MORFOLOGIA
(Morphology)
I.0. GENERALITAŢI
0.1. Morfologia si sintaxa
Cele doua parti constitutive ale gramaticii traditionale sunt mofologia si sintaxa.
Morfologia cuprinde regulile privitoare la forma cuvintelor si la modificarile formale ale cuvintelor studiate pe parti de vorbi 14414x2319o re; s i n t a x a cuprinde regulile privitoare la îmbinarea cuvintelor în propozitii si fraze*.
<note>
1. Gramatica limbii române, vol. I, Ed. Acad. R.S.R., Bucuresti, 1966, p.11.
</note>
0.2. Criterii de utilizare în definirea partilor de vorbire
Unitatea de analiza în gramatica traditionala este cuvântul.
Gramatica traditionala grupeaza cuvintele în zece clase mari, numite parti de vorbire: substantivul, articolul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul, adverbul, prepozitia, conjunctia si interjectia.
Împartirea cuvintelor în zece parti de vorbire se bazeaza de folosirea concomitenta a trei criterii:
a) criteriul semantic = sensul lexical cel mai general al claselor de cuvinte;
b) criteriul morfologic = schimbarile ce au loc în forma cuvintelor pentru exprimarea categoriilor gramaticale de gen, numar, caz, persoana, comparatie, mod, timp, aspect si diateza;
c) criteriul sintactic = posibilitatea cuvintelor de a îndeplini functii sintactice în cadrul propozitiei.
Definirea partilor de vorbire se bazeaza pe toate cele trei criterii, un singur criteriu fiind insuficient.
. Din punct de vedere semantic, partile de vorbire se disting dupa ceea ce exprima ele: numele unui obiect (substantivul, indirect si pronumele, care tine locul unui substantiv), o însusire a unui obiect (adjectivul), un numar sau o determinare numerica (numeralul), o actiune sau o stare (verbul), o caracteristica a unei actiuni, stari sau insusiri (adverbul), exteriorizarea unui sentiment, a unei stari fizice, a unui act de vointa sau imitarea unui sunet (interjectia)*
<note>
2. Ibid., p. 12.
</note>
pag: 006
Din punct de vedre al criteriului semantic, partile de vorbire se împart în:
a) parti de vorbire cu sens lexical de sine statator, si care pot fi parti de propozitie: substantivul, adjectivul, pronumele, numeralul, verbul, adverbul si interjectia;
b) parti de vorbire care nu au întotdeauna sens lexical de sine statator, exprimând raporturi între notiuni, si care nu pot fi parti de propozitie: prepozitia, conjunctia si articolul.
În functie de criteriul morfologic, cuvintele din limba engleza îsi modifica forma pentru exprimarea categoriilor gramaticale de gen, numar,caz, persoana, comparatie, timp, mod, aspect si diateza.
Schimbarile îm forma cuvintelor care exprima categoriile gramaticale alcatuiesc flexiunea.
În functie de prezenta sau absenta flexiunii, cuvintele se împart în:
a) cuvinte flexibile, care au cel putin o categorie gramaticala, pentru exprimarea careia îsi modifica forma;
b) cuvinte neflexibile, care nu sunt marcate pentru categorii gramaticale.
. În functie de criteriul sintactic, cuvintele se împart în:
a) cuvinte care îndeplinesc o functie sintactica în propozitie, putând fi o parte principala (subiect, predicat) sau secundara (atribut, complement, element predicativ suplimentar) de propozitie;
b) cuvinte care nu au o functie sintactica, dar care marcheaza functii sintactice:
|
