DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera Q

DICŢIONAR DE MITOLOGIE GREACĂ sI ROMANĂ - litera Q

Quadratus (lat. Quadratus deus). Epitet folosit de romani cu referire la zeul Ter­minus, protectorul hotarelor, reprezentat frecvent sub forma unui stîlp de hotar cu sectiune patrata (vezi Terminus).

Quadriceps (lat. Quadriceps, -cipitis). Epitet indicîndu-i în lumea romana pe zeii Mercur si Ianus.

Quadrifrons (lat. Quadrifrons, -ontis). Epitet al zeului roman Ianus (vezi).

Querquetulanae (lat. Querquetulanae, -arum). Termen cu sensul propriu de "ale stejarilor". în lumea romana desemna nimfele driade care vegheau la conserva­rea stejarilor.

Quies (lat. Quies, -etis). Divinitate romana minora, personificare a linistii si odihnei, în epoca tîrzie era venerata cu apelativul dea salutaris, fiindu-i probabil recunos­cute virtuti taumaturgice, fara însa ca functiile ei sa poata fi mai bine precizate, întrucît epitetul Quietalis (vezi) se referea la divinitati ale lumii infernale, Quies a fost considerata la rîndul ei zeita linistii eterne a lumii mortilor, asa cum par sa confirme si unele marturii epigrafice. îi era consacrat un mic templu lînga Poarta Collina, amintit de Augustin (De civitate Dei, 4.16), desi este posibil ca acesta sa fi interpretat gresit o indicatie a lui Titus Livius (4.41.8) referitoare la un templu al zeitei ridicat de un particular pe Via Labi-cana. în epoca lui Diocletian si Maximia-nus figureaza pe monede cu mentiunea Quies Augustorum.

► Iconografie. Pe monedele lui Diocletian si Maximianus, Quies este reprezentata ca o femeie tinînd un sceptru si un manunchi de spice de grîu.

Quietalis. Epitet latin atribuit lui Pluton sau lui Orcus, divinitati ale lumii mortilor si a odihnei {quies) vesnice.

Quindecemviri. Colegiu roman compus din cincisprezece sacerdoti, care în timpul lui Augustus îndeplineau delicata functie de pastratori ai Cartilor Sibiline, ocu-pîndu-se de conservarea si interpretarea acestora. în sarcina lor intra si controlul cultelor straine; erau preoti ai lui Apollo si ai Marii Mame si au avut o contributie însemnata în procesul de elenizare a reli­giei romane. Definiti mai exact Quindecem­viri sacris faciundis, acestia au detinut si un important rol politic, direct propor­tional cu influenta exercitata de Cartile Sibiline asupra deciziilor statului. Trecînd printr-o serie de schimbari în privinta numarului (initial colegiul cuprindea doi membri; în secolul al IV-lea î.Hr., o data cu Lex Licinia din anul 367, numarul lor a crescut la zece, apoi la cincisprezece în timpul lui Sulla si în fine la saisprezece în timpul lui Cezar, fara ca denumirea sa fie modificata), functia Quindecemvirilor s-a mentinut pîna în epoca lui Teodosius.

Quinquatrus (lat. Quinquatrus, -uum). Sarbatori religioase romane desfasurate la origine în cinstea lui Marte, iar în epoca istorica dedicate Minervei. începeau în fie­care an la 19 martie, considerata ziua de nastere a zeitei, si durau cinci zile. Numele lor se datora fie acestei durate de cinci zile (conform opiniei lui Ovidiu), fie faptului ca începeau în a cincea zi dupa Ide (potrivit lui Varro). în epoca istorica erau organizate dupa modelul Panateneelor (vezi) grecesti si cuprindeau întreceri, jocuri, ritualuri de purificare, un loc special ocupîndu-1 aici concursurile de poezie si luptele de gla­diatori. Dintre ritualurile de purificare,

QUIRINUS

deosebit de important era cel destinat sanctificarii trîmbitelor utilizate în diverse ceremonii religioase. Sarbatorilor princi­pale din martie li se adauga un ciclu de Quinquatrii minore care se desfasurau între 13 si 15 iunie.

Quirinal (lat. Quirinalis [collis]). 1) La Roma, "colina" prin excelenta a cetatii. Primii sai locuitori au fost sabinii lui Titus Tatius, iar potrivit unei etimologii sugerate înca din Antichitate, numele ei ar proveni de la cel al cetatii Cures, din Sabina (ai carei locuitori erau numiti qui-rites), legata de originea mitica a ocupanti­lor initiali ai colinei. Cel mai vechi templu construit aici pare sa fi fost cel închinat lui Semo Sancus Dius Fidius (vezi Sancus), ridicat de Tarquinius Superbus, unde se afla o statuie despre care se presupunea ca ar reprezenta-o pe sotia lui Tarquinius Priscus, Tanaquil (vezi), în acelasi templu fiind pastrate fusul si furca acesteia. Pe Quirinal se afla si templul zeului Quiri-nus, iar în epoca imperiala au aparut aici edificii destinate cultelor orientale, dintre care cel al lui Serapis dateaza din timpul lui Caracalla.

2) Acelasi termen indica un flamin sau preot ce prezida cultul zeului Quirinus (vezi Flamini).

Quirinalia (lat. Quirinalia). Sarbatori religioase romane celebrate în fiecare an

la 17 februarie în onoarea lui Romulus--Quirinus, în templul sau de pe colina Quirinal. Erau cunoscute si sub numele de feriae stultorum, adica "sarbatorile zapacitilor, distratilor", pentru ca se obis­nuia ca în timpul Quirinaliilor sa se reme­dieze eventualele omisiuni sau neglijente de la sarbatorile Fornacalia (vezi) prece­dente : cei care nu-si îndeplinisera cu acea ocazie îndatoririle religioase aveau posi­bilitatea sa repare cu prilejul Quirinaliilor greselile comise din neatentie.

Quirinus (lat. Quirinus, -i). Derivat pro­babil din quiris, "lance" sau "spada", numele este întîlnit frecvent ca epitet al lui Romulus, fiind utilizat pentru a-1 in­dica în ipostaza sa divina, dupa apoteoza; sarbatorile din 17 februarie desfasurate în cinstea sa erau numite Quirinalia. Ace­lasi termen apare însa la scriitorii latini si ca epitet al lui Marte, Ianus si Augus-tus. Se presupune ca la origine desemna un zeu sabin, venerat pe Quirinal înainte de întemeierea Romei. Functiile sale sînt similare celor ale lui Marte, iar în pan­teonul roman se regaseste într-o triada alaturi de Iupiter si Marte. I se atribuia o sotie numita Hora.

► Prezente în literatura antica. Este mentio­nat de Titus Livius (8.9.6), Aulus Gellius, Ovidiu (Fastele, 2.475 si urm., 4.910) si Tertulian (De spectaculis).