MORFOLOGIA
(Morphology)
I.0. GENERALITAŢI
0.1. Morfologia si sintaxa
Cele doua parti constitutive ale gramaticii traditionale sunt mofologia si sintaxa.
Morfologia cuprinde regulile privitoare la forma cuvintelor si la modificarile formale ale cuvintelor studiate pe parti de vorbi 14414x2319o re; s i n t a x a cuprinde regulile privitoare la īmbinarea cuvintelor īn propozitii si fraze*.
<note>
1. Gramatica limbii romāne, vol. I, Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1966, p.11.
</note>
0.2. Criterii de utilizare īn definirea partilor de vorbire
Unitatea de analiza īn gramatica traditionala este cuvāntul.
Gramatica traditionala grupeaza cuvintele īn zece clase mari, numite parti de vorbire: substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul, adverbul, prepozitia, conjunctia si interjectia.
Īmpartirea cuvintelor īn zece parti de vorbire se bazeaza de folosirea concomitenta a trei criterii:
a) criteriul semantic = sensul lexical cel mai general al claselor de cuvinte;
b) criteriul morfologic = schimbarile ce au loc īn forma cuvintelor pentru exprimarea categoriilor gramaticale de gen, numar, caz, persoana, comparatie, mod, timp, aspect si diateza;
c) criteriul sintactic = posibilitatea cuvintelor de a īndeplini functii sintactice īn cadrul propozitiei.
Definirea partilor de vorbire se bazeaza pe toate cele trei criterii, un singur criteriu fiind insuficient.
. Din punct de vedere semantic, partile de vorbire se disting dupa ceea ce exprima ele: numele unui obiect (substantivul, indirect si pronumele, care tine locul unui substantiv), o īnsusire a unui obiect (adjectivul), un numar sau o determinare numerica (numeralul), o actiune sau o stare (verbul), o caracteristica a unei actiuni, stari sau insusiri (adverbul), exteriorizarea unui sentiment, a unei stari fizice, a unui act de vointa sau imitarea unui sunet (interjectia)*
<note>
2. Ibid., p. 12.
</note>
pag: 006
Din punct de vedre al criteriului semantic, partile de vorbire se īmpart īn:
a) parti de vorbire cu sens lexical de sine statator, si care pot fi parti de propozitie: substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul, adverbul si interjectia;
b) parti de vorbire care nu au īntotdeauna sens lexical de sine statator, exprimānd raporturi īntre notiuni, si care nu pot fi parti de propozitie: prepozitia, conjunctia si articolul.
Īn functie de criteriul morfologic, cuvintele din limba engleza īsi modifica forma pentru exprimarea categoriilor gramaticale de gen, numar,caz, persoana, comparatie, timp, mod, aspect si diateza.
Schimbarile īm forma cuvintelor care exprima categoriile gramaticale alcatuiesc flexiunea.
Īn functie de prezenta sau absenta flexiunii, cuvintele se īmpart īn:
a) cuvinte flexibile, care au cel putin o categorie gramaticala, pentru exprimarea careia īsi modifica forma;
b) cuvinte neflexibile, care nu sunt marcate pentru categorii gramaticale.
. Īn functie de criteriul sintactic, cuvintele se īmpart īn:
a) cuvinte care īndeplinesc o functie sintactica īn propozitie, putānd fi o parte principala (subiect, predicat) sau secundara (atribut, complement, element predicativ suplimentar) de propozitie;
b) cuvinte care nu au o functie sintactica, dar care marcheaza functii sintactice:
|
