INTERJECTIA - limba italiana
(L'interiezione)
Interjectia nu este o categorie gramaticala. Ea exprima prin diferite sunete, sentimente ale vorbitorului sau imita sunete din natura (onomatopeele 838j93i ). Semnificatia unor interjectii rezulta numai din context: ah!, eh!, oh!, uh! ehi!; altele sunt folosite in general cu o singura semnificatie: deh! (dorinta, rugaminte), mah! (nesiguranta), uff! sau uffa! (plictiseala, nerabdare), ehm! (reticenta, amenintare), ahi! sau ohi! (durere), ohibò! (dispret, neincredere), ohè! sau olà! (chemare), èia! sau urra! (entuziasm), alt! (pentru oprire) etc. Ahi! si ohi! se folosesc frecvent unite cu pronumele personal me: ahimè! sau ohimè! (vai de mine!). Guai se foloseste de asemenea cu un pronume introdus cu prepozitia a: guai a me! (vai mie!), guai a voi! (vai voua, vai de voi!).
Cateva onomatopee: chicchirichi! (cucurigu!), cucù (cucu!), gnau! sau miao! (miau!), bau!, bau! (ham! ham!), din-don! (sunetul clopotelor), ecci (zgomotul stranutului).
Tot interjectii sunt sunetele cu care se chiama sau se alunga animalele: sciò! (pentru a alunga mustele!), jé! (pentru a opri animalele), arri! (pentru a impinge catarii) etc.
Functie de interjectie au si unele parti de vorbire (substantive, adverbe, adjective, verbe) folosite cu sens exclamativ: accidenti! (drace!), ecco! (iata, tocmai, exact!), via! (pleaca, afara!), bravo! (bravo!), zitto! (liniste!), viva! sau evviva! (traiasca!) etc.
|
