PREPOZIŢII PROVENITE DIN:
a) adverbe :
Unele prepozitii sunt provenite din adverbe folosite cu forma articulata sau nearticulata:
deasupra pamântului; împrejurul gradinii; împotriva lui; înaintea noastra.
Când au forma articulata, aceste prepozitii se construiesc cu substantive sau pronume la genitiv ori cu adjective posesive la acuzativ, ca în exemplele de mai sus. Când au forma nearticulata, ele se construiesc cu pronume personale neaccentuate, la dativ:
Împotriva-mi; înainte-mi; înainte-i.
b) verbe la participiu :
Ţaranii au o recolta bogata multumita muncii.
c) substantive :
Alexandru scrie compuneri frumoase gratie talentului.
2.5. În concluzie :
În limba româna cazurile numeroase si variate de conversiune vizeaza trecerea la alta parte de vorbire. Cazuri mult mai putin numeroase si variate prezinta tipul de conversiune care consta în trecerea la o alta clasa lexical-morfologica.
Cele mai frecvente tipuri de conversiune sunt substantivizarea si adverbializarea adjectivelor. Substantivizarea adjectivelor se realizeaza cu ajutorul articolului (hotarât propriu-zis sau demonstrativ, nehotarât: frumosul, cel frumos, un batrân), al numeralului (trei viteji) si, în cazuri speciale, al elipsei: vinete (patlagele), simfonic (concert), bienala (expozitie). Substantivele se obtin, în mica masura, si prin conversiunea adverbelor: binele, aproapele (arhaizat), româneste "limba româna" (în limba româna contemporana, numai colocvial) ; a pronumelor : eul (pronuntat e-ul), sinea, sinele, ai mei; a gerunziului: intrând.
Prin adverbializare adjectivele pierd formele flexionare pentru gen, numar, caz:
Exemplu: Elena se simte rau.
Foarte rar substantivele devin prin conversiune adverbe: doarme tun. Adverbele devin, cu ajutorul articolului, prepozitii: înaintea, îndaratul.
Adjectivele substantivate exprima doua valori importante în domeniul formarii cuvintelor:
a) "purtatorul unei însusiri":
lenesul, lenesa, pustiu
b) "abstractul calitatii" - substantiv neutru, articulat, fara plural: înaltul (cerului), absolutul.
O situatie speciala prezinta conversiunea gerunziului. În secolul al XIX-lea, sub influenta franceza, apare în stilul beletristic, cu preponderenta în poezie, adjectivarea prin conversiune a gerunziului: (ruine) fumegânde. În limba contemporana procedeul nu e productiv. Se pastreaza însa, în limba literara, unele gerunzii adjectivale în anumite contexte.
Exemplu: (ordine) crescânda, (rana) sângerânda
Datorita multiplelor conversiuni operate în decursul istoriei exista cuvinte folosite, în grade si, uneori, perioade diferite, cu mai multe valori lexico-gramaticale:
v drept: adjectiv: "care merge de la un punct la altul fara abatere"
substantiv : "totalitatea regulilor si normelor juridice "
adverb: "in conformitate cu adevarul"
prepozitie: "in loc de ."
trecerea de la o clasa lexico-morfologica la alta cu ajutorul conversiunii se realizeaza frecvent prin trecerea de la substantive proprii la substantive comune si invers:
Exemplu: Marghiloman > marghiloman (cafea turceasca)
floare > Floarea
Primul procedeu implica aparitia formelor de numar si a opozitiei articulat/nearticulat la substantivele proprii; cel de-al doilea- pierderea acelorasi caracteristici la substantivele comune.
Cele mai puternice tipuri de conversiune, substantivizarea si adverbializarea adjectivelor, sunt mostenite de româna, ca si celelalte limbi romanice, din latina. Diferenta dintre româna si celelalte limbi romanice (ca franceza si italiana) priveste dezvoltarea mai mare pe care a capatat-o adverbializarea adjectivelor în româna. General romanica este si substantivarea diferitelor parti de vorbire cu ajutorul articolului si de asemenea, elipsa determinantului din sintagma nominala corelata cu substantivarea adjectivului determinat care preia sensul întregii constructii.
|
