DICTIONAR DE MITOLOGIE GREACA SI ROMANA - litera Q

DICŢIONAR DE MITOLOGIE GREACĂ sI ROMANĂ - litera Q

Quadratus (lat. Quadratus deus). Epitet folosit de romani cu referire la zeul Ter­minus, protectorul hotarelor, reprezentat frecvent sub forma unui stīlp de hotar cu sectiune patrata (vezi Terminus).

Quadriceps (lat. Quadriceps, -cipitis). Epitet indicīndu-i īn lumea romana pe zeii Mercur si Ianus.

Quadrifrons (lat. Quadrifrons, -ontis). Epitet al zeului roman Ianus (vezi).

Querquetulanae (lat. Querquetulanae, -arum). Termen cu sensul propriu de "ale stejarilor". īn lumea romana desemna nimfele driade care vegheau la conserva­rea stejarilor.

Quies (lat. Quies, -etis). Divinitate romana minora, personificare a linistii si odihnei, īn epoca tīrzie era venerata cu apelativul dea salutaris, fiindu-i probabil recunos­cute virtuti taumaturgice, fara īnsa ca functiile ei sa poata fi mai bine precizate, īntrucīt epitetul Quietalis (vezi) se referea la divinitati ale lumii infernale, Quies a fost considerata la rīndul ei zeita linistii eterne a lumii mortilor, asa cum par sa confirme si unele marturii epigrafice. īi era consacrat un mic templu līnga Poarta Collina, amintit de Augustin (De civitate Dei, 4.16), desi este posibil ca acesta sa fi interpretat gresit o indicatie a lui Titus Livius (4.41.8) referitoare la un templu al zeitei ridicat de un particular pe Via Labi-cana. īn epoca lui Diocletian si Maximia-nus figureaza pe monede cu mentiunea Quies Augustorum.

► Iconografie. Pe monedele lui Diocletian si Maximianus, Quies este reprezentata ca o femeie tinīnd un sceptru si un manunchi de spice de grīu.

Quietalis. Epitet latin atribuit lui Pluton sau lui Orcus, divinitati ale lumii mortilor si a odihnei {quies) vesnice.

Quindecemviri. Colegiu roman compus din cincisprezece sacerdoti, care īn timpul lui Augustus īndeplineau delicata functie de pastratori ai Cartilor Sibiline, ocu-pīndu-se de conservarea si interpretarea acestora. īn sarcina lor intra si controlul cultelor straine; erau preoti ai lui Apollo si ai Marii Mame si au avut o contributie īnsemnata īn procesul de elenizare a reli­giei romane. Definiti mai exact Quindecem­viri sacris faciundis, acestia au detinut si un important rol politic, direct propor­tional cu influenta exercitata de Cartile Sibiline asupra deciziilor statului. Trecīnd printr-o serie de schimbari īn privinta numarului (initial colegiul cuprindea doi membri; īn secolul al IV-lea ī.Hr., o data cu Lex Licinia din anul 367, numarul lor a crescut la zece, apoi la cincisprezece īn timpul lui Sulla si īn fine la saisprezece īn timpul lui Cezar, fara ca denumirea sa fie modificata), functia Quindecemvirilor s-a mentinut pīna īn epoca lui Teodosius.

Quinquatrus (lat. Quinquatrus, -uum). Sarbatori religioase romane desfasurate la origine īn cinstea lui Marte, iar īn epoca istorica dedicate Minervei. īncepeau īn fie­care an la 19 martie, considerata ziua de nastere a zeitei, si durau cinci zile. Numele lor se datora fie acestei durate de cinci zile (conform opiniei lui Ovidiu), fie faptului ca īncepeau īn a cincea zi dupa Ide (potrivit lui Varro). īn epoca istorica erau organizate dupa modelul Panateneelor (vezi) grecesti si cuprindeau īntreceri, jocuri, ritualuri de purificare, un loc special ocupīndu-1 aici concursurile de poezie si luptele de gla­diatori. Dintre ritualurile de purificare,

QUIRINUS

deosebit de important era cel destinat sanctificarii trīmbitelor utilizate īn diverse ceremonii religioase. Sarbatorilor princi­pale din martie li se adauga un ciclu de Quinquatrii minore care se desfasurau īntre 13 si 15 iunie.

Quirinal (lat. Quirinalis [collis]). 1) La Roma, "colina" prin excelenta a cetatii. Primii sai locuitori au fost sabinii lui Titus Tatius, iar potrivit unei etimologii sugerate īnca din Antichitate, numele ei ar proveni de la cel al cetatii Cures, din Sabina (ai carei locuitori erau numiti qui-rites), legata de originea mitica a ocupanti­lor initiali ai colinei. Cel mai vechi templu construit aici pare sa fi fost cel īnchinat lui Semo Sancus Dius Fidius (vezi Sancus), ridicat de Tarquinius Superbus, unde se afla o statuie despre care se presupunea ca ar reprezenta-o pe sotia lui Tarquinius Priscus, Tanaquil (vezi), īn acelasi templu fiind pastrate fusul si furca acesteia. Pe Quirinal se afla si templul zeului Quiri-nus, iar īn epoca imperiala au aparut aici edificii destinate cultelor orientale, dintre care cel al lui Serapis dateaza din timpul lui Caracalla.

2) Acelasi termen indica un flamin sau preot ce prezida cultul zeului Quirinus (vezi Flamini).

Quirinalia (lat. Quirinalia). Sarbatori religioase romane celebrate īn fiecare an

la 17 februarie īn onoarea lui Romulus--Quirinus, īn templul sau de pe colina Quirinal. Erau cunoscute si sub numele de feriae stultorum, adica "sarbatorile zapacitilor, distratilor", pentru ca se obis­nuia ca īn timpul Quirinaliilor sa se reme­dieze eventualele omisiuni sau neglijente de la sarbatorile Fornacalia (vezi) prece­dente : cei care nu-si īndeplinisera cu acea ocazie īndatoririle religioase aveau posi­bilitatea sa repare cu prilejul Quirinaliilor greselile comise din neatentie.

Quirinus (lat. Quirinus, -i). Derivat pro­babil din quiris, "lance" sau "spada", numele este īntīlnit frecvent ca epitet al lui Romulus, fiind utilizat pentru a-1 in­dica īn ipostaza sa divina, dupa apoteoza; sarbatorile din 17 februarie desfasurate īn cinstea sa erau numite Quirinalia. Ace­lasi termen apare īnsa la scriitorii latini si ca epitet al lui Marte, Ianus si Augus-tus. Se presupune ca la origine desemna un zeu sabin, venerat pe Quirinal īnainte de īntemeierea Romei. Functiile sale sīnt similare celor ale lui Marte, iar īn pan­teonul roman se regaseste īntr-o triada alaturi de Iupiter si Marte. I se atribuia o sotie numita Hora.

► Prezente īn literatura antica. Este mentio­nat de Titus Livius (8.9.6), Aulus Gellius, Ovidiu (Fastele, 2.475 si urm., 4.910) si Tertulian (De spectaculis).