter de pe Capitoliu), era dublata subtil de scopuri propagan­distice, întreaga organizare a procesiunii urmarind sa ilustreze grandoarea victoriei obtinute prin etalarea prazilor de razboi, a prizonierilor în lanturi s.a.m.d.

Procharisteria (gr. xd Sarbatori religioase care se desfasurau la Atena în fiecare an spre sfîrsitul iernii, în onoarea zeitei Atena, venerata ca protec­toare a recoltelor si a activitatilor agricole alaturi de Persefona si Demetra. La aceste sarbatori, menite sa asigure recolte bogate prin implorarea divinitatii tocmai în acel anotimp al anului cînd plantele încep sa germineze dupa îndelungatul stadiu hiber­nal, participau toti magistratii în functie ai cetatii.

Procles (gr. npoxXîig, -eoug). Stramos mitic al familiei spartane a Euripontizilor. Des­cindea din Heracle iar tatal sau era Aris-todemos. Avea un frate geaman perfect identic, Euristene; la moartea lui Aristo-demos, spartanii au hotarît ca tronul sa-i revina primului nascut, dar întrucît cei doi erau imposibil de distins unul de altul, s-a apelat la mama lor. Aceasta, în speranta ca vor putea domni amîndoi, a mintit ca nici ea nu-i putea deosebi. Spartanii au consultat atunci oracolul din Delfi, însa raspunsul primit a fost extrem de ambi­guu ; în cele din urma au dezlegat enigma recurgînd la un subterfugiu sugerat de un mesenian, Panites : au spionat-o pe mama

PROCNE

si au observat ca atentia ei se îndrepta în primul rînd spre Euristene. Potrivit tra­ditiei, cei doi frati, deveniti adulti, au trait într-o permanenta disputa, iar disensiu­nile lor au fost preluate de urmasi.

Prezente în literatura antica. Povestea este relatata de Herodot (6.52).

Procne (gr. npoxvr), -tis; lat- Procne, -es). Fiica regelui atenian Pandion si sotia lui Tereu. Pentru detalii vezi Tereu.

Procris (gr. flpdxpig, -iSog; lat. Procris, -is). Fiica lui Erehteu si sotia lui Cefalos. Pentru detalii vezi Cefalos.

Proculus Iulius (gr. louXioc; flpoxXoe;; lat. Proculus Iulius). Cetatean nobil din Alba Longa, caruia Romulus i s-a aratat dupa moarte cerînd sa i se aduca onoruri divine sub numele de Quirinus.

Prezente In literatura antica. Episodul mitic, amintit si în legatura cu fondarea templului lui Quirinus pe colina Quirinal, este mentionat în numeroase izvoare lite­rare antice, de la Titus Livius (1.16.5 si urm.) la Cicero (De republica si De legibus), de la Ovidiu (Fastele, 2.499 si urm.) la Plu-tarh (Romulus, 28).

Procust sau Procrustes (gr. -ou; lat. Procrustes, -ae). Epitet („întinza-torul") sub care este mai cunoscut un cele­bru tîlhar din Atica, numit si Polipemon sau Damastes, adica „multstricatorul" si „strîngatorul". Toti acesti termeni fac alu­zie la ceea ce reprezenta activitatea princi­pala a lui Procust; el îi prindea pe drumeti si îi silea sa se aseze pe un pat scobit în stînca: daca erau mai scurti decît patul, îi lungea, zdrobindu-i cu un ciocan; daca erau mai lungi, le taia partile care ieseau în afara. Se spune ca traia pe Calea Sacra, undeva între Eleusis si Atena, poate pe muntele Coridalos; a fost ucis de Tezeu, cu aceleasi instrumente pe care Procust le folosise de atîtea ori împotriva drumetilor.

Prezente în literatura antica. Bachilide, 17.28; Diodor din Sicilia, 4.59.5 ; Plutarh, Tezeu, 5b; Ovidiu, Metamorfoze, 7.438. Expresia „patul lui Procust" a devenit pro­verbiala si în limbile moderne.

Profetie, vezi Divinatie si Oracol.

Prohite (gr. FlpoxuTT), -r\q; lat. Prochytes, -es). Eroina troiana înrudita cu Enea, pe

care 1-a însotit în pereginarile sale mediteraneene dupa caderea Troiei. A murit pe cînd flota lui Enea se apropia de coasta Campaniei si a fost înmormîntata în insula Prohita, a carei eponima se pre­supune ca este.

Prezente în literatura antica. Personajul este mentionat de Dionysos din Halicarnas (1.53.2-3) si în comentariul lui Servius la Eneida, desi Vergiliu nu-1 aminteste.

Promahos (gr. Flpojiaxog, -ou; lat. Proma-chus, -i). 1) Fiul lui Partenopeos, era unul dintre Epigoni (vezi) si a participat îm­preuna cu acestia la expeditia împotriva Tebei (Apollodor, Biblioteca, 1.9.13 si 3.7.2).

2) Epitet al zeitei Atena (vezi).

3) Fiul lui Eson si al Alcimedei si fratele lui Iason si al Medeei (Apollodor, Biblio­teca, 1.9.27).

4) Tînar cretan, îndragostit de un alt tînar din aceeasi insula, Leucocamas, caruia îi placea însa sa-1 tortureze, trecîndu-1 prin nenumarate chinuri pentru a-i pune la încercare dragostea. în cele din urma, exasperat, Promahos a vrut sa-1 pedep­seasca pe Leucocamas aratîndu-si prefe­rinta pentru alt tînar; cuprins de disperare, Leucocamas s-a sinucis înfigîndu-si spada în piept (Conon, Narrationes, 16).

5) Unul dintre pretendentii la mîna Penelopei (Apollodor, Epitome, 7.30).

Prometeu (gr. ripop.T|#eug, -eoj£; lat. Prometheus, -eos sau -ei). Unul dintre cele mai celebre personaje ale mitologiei cla­sice, fiul unui titan, Iapet, si al unei nimfe, Climene, de la care se nascusera si Atlas, Menetios si Epimeteu (vezi schema de la rubrica Cronos). Alte traditii, care consti­tuiau un filon paralel dar diferit de cel urmat cu predilectie, îl considerau fiul Herei si al gigantului Eurimedon; se spune ca ar fi ajutat, cu securea sa dubla, la naste­rea Atenei din capul lui Zeus, uneltind apoi împotriva zeitei (Euripide, Ion, 455). Initial era socotit si mesagerul titanilor.

Prometeu era legat de mitul creatiei. Zeii au plasmuit oamenii sub pamînt, din tarîna si foc; nu i-au înzestrat însa cu nici o cali­tate specifica, încredintîndu-le aceasta sar­cina lui Prometeu si lui Epimeteu. Acesta din urma, un fel de „dublu" negativ al lui Prometeu, a vrut sa distribuie de unul sin­gur calitatile si capacitatile creaturilor;

PROMETEU

dar le-a împartit prost, animalele fiind dotate cu toate prerogativele necesare supravietuirii, iar oamenii fiind lipsiti de ele. Pentru a remedia situatia, Prometeu a fost nevoit sa fure focul de la zei ca sa-1 dea oamenilor (Platon, Protagoras, 320c).

Legata de crearea omului este si traditia potrivit careia primul om a fost creat de Prometeu (Apollodor, Biblioteca, 1.7.1). Era o fiinta de o frumusete desavîrsita, pe care Prometeu a tinut-o ascunsa pîna cînd Zeus i-a cerut-o, a facut-o nemuritoare si a asezat-o între stele; Prometeu a creat în acelasi fel si alti oameni, modelîndu-i din pamînt si apa, iar pe lînga ei a creat si animalele.

întîmplarile ce l-au condus pe Prometeu la gestul care 1-a facut celebru în mitologie sunt legate de vrajmasia dintre titan si Zeus. în Sicion se ivise o disputa în pri­vinta unui taur sacrificat, din care doar o parte trebuia sa le fie oferita zeilor drept jertfa, iar restul sa le ramîna oamenilor. Prometeu a fost chemat sa decida ce parti ale victimei li se cuveneau zeilor si ce puteau sa pastreze oamenii pentru ei. El 1-a indus în eroare pe Zeus, acoperind cu pielea ani­malului doua gramezi egale, una conti-nînd însa doar oasele taurului învelite într-un strat de grasime ispititor, iar cea­lalta bucatile bune de carne, ascunse în asa fel încît sa nu se vada. înselat, Zeus i-a lipsit în schimb pe oameni de foc (Hesiod, Teogonia, 521-564, Lucian, Dialo­gurile zeilor, 1).

Prometeu a încercat sa remedieze situa­tia, fiind sprijinit în tentativa sa de Atena, zeita ce îi oferise cunoasterea tuturor ace­lor arte pe care la rîndul lui le-a transmis oamenilor: de la astronomie la medicina, de la matematica la arhitectura, de la teh­nica navigatiei la cea a prelucrarii meta­lelor. Cu ajutorul Atenei, Prometeu a intrat în Olimp, a desprins din carul Soarelui, vesnic arzator, o scînteie incandescenta, a ascuns-o în tulpina scobita a unei trestii si a fugit, nevazut, cu darul sau pentru oameni. Zeus si-a dat însa seama de furt, vazînd în departare lumina focului stra­lucind printre oameni. înfuriat ca a fost tras pe sfoara, i-a pedepsit si pe oameni, si pe autorul furtului. Oamenilor le-a trimis sursa tuturor relelor, Pandora, o tînara superba de care acestia s-au îndragostit,

iubindu-si astfel propria nenorocire (vezi Pandora) ; lui Prometeu i-a rezervat o pe­deapsa cruda, punîndu-1 pe Hefaistos sa-1 înlantuiasca în vîrful muntelui Caucaz (tre­buie sa fi fost vorba nu doar de lanturi, ci de un stîlp care îi strabatea întregul corp, pentru ca abilul Prometeu sa nu aiba nici o posibilitate de a se elibera); în fiecare zi un vultur cobora din cer si îi mînca ficatul, care se regenera peste noapte, tortura fiind astfel nesfîrsita. Pedeapsa trebuia sa fie eterna; sau, cum preciza Eschil în trage­dia pierduta Prometeu purtator de foc, sa dureze treizeci de mii de ani; sau, cum apare tot la Eschil, în Prometeu înlantuit, sa înceteze dupa treisprezece generatii. Prometeu a fost eliberat de Heracle, care a ucis vulturul si a smuls lanturile tita­nului (vezi însa si Chiron).

Epitete. Prevazatorul, „cel care gîndeste înainte" (este chiar semnificatia numelui sau, în timp ce Epimeteu, opusul lui, este „cel care gîndeste dupa"); „cel care are gîn-duri înselatoare".

Atribute. Chiar daca nu frecvent, printre atributele lui Prometeu pot aparea o coroana si un inel de fier cu un fragment de roca, probabil un simbol al îndelungatei sale înlantuiri pe muntele Caucaz. De ase­menea, în reprezentarile figurate apar vul­turul lui Zeus si torta.

Raspîndirea cultului. Un cult deosebit de intens al lui Prometeu era practicat de artizani, în special de olarii din cartierul atenian Ceramicos, în a caror techne se evidentiaza afinitati cu darul focului adus de titan oamenilor. îi era închinat un altar în Academia din Atena ; tot la Atena îi erau dedicate sarbatorile numite Prometheia, al caror moment culminant îl reprezenta cursa cu torte, desfasurata pe un traseu ce pornea de la altarul zeului si se sfîrsea în Ceramicos.

Prezente în literatura antica. Personajul Prometeu apare frecvent în literatura cla­sica, mitul sau constituind în egala masura o sursa de inspiratie pentru poetii si scrii­torii moderni, în special în epoca roman­tica. Numele lui nu este mentionat deloc în poemele homerice. Povestea dublei însela­torii în confruntarile cu Zeus este prezenta în schimb la Hesiod (Munci si zile si Teogo­nia) ; personajul apare apoi bine conturat în tragediile lui Eschil Prometeu înlantuit si Prometeu eliberat (stim însa putine despre

PROMETIDUL

cealalta opera a trilogiei, Prometeu pur­tator de foc). O parodie a mitului, si mai ales a tragediilor lui Eschil, o constituie Prometeu sau Caucazul, unul dintre Dialo­gurile lui Lucian; si în Pasarile lui Aristo-fan Prometeu apare într-un context destul de îndepartat de cel traditional. în Prota-goras, Platon învesteste cu noi continuturi morale figura lui Prometeu. Dintre autorii latini, Accius a scris un Prometheus solutus, pierdut în întregime, ca si opera lui Me­cena inspirata de acelasi subiect. îndeosebi unele episoade ale mitului — sustragerea focului, crearea omului, supliciul - devin obiect de reflectii si descrieri la un mare numar de scriitori (Menandru, Esop, Iuve-nal, Horatiu, Pausanias, dar si la Apollodor, Seneca, Valerius Flaccus, Martial, Pliniu, Euhemer).

Prezente în literatura moderna si con­temporana, în epoca moderna apar unele profiluri deosebit de interesante ale perso­najului : Bacon face din Prometeu simbolul lui homo faber în De sapientia veterum ; Marsilio Ficino (Theologia platonica) îl numeste „bietul Prometeu" si îi deplînge conditia ; în Batjocura zeilor, F. Bracciolini ofera o descriere a personajului în cheie ironica. Figura lui Prometeu a inspirat o serie de piese de teatru; dintre acestea se evidentiaza Statuia lui Prometeu de Cal-derân de la Barca, bazata pe interpretarea data personajului de Boccaccio în Genea­logia deorum gentilium. Pe lînga acestea mai pot fi amintite Prometeu eliberat al lui G.C. Tobler, Discurs asupra stiintelor si artelor de J.-J. Rousseau (unde Prometeu este prezentat drept corupator al omului bun prin natura), Pandora de Voltaire, Pro­meteu si Oceanidele de K.P. Conz, Prometeu de J.D. Falk, Pandora de Wieland. Prome­teu apare în literatura occidentala în special în romantism, cînd devine „tipul celei mai înalte perfectiuni morale si intelectuale" (Shelley). Apoi, spre mijlocul secolului al XVIII-lea, expresii de genul „om prometeic" evoca atitudini de contes­tare sau de cucerire a valorilor traditionale. Prometeu al lui Goethe este fragmentar; din Eschil se inspira direct Prometheus Un-bound al lui P. Bysshe Shelley, la rîndul lui inspirator al lui W.B. Yeats si admirat — mai mult pentru modul eversiv de punere a pro­blemei decît pentru calitatile sale literare -de Marx si Engels; V. Monti si-a intitulat Prometeu un poem neterminat dedicat lui Napoleon; referiri la Prometeu apar în Frankenstein or the Modern Prometheus

de Mary Shelley, în timp ce povestirea fantastica Prometheus und Epimetheus a lui C. Spitteler reprezinta o transfigurare alegorica a mitului. Mai recent, Prometeu apare ca protagonist în lucrari ale lui Andrade, Andrzejewski, Miiller si în unul dintre Dialogurile cu Leucb de C. Pavese (Stînca). Secondat de argonauti, Prometeu este protagonistul dramei în doua parti La nef, de Elemir Bourges; este prezent în Prometeu pocait de M. Goldberg, Moartea lui Prometeu de E. Delebecque, Prometeide de Peladan, Prometeu rau înlantuit de Gide, în studiul lui Albert Camus Prometeu în infern si la Kafka, în Fragmente pos­tume. Din mitul lui Prometeu se inspira si cîteva lucrari muzicale celebre: Creaturile lui Prometeu de L. van Beethoven, poemul simfonic Prometeu de Franz Liszt, muzica pentru Prometeu înlantuit al lui Eschil, compusa de J. Halevy, precum si cantata Nunta lui Prometeu de C. Saint-Saens.

Iconografie. Din operele de nivel artistic mai ridicat care aveau drept subiect mitul lui Prometeu nu ne-au ramas decît descrie­rile prezente în izvoare (Pausanias, 5.11.6 etc), pastrîndu-se în schimb lucrari mai modeste, de la ceramica la geme, fildesuri, oglinzi etrusce. Din epoca romana dateaza cîteva reliefuri si sarcofage, o pictura pom-peiana, un grup statuar din Pergam, diverse mozaicuri africane, care insista în special pe tema titanului creator si elibe­rator al omului. S-a propus si identificarea lui Prometeu în Torsul din Belvedere.

Prometidul (gr. npop.Tv&€i5Tic, -oug). Patro-nim utilizat uneori pentru a-1 indica pe Deucalion (vezi), fiul lui Prometeu.

Pronaos (gr. itpovaoq, -ou; lat. pronaon, pronaos, pronaus,pronaum, -i). Termen de origine greceasca avînd sensul de „situat înaintea cellei (naos)". Indica partea ante­rioara a templului grecesc sau roman, con­stituita dintr-un portic cu coloane si fronton, care preceda cella propriu-zisa a templului. Daca în cella, considerata laca­sul zeului, nu se desfasurau de obicei ritua­luri religioase, iar în cazul templelor din Grecia, spre deosebire de cele din Italia, accesul credinciosilor nu era permis decît în împrejurari speciale, în pronaos puteau intra si oamenii de rînd. Aici erau expuse de regula darurile votive, numite anathe-mata, care cuprindeau obiecte dintre cele mai diverse, de la sculpturi la scuturi si

PROSTITUŢIE SACRĂ

de la tripoduri la pepluri, deseori aparate de un grilaj care, fara sa împiedice vede­rea, le asigura totusi protectia. Este posi­bil ca în unele temple pronaosul sa fi fost locul unde era tinut vasul cu apa lustrala, destinata purificarii celor care erau admisi în prezenta zeului, în cella.

Pronax (gr. flpuiva^, -axog). Fiul lui Talaos si al Lisimahei si frate cu Adrast, Parte-nopeos, Mecisteu, Aristomahos si Erifile, era tatal lui Licurg si al Amfiteei. A fost ucis în timpul unei rebeliuni de varul sau Amfiaraos, în Argos. Potrivit unor versiuni ale mitului, era una si aceeasi persoana cu Arhemoros-Ofeltes; potrivit altora, în cinstea lui au fost instituite jocurile ne-meene, care se desfasurau în amintirea jocurilor funebre organizate la moartea sa.

Prezente în literatura antica. în special Apollodor, Biblioteca, 1.9.13; Pausanias, 3.18.12.

Pronoia (gr. Flpovoia, -<xg). Epitet cu care era venerata în Grecia zeita Atena. Ter­menul se traduce prin „providenta" si se referea initial la ajutorul dat de zeita Lato-nei la nasterea Artemisei si a lui Apollo: aceasta o însotise atunci pe mama gemenilor divini în insula Delos, unde se statorni­cise cultul sau. Atena Pronoia era venerata ca zeita a întelepciunii si de Alexandru cel Mare, care i-a ridicat un altar.

Pronuba (lat. Pronuba, -ae). Epitet al Iuno-nei utilizat de romani pentru a sublinia functia sa de zeita ocrotitoare a casatorii­lor (în lumea romana, pronuba era numita femeia care asista mireasa în timpul cere­moniei nuptiale - n.t.).

Propetide (gr. npoitoixiSTis, -uiv ; lat. Pro-poetidae, -arum). Tinere femei originare din Amatus. Pentru ca o dispretuisera pe Afrodita, negîndu-i natura divina, zeita le-a pedepsit determinîndu-le sa se prosti­tueze. Potrivit traditiei, ele au fost primele femei care s-au îndeletnicit cu aceasta activitate. în cele din urma au fost trans­formate în stane de piatra.

Prezente în literatura antica. Mitul este relatat de Ovidiu (Metamorfoze, 10.221 si urm.).

Propodas (gr. ripoir65ag, -o). Rege al Corin­tului, urmas al lui Sisif. A avut doi fii,

Doris si Iantis, în timpul domniei carora regiunea a fost ocupata de dorieni.

Prezente în literatura antica. Personajul este mentionat de Pausanias (2.4.3).

Prorsa. Veche divinitate italica, protec­toare a nasterilor (vezi Camene).

Proserpina, vezi Persefona.

Prosimna (gr. rip6(Tup.va, -r\q; lat. Pro-symna, -ae). Fiica zeului fluvial Asterion si sora Acreei si a Eubeei. Cele trei fuse­sera doicile Herei.

Prezente în literatura antica. Este amintita de Pausanias (2.17.1).

Proskynesis (gr. irpocrjcuvricrig, -ewg). Ter­men grecesc desemnînd actul de supunere si de adoratie fata de divinitate. Cuvîntul indica literalmente prosternarea, însotita de gestul trimiterii unui sarut. La greci, acest act de supunere si de veneratie era initial rezervat divinitatilor infernale si celor ce reprezentau personificari ale for­telor naturii, de pilda soarele sau luna. El constituia însa o practica raspîndita la curtile suveranilor orientali, în special la persani, unde îi era adresat de obicei rege­lui ; Alexandru cel Mare 1-a preluat, facînd din el actul de omagiu datorat propriei per­soane si suscitînd astfel numeroase reactii negative din partea grecilor, care îl consi­derau o manifestare nedemna de niste oameni liberi ca ei si inadecvata venerarii unui suveran care, desi puternic, ramînea totusi un simplu muritor.

Prostitutie sacra. Evocare simbolica a unei Hierogamii (vezi; vezi si Casatorie) si a unirii umanitatii cu divinitatea, consti­tuia un ritual de fertilitate practicat de regula într-un templu. Protagonistele sale erau adesea tinere virgine de familie buna, dar si sclave, sau preotese ale templului, care în majoritatea cazurilor se împreu­nau cu straini. Informatiile referitoare la originea obiceiului si la caracteristicile sale în diferitele locuri unde era practicat sînt înca extrem de lacunare. Dintre asezarile unde era raspîndita aceasta forma de pros­titutie sînt amintite în izvoarele antice în special Lidia (Herodot, 1.94), Byblos, în Fenicia (în timpul sarbatorilor dedicate lui Adonis), Corintul (cu precadere în templul Afroditei de pe Acrocorint), Erix, în Sicilia,

PROTESILAOS

si Locri Epizeflri în Magna Grecia, unde ar putea fi pusa în legatura cu tradi­tiile matriarhale care erau în vigoare în aceasta regiune (Iustin, 21.3.2; Athenaios, 12.515e, 541c). O descriere detaliata a modalitatilor prostitutiei sacre apare la Herodot, cu referire la obiceiurile din Babilon, care, cu exceptia detaliilor, nu difereau probabil foarte mult de cele din alte zone: „Fiecare femeie din tinut tre­buie sa mearga o data în viata la sanc­tuarul Afroditei si sa se împreuneze cu un barbat strain [...]. în sanctuarul Afroditei se asaza multe femei, purtînd pe cap o cununa împletita din sfoara; unele vin, altele pleaca. Femeile însiruite lasa între ele locuri de trecere si strabatînd aceste culoare strainii aleg. O data ajunsa aici, femeia nu se întoarce acasa înainte ca un strain, aruncîndu-i bani în poala, sa se împreuneze cu ea. Cînd arunca banul, el trebuie sa rosteasca aceste cuvinte: «O invoc pe zeita Militta». Pentru ca asirienii o nu­mesc Militta pe Afrodita [...]. Femeia îl urmeaza pe cel dintîi care i-a aruncat bani si nu respinge pe nici unul [...]. Cele care sînt frumoase pleaca repede, pe cînd cele urîte ramîn aici multa vreme, neputînd sa împlineasca legea; unele dintre ele asteapta chiar trei sau patru ani. si în unsle cetati din Cipru exista un obicei asemanator cu acesta" (Herodot, 1.199).

Protesilaos (gr. npwxeaiXaog, -ou; lat. Protesilaus, -i). Erou grec, fiul lui Ificle si al Astiohei si nepotul lui Filacos; era nas­cut la Filace, în Tesalia (epitetul Filacidul prin care este indicat poate proveni atît de la numele cetatii natale, cît si de la cel al bunicului sau). Conducator al unui con­tingent ce reunea razboinici din diferite cetati ale Tesaliei, a participat la expeditia împotriva Troiei; fiind cel dintîi care a pus piciorul pe pamîntul troian dupa acostarea corabiilor, a fost si primul ucis din toata oastea greaca; cel care 1-a ucis a fost, potrivit traditiei, Hector. Pentru legenda referitoare la sotia lui, Laodamia, care a vrut sa-1 revada dupa moarte si a obtinut de la zei întoarcerea lui din infern, vezi Laodamia.

Iconografie. Cea mai cunoscuta reprezen­tare figurata a lui Protesilaos o constituie o statuie realizata de Deinomenes, expusa la Metropolitan Museum din New York.

Proteu (gr. flpuiTeuc;, -ewt; lat. Proteus, -eos sau -ei). Numele unui „batrîn al marii" înzestrat cu virtuti profetice, descris ca unul dintre supusii lui Poseidon, de ori­gine necunoscuta (nu apar mentionati ex­plicit nici tatal, nici mama sa); numele lui sugereaza ideea de „prim nascut" iar per­sonajul este asociat altor doi „batrîni ai marii" amintiti de Homer, Nereu si Forcus. Dupa Homer, Proteu ar fi trait în insula Faros, nu departe de Egipt, la o zi distanta de fluviul Nil (traditii mai tîrzii, în special Vergiliu, îl plaseaza însa în insula Car-pathos, între Creta si Rodos). în Odiseea (4.365 si urm.) se spune ca Proteu iese la miezul zilei din mare si se culca la umbra stîncilor, înconjurat de foci, turmele lui Poseidon pe care le are în grija. Acesta era momentul prielnic pentru cei ce doreau sa-si afle viitorul de la Proteu, apelînd la calitatile sale de prezicator corect si sincer: trebuiau sa-1 prinda în timp ce dormea, recurgînd chiar la forta pentru a-1 retine, fiindca batrînul încerca sa se sustraga sar­cinii uneori ingrate a previziunii, folo-sindu-se în acest scop de capacitatea sa de a se metamorfoza în orice animal, în apa sau în foc. O data revenit însa la înfati­sarea sa reala, el raspundea la toate între­barile si spunea întotdeauna adevarul. Homer îi atribuie lui Proteu o fiica, Ido-teea; alte traditii îl prezinta ca fiu al lui Poseidon si rege al Egiptului si îi atribuie doi fii, Telegonos si Poligonos (sau Tmolos). Capacitatea lui Proteu de a lua diverse forme a devenit proverbiala, fiind preluata de limbile moderne în adjectivul „protei­form".

> Prezente în literatura antica. Homer, Odi­seea, 4, reluat de Vergiliu, Georgicele, 4.387 si urm. Legatura lui Proteu cu Egiptul este mentionata de Euripide, Elena, 4 si Hero­dot, 2.112 si urm.

Prezente în literatura moderna si contem­porana. Mitul a fost reluat la sflrsitul secolului al XVT-lea în Anglia, în diver­tismentul dramatic Proteu si stînca de dia­mant (dedicat Elisabetei I). în perioadele mai recente, figura lui Proteu este evocata în studiul lui J.E. Rod6 Motivele lui Proteu. în comedia Fiii domnului Proteu, Peter Hirche aduce în prim-plan caracterul plic­tisitor al continuelor transformari din familia lui Proteu.

PSIHOSTAZIE

Protogenia (gr. npwroYeveia, -aq). „Prima nascuta"; este numele fiicei lui Deucalion si a Pirei. Din dragostea ei cu Zeus s-au nascut Etlios si Opos.

Prezente în literatura antica. Este mentio­nata în Biblioteca lui Apollodor (1.7.2).

Protoos (gr. npotfooc, -ou; lat. Prothous, -i). Fiul lui Tentredon, a participat la razboiul troian în calitate de capetenie a magnesie-nilor. Dupa caderea cetatii, pe drumul de întoarcere a naufragiat la capul Cafareu.

Prezente în literatura antica. Iliada, 2.756 si urm.; Hyginus, Fabule, 97; Apollodor, Epitome, 3.14 si 6.15a.

Prudenta (lat. Prudentia, -ae). Personi­ficare alegorica mai mult decît divinitate propriu-zisa, Prudenta era considerata în lumea romana protectoarea virtutii cores­punzatoare si era reprezentata ca o ma­troana solemna, cu un sarpe într-o mîna si o oglinda în cealalta.

Psamate (gr. S'au.ct-frT], -r\q; lat. Psamathe, -es). 1) Nereida, de care s-a îndragostit Eac. în ciuda multiplelor metamorfozari prin care aceasta a încercat sa-i scape, schimbîndu-si mereu înfatisarea si asu-mîndu-si-o în special pe cea de foca, Eac a reusit în cele din urma sa se împreuneze cu ea. Din unirea lor s-a nascut Focos, care a fost ucis de fratii sai vitregi, Telamon si Peleu; Psamate 1-a razbunat trimitînd un lup înfricosator ce le-a devorat turmele. Nereida s-a casatorit ulterior cu Proteu, regele Egiptului.

Prezente în literatura antica. Mentionata în unele pasaje din Teogonia lui Hesiod, Psamate este evocata si de Pindar, Nemeene, 5, Ovidiu, Metamorfoze, 11 si Apollodor, Biblioteca.

2) Eroina din Argos, fiica lui Crotopos si urmasa a lui Forbas si Triopas. Fara stirea tatalui ei s-a unit cu zeul Apollo, de la care 1-a nascut pe Linos; temîndu-se de mînia parintelui si-a abandonat pruncul, gest ce s-a dovedit însa insuficient pentru a o salva: Crotopos a aflat de existenta nou-nascutului si si-a pedepsit fiica îngro-pînd-o de vie. Apollo i-a razbunat moartea devastînd Argolida prin intermediul unui monstru terifiant numit Pene.

Prezente în literatura antica. Este amintita » de Pausanias (1.43.7 si 2.19.8), de Statiu,

Tebaida, 1.570 si urm., în poemul pseudo--ovidian Ibis si în Naturalis historia a lui Pliniu (4.9.17).

Psihagog, vezi Psihopomp.

Psihopomp sau psihagog (gr. ¥uxoTro;j.7r6c; sau H'uxaTWŢoC, -ou). Epitet (în traducere, „cel care îndruma sufletele") prin care sînt indicate divinitatile legate de lumea infer­nala, de pilda Charon, dar mai ales Hermes, despre care se credea ca ar calauzi sufletele mortilor în drumul spre lumea de dincolo.

Psihostazie (gr. i|>uxocn:aCTia, -aq). Termen de origine greceasca, înseamna „cîntarirea sufletului". Credinta potrivit careia dupa moarte sufletul este supus judecatii prin cîntarirea pe o balanta ce trebuie sa indice meritele si lipsurile este raspîndita în lumea egipteana, de aici propagîndu-se în diferite regiuni ale Orientului Apropiat, în Grecia, imaginea cîntaririi sufletului apare într-o varianta particulara, cea a cîntaririi destinelor: balanta lui Zeus hota­raste soarta personajelor. Prin înclinarea balantei nu se determina neaparat valoa­rea protagonistului, ci mai ales destinul sau, în ce priveste succesul sau moartea. Descrieri ale unor astfel de cîntariri pe balanta lui Zeus apar în diverse compozitii poetice grecesti (vezi Balanta). în schimb, conceptia psihostaziei ca o cîntarire a sufle­tului dupa moarte, pentru judecarea fapte­lor savîrsite si atribuirea de recompense si pedepse, se raspîndeste în lumea clasica relativ tîrziu si destul de limitat, de vreme ce o viziune a lumii de dincolo ca loc de pedeapsa pentru cei rai si de rasplata pentru cei drepti ramîne în Grecia si la Roma relativ circumscrisa: si-o însusesc mai ales doctrinele misterice, care asigura propriilor initiati o rasplata în Lumea de dincolo (vezi).

Prezente în literatura antica. Psihostazia este atestata deja în Iliada (8.69 si urm. si 22.209 si urm.); este mentionata si în Imnul homeric catre Hermes, unde Zeus determina cu balanta sa rezultatul disputei dintre Hermes si Apollo, si în Etiopida, unde sînt supuse cîntaririi destinul lui Ahile si al lui Memnon. Eschil a scris o tragedie intitulata Psihostazia, pierduta.

Iconografie. Tema cîntaririi sufletului este identificata pe latura principala a asa-nu-mitului Tron din Boston, un monument de

PSILOS

data incerta pe care unii îl apropie de Trip­ticul Ludovisi, în timp ce altii îl considera un fals realizat în epoca moderna (vezi Balanta).

Psilos (gr. VuXXog, -ou; lat. Psyllus, -i). Rege african al unui popor din Cirenaica, vestit pentru extraordinara abilitate a îm-blînzitorilor sai de serpi. Pentru ca vîntul din sud îi distrusese recoltele, Psilos a plecat spre insula lui Eol ca sa se razbune; ajuns în apropierea insulei, a pierit în urma unei furtuni cumplite care i-a scufundat toate corabiile.

Prezente în literatura antica. Pliniu, Natu-ralis historia, 7.2; Nonnos din Panopolis, Dionisiacele, 13.381 si urm.

Psofis (gr. VHxpiq, -iSoc;; lat. Psophis, -idis). 1) Eponimul cetatii Psofis din Arca-dia. Era considerat fiul lui Licaon sau un descendent al lui Nictimos.

2) Numele unei eroine considerate la rîn-dul ei eponima aceleiasi cetati arcadiene. Genealogia sa este prezentata diferit în izvoare, unde apare cînd ca fiica a lui Xantos, care era fiul lui Erimant, cînd ca fiica a lui Erix, regele sicilienilor. Se spune ca ar fi fost iubita de Heracle la trecerea acestuia prin Sicilia, dupa capturarea boi­lor lui Gerion. Din unirea lor s-au nascut doi fii, Ehefron si Promahos, întemeietorii cetatii pe care au numit-o Psofis în onoa­rea mamei lor.

Psyche (gr. VuxA> "^Cî lat- Psyche, -es). Psyche, al carei nume se traduce prin „suflet", este o aparitie tîrzie în cadrul mitologiei, unde reprezinta personificarea sufletului uman. Mitul o prezinta drept ultima si cea mai frumoasa dintre cele trei fiice ale unui rege; era atît de frumoasa, încît a stîrnit gelozia însesi Afroditei, zeita frumusetii si a iubirii. Ca sa se razbune, aceasta i-a poruncit lui Eros sa-i trezeasca Psychei o dragoste totala si de nestramu­tat pentru cel mai demn de dispret dintre barbati. Vazînd-o însa, Eros a fost cucerit la rîndul lui de extraordinara frumusete a acesteia, sfîrsind prin a se îndragosti de ea. Neputînd sa îndeplineasca porunca Afrodi­tei, el a rapit-o pe tînara, ducînd-o într-un loc izolat si secret unde, fara sa se lase vazut si fara sa-si dezvaluie identitatea, o vizita în fiecare noapte, disparînd de îndata ce se iveau primii zori.

Aceasta iubire secreta ar fi durat înca multa vreme daca surorile Psychei, geloase, n-ar fi convins-o ca acela pe care noapte de noapte îl îmbratisa si îl înconjura cu atîta afectiune nu voia sa se lase vazut pentru ca era de fapt un monstru înspaimîntator. Atunci, într-o noapte, pe cînd Eros dor­mea, Psyche s-a apropiat de el cu un opait aprins, ca sa-i poata vedea adevarata înfa­tisare, si cu un pumnal ca sa-1 ucida: a avut însa surpriza sa constate ca nu era vorba de unmonstru, ci de un zeu tînar si fermecator. în timp ce îl contempla tacuta, cu opaitul în mîna, o picatura de ulei a cazut pe umarul tînarului, care s-a trezit si, dezamagit si întristat de lipsa de încre­dere a Psychei, a parasit-o.

Fericirea Psychei s-a transformat subit în disperare. Dupa ce, cuprinsa de remus-cari si de durere pentru pierderea iubitu­lui, a încercat sa se sinucida aruncîndu-se într-un rîu, nereusind în tentativa sa, Psyche a început sa cutreiere cetatile si templele, în cautare de vesti care ar fi putut-o ajuta sa-si regaseasca iubitul. Peregrinarile ei au purtat-o în cele din urma la palatul Afroditei, unde zeita, a carei dorinta de razbunare ramasese la fel de nepotolita, a înrobit-o, obligînd-o sa îndeplineasca muncile cele mai grele si mai chinuitoare. Psyche ar fi murit fara îndoiala daca Eros, care continua sa o iubeasca în taina, n-ar fi sprijinit-o din umbra, astfel încît aceasta a reusit în final sa biruie gelozia puternicei zeite a dra­gostei, devenind nemuritoare si ramînînd alaturi de Eros pentru vesnicie.

Desi mitul provine din izvoare literare relativ tîrzii, datînd cel mai devreme din epoca elenistica, este posibil ca el sa reflecte continuturi religioase mult mai vechi; în acest sens au fost interpretate mai ales aspectele obscure ale iubirii celor doi protagonisti, izolarea Psychei, interdic­tia de a vedea frumusetea lui Eros, încer­carile la care Psyche este supusa de catre Afrodita s.a.m.d.: sub forma literara pe care o îmbraca mitul se ascund probabil rituri initiatice si trimiteri la lumea infernala.

Prezente în literatura antica. Cele mai vechi semnalari ale mitului Psychei apar la Meleagru; relatarea cea mai completa se gaseste în schimb la Apuleius, Metamor­foze, 4, 5 si 6. Mitul a fost reinterpretat

I

PURIFICARE

ulterior în sens neoplatonic si apoi în cheie crestina, cu referire la tema imortalitatii sufletului.

Prezente In literatura moderna. G. Boccaccio, Genealogia deorum gentilium, Niccolo da Corregio, Psyche; Galeotto del Caretto, Nunta Psychei si a Cupiditatii; G. Chia-brera, Alcina prizoniera; G. Marino, Adonis; N. Forteguerri, Ricciardetto ; M. Lara, Fru­moasa Psyche ; J. de Valdivielso, Psyche si Cupidon ; Th. Shackwell, Psyche ; J. de La Fontaine, Iubirea dintre Psyche si Cupidon ; Moliere, Psyche, tragedie-balet pe muzica de Lulli; L.V. Savioli Fontana Castelli, Amor si Psyche. Unii cercetatori au stabilit o legatura între mitul lui Eros si al Psychei si basmele de tipul „frumoasa si bestia", în care unul dintre iubiti este un personaj misterios identificat cu un monstru, ade­sea cu un sarpe - animal infernal prin excelenta. în afara de cea a lui J.B. Lulli, povestea a inspirat diverse alte compozitii muzicale, datorate lui A. Scarlatti, B. Mar-cello, A. Thomas, C. Franck.

Iconografie. Un celebru grup statuar din marmura reprezentîndu-i pe Amor si Psyche, intitulat Inventarea sarutului, a cunoscut în Antichitate mai multe repro­duceri. Amor si Psyche apar frecvent în reprezentari ca niste adolescenti înaripati. In arta alexandrina, Psyche este înfatisata adesea cu aripi de fluture iar scenele pre­dilecte sînt cele ale disputelor amoroase dintre cei doi iubiti, care constituie subiec­tul unor decente tablouase „de gen". Figura Psychei apare frecvent si în reliefurile sar­cofagelor, în frescele si mozaicurile din perioada paleocrestina, consecinta a inter­pretarii crestine elaborate pe baza mitului.

Pterelaos (gr. nxepeXaoc;, -ou). Urmas al lui Perseu, era considerat nepotul sau fiul lui Poseidon si al Hipotoei si tatal (în alte versiuni fiul) lui Tafios. Un alt fiu al sau era Teleboas (potrivit altor izvoare acesta îi era tata). în timpul razboiului cu Amfi­trion a fost tradat de Cometo, propria lui fiica, fiind învins (pentru detalii vezi Cometo, 1).

Ptoion (gr. FlTuiov, -ou). Numele unui cele­bru sanctuar al lui Apollo, situat în regiu­nea muntoasa a Beotiei. Aici se desfasurau o data la patru ani serbari si jocuri care se bucurau de o mare popularitate si în timpul carora era respectat un armistitiu sacru, înainte de instaurarea cultului lui Apollo

de catre tebani, aici era venerat un zeu local numit Ptoios, alaturi de o divinitate feminina cu atribute materne (kourotro-phos); o data cu afirmarea cultului lui Apollo aceasta a fost înlocuita cu Atena Pronoia.

Ptoliportos (gr. flToXiirop-^oc;, -oo). 1) Epi­tet al lui Ulise, folosit uneori în poemele homerice. înseamna „distrugator de cetati". 2) Nepot al lui Ulise, fiul cuplului Tele-mah-Nausicaa.

Pudicitia (lat. Pudicitia, -ae). Divinitate romana, personificarea castitatii feminine. La Roma îi erau închinate doua temple, în Forum Boarium si în Vicus Longus: în pri­mul era venerata Pudicitia Patricia, iar în celalalt Pudicitia Plebeia. Informatii referi­toare la cultul ei apar la Titus Livius (10.23).

Pullarius. în lumea romana era numit astfel cel ce se îngrijea de gainile sacre de la care se luau auspiciile (vezi Auguri).

Pulvinus (lat. pulvinus, -i). în religia romana termenul indica pernele (aceasta este si semnificatia cuvîntului) pregatite pentru ceremoniile Lectisternia; pe ele erau asezate statuile zeilor care participau la banchetul organizat în cinstea lor (vezi Lectisternium).

Purificare. Ritualurile de purificare sînt prezente în mitologie în diverse contexte. Ablutiunile si hainele curate sînt obliga­torii înaintea începerii rugaciunii si a sacrificiului, pentru accesul în sanctuare si, în general, pentru a intra în contact cu sfera divina: înainte de a-si rosti ruga­ciunea, Penelopa se spala si îsi schimba vesmintele (Odiseea, 4.759), iar credin­ciosii, ca si Pythia, înainte de a se apropia de oracolul din Delfi trebuie sa se purifice la fîntîna Castaliei. Purificarea se impune si dupa fapte de sînge : în mitologie, cel ce savîrseste un omor trebuie de obicei sa fie purificat, uneori dupa ce si-a parasit patria si a gasit o cetate straina care sa-1 pri­measca ; aceasta deoarece crima arunca o umbra nu numai asupra celui care s-a pîn-garit comitînd-o, ci si asupra cetatii si în special a urmasilor lui, iar pericolul ca pata sa se extinda la întreaga comunitate nu poate fi îndepartat decît prin interme­diul ritualurilor de purificare. Calvarul lui

PURPURĂ

Oreste ia sfîrsit doar cînd acesta se purifica de asasinarea mamei sale, Clitemnestra, si a lui Egist. si nebunia necesita ritualuri de purificare, fapt confirmat în mitologie de povestea lui Melampus si a fiicelor lui Pretos, de a caror nebunie, provocata de Hera sau Dionysos, se molipsesc toate fe­meile tirintiene (vezi Melampus). Alte forme de contaminare ce fac indispensabila puri­ficarea sînt moartea în general, nasterea (si contactul cu femeile gravide), rapor­turile sexuale (multe ceremonii religioase si practici cultuale sînt încredintate unor femei virgine, ca în cazul vestalelor), boala si în special epidemiile (împotriva carora purificarea poate fi obtinuta prin mijlo­cirea lui Apollo).

Dintre instrumentele de purificare se evidentiaza în primul rînd apa, care nu este în mod obligatoriu sfintita prin ritua­luri speciale, dar provine adesea din izvoare considerate sacre (ca sus-mentionata fîn-tîna a Castaliei din Delfi). Un alt instru­ment de purificare este focul, cu fumul derivat: printr-un fel de dezinfectare pri­mitiva, Ulise purifica încaperile din palatul sau unde a avut loc masacrarea petito­rilor: „si doica l-asculta pe el si-aduse/ Pucioasa si aprinse foc. Ulise/ Dezmolipsi cu fumul toata sala/ si curtea lui si-ograda pretutindeni" (Odiseea, 22.492 si urm.). Apoi, paradoxal, de sînge asasinii „se puri­fica în alt sînge, ca si cînd cel cazut în noroi ar încerca sa se spele cu alt noroi", cum comenteaza ironic Heraclit. In Eume-nidele lui Eschil, Oreste este purificat la Delfi de catre Apollo, care sacrifica un porc si, dupa cum reiese si din unele picturi pe ceramica, lasa sîngele victimei sa se scurga pe capul si pe mîinile lui. Doar asa este anulat exilul care îl tine departe de cetate si în virtutea caruia la Trezena, de pilda, exista o coliba construita special pentru a-1 gazdui, nu departe de templul lui Apollo, evitîndu-se astfel primirea unui ucigas într-o casa din cetate, întrucît aceasta ar conduce la contaminarea întregii colectivi­tati (Pausanias, 2.31.8). si Heracle trebuie sa se purifice prin sacrificarea unui porc înainte de a fi initiat în Misterele Eleusine.

în sfîrsit, o forma particulara de ritual de purificare este reprezentata de cel ai carui protagonisti sînt asa-numitii phar-makoi (vezi Pharmakon).

Purpura. Substanta coloranta extrasa dintr-o molusca (Murex brandaris, Murex tenuispina; din gr. porphyra, „molusca pur­purie", „purpura", termenul desemnînd în egala masura culoarea ca atare si stofa vopsita cu aceasta substanta - n.t.), foarte apreciata în Roma antica, unde era utili­zata, în amestec cu aurul, la vopsirea ves­mintelor purtate în împrejurari oficiale de autoritatile supreme ale statului: Pliniu afirma ca ea „distinge curia cavalerilor, acopera zeii, este îmbracata de comandan­tii triumfatori" si prilejuieste adevarate smintiri (Naturalis historia, 9.27). Purpura cea mai renumita provenea din Tir, iar un mit îi explica originea povestind ca Tiro era o nimfa feniciana de care se îndra­gostise Heracle; aceasta a vazut într-o zi o splendida nuanta de rosu pe botul cîinelui sau, care mîncase o molusca si ramasese patat de purpura, si i-a cerut lui Heracle sa-i daruiasca o haina de aceeasi culoare. Ca sa pastreze dragostea nimfei, eroul s-a supus bucuros si a descoperit o modalitate de a extrage din acea scoica substanta pur­purie care a devenit produsul cel mai pretios si mai celebru al cetatii Tir (Iulius Poli-deuces Pollux, 1.45 si urm.).

Puteai (lat. puteai, -alis). Termen latinesc desemnînd o împrejmuire sau un parapet destinate de obicei sa protejeze gura unui put. în religia si mitologia romana puteai indica o incinta de mici dimensiuni, ase­manatoare celei a unui put, construita în jurul unui perimetru considerat sacru ca urmare a producerii acolo a unui miracol, de pilda caderea unui trasnet, despre care se credea ca este trimis de Zeus.

Pytheus (gr. flu^aeuc;, -eait). Fiu al lui Apollo. Originar din Delfi, s-a mutat în Argos, unde a ridicat un sanctuar închinat lui Apollo Pythios.

Prezente In literatura antica. Este amintit de Pausanias (2.24.1 si 35.2).

Pythia (gr. no#ux, -ac; fiepeia]; lat. Pythia, -ae). Nume generic purtat de preotesele sanctuarului lui Apollo din Delfi, care aveau rolul de profetese ale oracolului. Apela­tivul provenea de la vechea denumire a sanctuarului delfic, Pytho (vezi). Pythia era de obicei o femeie tînara, cu educatie modesta, care, aleasa dintre fecioarele din

PYTHON

Delfi, trebuia sa se dedice unei vieti caste si cumpatate. Preoteasa îsi rostea profe­tiile stînd pe o piatra circulara asezata pe un tripod; extazul era precedat de un ri­tual complex: acesta includea aducerea de ofrande zeului, sub forma unor copturi speciale, si impunea ca Pythia sa poarte o cununa de laur (planta consacrata lui Apollo), sa bea apa din izvorul Casotis, despre care se credea ca induce capacitati divinatorii, sa mestece frunze de laur si sa se apropie de adyton-vl templului, unde, potrivit lui Pausanias (10.5.7), exista în stînca o crapatura din care se degajau vapori ce provocau extazul (trebuie men­tionat însa ca în cursul cercetarilor arheo­logice la fata locului nu s-a descoperit nici o dovada a existentei unei asemenea fisuri). Numai dupa îndeplinirea acestui ritual, exaltata, preoteasa vorbea, se spune, cu vocea zeului însusi. Profetiile ei erau culese de preoti dintr-o casta puternica (origi­nara probabil din insula Creta), care le transpuneau în forma definitiva, în limba greaca si în hexametri, pentru credinciosi. In afara de multimea legendelor si anec­dotelor tesute în jurul oracolului delfic si al profeteselor sale, se cunoaste si numele celei mai faimoase preotese a zeului, Femo-noe, despre care Pausanias (ibidem) afirma ca ar fi fost prima pitonisa ce si-a exprimat raspunsurile în hexametri (pentru alte detalii vezi Oracol si Delfi).

Pythice, jocuri (gr. ta flu-iha; lat. Pythia, -orum). Concursuri poetice, muzicale si sportive care se desfasurau o data la patru ani la Delfi, numita în vechime Pytho, sediu al oracolului lui Apollo. Deschise participantilor din toate regiunile Greciei, asadar panelenice si nu doar de interes local, erau cele mai importante jocuri din Grecia, dupa cele tinute la Olimpia. Se stie ca initial aceste jocuri se desfasurau la intervale de timp mai mari, o data la opt ani, si cuprindeau exclusiv un concurs poe-tico-muzical ce consta în interpretarea unui imn în cinstea lui Apollo, în acom­paniamentul lirei si însotita poate si de o actiune scenica; începînd din anul 582 î.Hr. jocurile s-au transformat, devenind cvadrienale si îmbogatindu-se cu întreceri sportive, în special atletice; din cauza

caracteristicilor orografice ale insulei, care nu permiteau construirea unui hipodrom de proportii suficient de mari, întrecerile hipice se desfasurau în cîmpia subordo­nata. Concursurile aveau loc în al treilea an dupa olimpiada, pe la începutul lunii septembrie. învingatorilor li se ofereau cu­nuni de laur adus din valea Tempe, aflata în apropiere, si li se permitea sa-si ridice o statuie în sanctuarul lui Apollo. Jocurile îsi aveau originea într-un eveniment mitic, uciderea sarpelui Python de catre Apollo, urmata de instaurarea cultului zeului în locul celui practicat anterior acolo de ora­colul Geei; la lupta lui Apollo cu sarpele facea probabil aluzie actiunea mimica a participantilor la concursuri, care în vre­murile mai îndepartate însotea recitarea imnului catre Apollo acompaniata de cîn-tecul lirei. Era destul de raspîndita si cre­dinta, atestata de Pausanias, ca instituirea jocurilor i se datora, dimpotriva, lui Diomede.

Pythios (gr. riuflioc,, -ou; lat. Pythius, -i). Epitet al lui Apollo, derivat de la numele sarpelui Python (vezi).

Pytho (gr. nuntii, -ou£ ; lat. Pytho, -us). Ve­chiul nume al insulei grecesti Delfi, sediul sanctuarului oracular al lui Apollo. Izvoa­rele atribuie origini diferite denumirii, pre­zenta si la Homer: aceasta ar fi provenit fie de la un rege din Delfi numit Pythe, fie de la sarpele Python ucis de Apollo, fie de la verbul puthestai, „a interoga", sau de la puthestai, „a putrezi", cu referire la sche­letul lui Python; de la numele insulei ar fi derivat cel al preotesei Pythia si atributul Pythios cu care era venerat zeul Apollo. Intîmplarile care au condus la instituirea cultului oracular al lui Apollo la Pytho, adica la Delfi, sînt evocate în Imnul home­ric catre Apollo.

Python (gr. flu^cov, -wvoc;; lat. Python, -onis). Faimosul sarpe nascut din mîlul ramas pe pamînt dupa ce s-au retras apele potopului lui Deucalion. Python traia în pesterile de pe muntele Parnas si a fost ucis de Apollo, care în amintirea victoriei sale a primit apelativul Pythîos si a initiat jocurile numite Pythice (vezi), desfasurate cu referire precisa la acel episod mitic.




Document Info


Accesari: 18364
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )