Prepozitii si grupuri prepozitionale adnominale
Tabla de materii
1. 1. Prepozitii lexicale vs. prepozitii functionale
1. 2. Prepozitiile si articolul hotarât
1. 3. Prepozitiile si cazul
1. 3. 1. Prepozitii lexicale care impun cazul acuzativ
1. 3. 2. Prepozitii lexicale care impun genitivul sau dativul
1. 3. 3. Prepozitiile functionale ca marci cazuale
2. 1. Grupurile prepozitionale lexicale subcategorizate
2. 1. 1. GP lexicale subcategorizate de nume deverbale
2. 1. 2. GP lexicale subcategorizate de nume relationale
2. 2. Grupurile prepozitionale lexicale nesubcategorizate
2.3. GP lexicale nesubcategorizate ca adjuncti interni vs. externi GD-ului
2. 3. 1. GP lexicale nesubcategorizate ca adjuncti interni GD-ului
2. 3. 2. GP lexicale nesubcategorizate ca adjuncti externi GD-ului
3. 1. Grupurile prepozitionale functionale în de
3. 1. 1. Tipul o usa de biserica
3. 1. 2. Tipul o floare de colt
3. 1. 3. Tipul un kilogram de mere
3. 1. 4. Tipul douazeci de oameni
3. 1. 5. Tipul prostul de Ion
3. 2. Grupurile prepozitionale complexe introduse de o prepozitie functionala
4. Concluzii
5. Referinte bibliografice
0. Introducere
Ïn capitolul de fata, vom analiza GD-urile care cuprind un GP adnominal. Vom folosi termenul de GD complex pentru a desemna aceste constructii. Luînd ca punct de plecare proprietatile specifice ale prepozitiilor din limba româna, vom oferi, în prima sectiune a acestui capitol, o caracterizare generala a acestor elemente (vezi § 1). Mai precis, vom distinge, în functie de cîteva criterii, prepozitiile lexicale de cele zise functionale (vezi § 1.1.); vom analiza, în continuare, comportametul articolului definit în combinatia cu prepozitia (vezi § 1.2.); vom distinge apoi doua clase de prepozitii lexicale în functie de cazul pe care acestea îl impun numelui cu care se combina (vezi 1.3.): cele care impun acuzativul (vezi § 1.3.1.) si cele care impun genitivul sau dativul (vezi § 1.3.2.). Prepozitiile functionale vor fi analizate ca marci cazuale (vezi § 1.3.3.). În a doua sectiune, vom analiza constructiile în care GP-urile adnominale sunt introduse de una dintre prepozitiile din clasa celor lexicale (vezi § 2.); doua situatii distincte vor fi înregistrate: (i) cazuri în care prepozitiile sunt subcategorizate (vezi § 2.1.) fie de un nume deverbal (vezi § 2.1.1.), fie de un nume relational (vezi § 2.1.2.), (ii) cazuri în care prepozitiile nu sunt subcategorizate, ci numai proiecteaza adjuncti ai GD-ului (vezi § 2.2.). În a treia sectiune a acestui capitol (vezi § 3.), ne vom concentra atentia asupra cazurilor în care GP-urile adnominale sunt introduse de prepozitia functionala de, care, la fel cu prepozitiile lexicale, poate sau nu poate fi subcategorizata de centrul GD-ului complex (vezi § 3.1.). Mai multe tipuri de constructii nominale în de vor fi analizate: tipul o usa de biserica, un drum de munte (vezi § 3.1.1.), tipul o floare de colt (vezi § 3.1.2.), tipul un kilogram de mere, un soi de mere (vezi § 3.1.3.). Tipurile douazeci de oameni si, respectiv, prostul de Ion vor fi analizate în capitolele X (vezi Ion Giurgea) si Y (vezi Ruxandra Visan). În ultima parte a acestei sectiuni, vom analiza cîteva cazuri speciale, în care prepozitia functionala de (si, uneori, pe) se combina cu GP-uri proiectate de prepozitii lexicale, dînd nastere asa-ziselor prepozitii complexe (vezi § 3. 2.).
1. Caracteristici generale ale prepozitiilor din limba româna
Prepozitiile constituie o clasa relativ închisa de elemente cu grad variabil de gramaticalizare, ai carei membri pot fi caracterizati în mod asemanator cu cei ai altor clase lexicale (verbe, nume, adjective, adverbe), anume de a fi capuri care se pot combina cu un complement de natura variata (dar în special nominala) proiectînd astfel un grup prepozitional. Ele functioneaza fie ca predicate independente, exprimând de obicei relatii circumstantiale (spatiale: ., locative: ., cauzale: .), dar nu numai (vezi prepozitia cu), fie sunt subcategorizate de un element din structura în care apar (a crede în → credinta în, a lupta împotriva → lupta împotriva, a opta pentru → optiunea pentru), fie apar din motive pur structurale, raspunzînd unor constrîngeri impuse de contextul în care apar (vezi, în acest sens, prepozitiile care functioneaza ca marci cazuale : o carte a doi copii, o usa de biserica, atribuirea (de burse) la zece elevi). Potrivit acestor distinctii, se vorbeste, în general, de existenta a doua clase de prepozitii: prepozitii lexicale si prepozitii functionale.
1. 1. Prepozitii lexicale vs. prepozitii functionale
Prepozitiile lexicale se caracterizeaza printr-un sens plin, fiind predicate ce pot aparea, de obicei, dupa copula:
a. Jucaria este din plus. a'. jucaria din (de + în) plus
b. Casa este lînga plaja. b'. casa de lînga plaja
c. Tratamentul este împotriva gripei. c'. tratamentul împotriva gripei
GP-urile proiectate de o prepozitie lexicala pot functiona fie ca argumente (i.e. sunt subcategorizate de centrul GD-ului complex), fie ca adjuncti. În cazurile în care sunt subcategorizate, alegerea uneia sau alteia dintre prepozitii depinde de o trasaturile semantice ale numelui care o selecteaza. Prin urmare, alegerea unei prepozitii subcategorizate de catre centrul nominal este constrînsa, pe când acelasi nume se poate combina cu mai multe prepozitii nesubcategorizate. Compara (2) cu (3):
Goana dupa / *la / *catre / *spre succese usoare este proprie persoanelor superficiale.
Întîlnirile dupa / la / spre prînz i-au stricat tot programul lui Ion.
De asemenea, este de notat ca prepozitiile subcategorizate nu se pot combina cu o prepozitie functionala (4), pe cînd cele nesubcategorizate se pot (5) :
*Goana de dupa succese usoare este proprie persoanelor superficiale.
Întâlnirile de dupa / de la prînz i-au stricat tot programul lui Ion.
Prepozitiile functionale, care sunt în numar foarte redus, nu au statut de predicat si, în consecinta, nu pot aparea dupa copula:
a. *Acest pui este de caprioara. a'. acest pui de caprioara
b. *Aceasta fata este de masa. b'. aceasta fata de masa
La fel ca prepozitiile lexicale, prepozitiile functionale pot introduce fie complemente (cf. (7)), fie adjuncti (cf. (8)):
Anul acesta a avut loc o atribuire de medalii victimelor revolutiei.
Am petrecut o vacanta de vara minunata.
Membrii acestei clase au toti un corp fonetic (foarte) redus (alcatuit din maximum 1-2 foneme), apropiindu-se din aceasta perspectiva de clitice. Prepozitiile functionale au capacitatea de a se combina cu cele lexicale atunci cînd acestea introduc un adjunct. În acest caz, prepozitiile functionale ocupa prima pozitie în structura rezultata (vezi si § 3.2. mai jos) :
a. am pus cartea pe masa a'. cartea de pe masa
b. *cartea pe de masa
Proprie anumitor prepozitii din aceasta subclasa este posibilitatea de a asigura, în anumite conditii, rolul de cvasi-marci cazuale; a, de pilda, poate marca genitivul (cf. (10)), iar la dativul (cf. (11)):
Emisiunea a fost dedicata cazului unei mame a sapte copii.
Semestrul acesta s-a asigurat distribuirea cartilor numai la zece elevi.
1. 2. Prepozitiile si articolul hotarît
O proprietate speciala a prepozitiilor care cer acuzativul o constituie faptul ca acestea se pot construi, în anumite conditii, cu nume fara articolul hotarît[2]. Acest fenomen corespunde mai multor situatii.
1. 2. 1. Caderea articolului hotarît cu nume avînd interpretare definita
♦ Datele
Prima situatie este reprezentata de cazurile în care articolul definit este exclus pe un nume care nu comporta nici un constituent adnominal (12):
a. o plimbare în parc
b. *o plimbare în parcul
Atragem atentia asupra faptului ca interpretarea exemplului (12a) este de tip definit. Altfel spus, omiterea articolului definit nu implica si pierderea trasaturilor [+ definit] ale acestuia :
o plimbare în parc [+ definit]
Cînd numele este însotit de un constituent adnominal (adjectival, prepozitional ori frazal), articolul devine obligatoriu (14) :
a. o plimbare în parcul înverzit a'. *o plimbare în parc înverzit
b. o plimbare în parcul cu castani b'. *o plimbare în parc cu castani
c. o plimbare în parcul în care mergeam cu bunicii c'. *o plimbare în parc în care.
Aceasta restrictie se manifesta nu numai în grupul nominal (i.e. cu GP adnominale), ci si în grupul verbal (15) :
a. M-am plimbat în parc.
b. *M-am plimbat în parcul.
c. M-am plimbat în parcul înverzit.
Acest fenomen nu se regaseste în alte limbi romanice ((16) - (18)), germanice ((19)) ori slavice ((20)) :
(16) F a. une balade dans le parc / dans le parc central
b. *une balade dans parc
(17) I a. una passeggiata nel parco / nel parco grande
b. *una passeggiata in parco
(18) S a. He puesto el libro sobre la mesa / sobre la mesa (roja)
b. * He puesto el libro sobre mesa.
(19) E a. a walk in the park / in the central park
b. *a walk in park
(20) B a. Otpraviam se kam masata / tservenata masa.
b. *Otpraviam se kam masa.
Acest fenomen este însa este întîlnit în albaneza în conditii similare cu cele din româna ((21)):
a. Vuri librin mbi trapezë / *Vuri librin mbi trapezën.
c. Vuri librin mbi trapezën që bëri gjyshi.
♦ Exceptii
Doua exceptii de la aceasta regula pot fi înregistrate ; prima este reprezentata de prepozitia cu, atunci cînd introduce un obiect cu valoare generica (22)[4] sau cu sens instrumental (23) ; a doua de prepozitia compusa de-a (24) :
a. jocul cu copiii a'. *jocul cu copii
b. plimbarea cu parintii b'. *plimbarea cu parinti
c. saritura cu coarda c'. *saritura cu coarda
a. operatia cu bisturiul a'. *operatia cu bisturiu
b. scrisul cu creionul b'. *scrisul cu creion
a. jocul de-a hotii (si vardistii) / scoala / detectivii
b. *jocul de-a hoti (si vardisti) / scoala / detectivi
♦ Analiza
Aceasta proprietate generala a prepozitiilor din româna poate fi analizata ca un tip anume de incorporare / fuziune. Mai precis, 'caderea' articolului definit precedat de prepozitie poate fi înteleasa ca o operatie morfosintactica de contopire (i.e. incorporare) a doua capuri (i.e. categorii de nivel X0) al carei rezultat este un cap complex (deci tot un element de nivel X0) continînd trasaturile capetelor initiale, ca în reprezentarea de mai jos:
a. GP b. GP
P° GD P° GD
D° N° P° D° D° N°
Acest proces are loc daca si numai daca cel putin doua conditii sunt respectate :
(i) absenta modificatorilor în cazul numelor cu interpretare definita.
(ii) caracterul sufixal al articolului definit. Aceasta din urma conditie poate fi interpretata ca fiind necesara din moment ce fenomenul pe care îl descriem nu caracterizeaza si articolul indefinit, care nu are statut sufixal în româna, ci este proclitic:
plimbarea într-un parc (despre care mi-au vorbit niste colegi)
(iii) faptul ca acest fenomen are loc în general cu nume la singular poate fi înteles ca o a treia conditie. Mai exact, caderea articolului cu nume avînd interpretare definita se petrece în special atunci cînd acestea sunt la singular (vezi exemplele de mai sus) ; cînd acestea sunt la plural, interpretarea nedefinita nu este exclusa, ci, dimpotriva, este preferata, ca în exemplele (27) de mai jos :
a. am vorbit despre filme
b. am aranjat cartile pe rafturi
1. 2. 2. Absenta articolului cu nume avînd interpretare nedefinita
A doua situatie este reprezentata de cazurile în care articolul este exclus pe un nume care poate comporta un constituent adnominal (în general GA ori GP) :
a. o casa cu gradina tropicala
b. o casa cu acoperis de tigla
Atragem atentia asupra faptului ca interpretarea exemplelor (28) este de tip nedefinit, iar modificatorul numelui denota un anume fel de casa, de gradina etc.
Astfel de constructii pot aparea în diverse pozitii sintactice : (i) pozitie argumentala : subiect (29a), obiect direct (29b), obiect indirect / prepozitional (29c), element predicativ suplimentar (29d) ; (ii) pozitie non argumentala : adjunct (29e) :
a. Casa de munte pe care am vizitat-o data din secolul 19.
b. Am vizitat o casa de munte (din secolul 19).
c. Au vorbit despre o casa de munte (din secolul 19).
d. L-au numit director de fabrica.
e. Mi-am petrecut vacanta cu familia într-o casa de munte (din secolul 19).
Spre deosebire de constrîngerea descrisa în sectiunea precedenta, acest fenomen se regaseste si în alte limbi romanice ((30) - (32)) ori germanice ((33)) :
(30) F une maison avec jardin (tropical)
(31) I una casa con giardino (tropicale)
(32) S una casa con jardín (tropical)
(33) E a house with (big) windows
Caderea sau absenta articolului dupa prepozitie nu este functie de distinctia lexical - functional evocata în sectiunea anterioara. Altfel spus, acest fenomen are loc în egala masura si cu prepozitiile lexicale ((34a-b)), si cu prepozitiile functionale ((34c)) :
a. o palarie cu boruri
b. un tratament pentru raceala
c. o vacanta de vara
Fenomenul tine însa cont de regimul cazual pe care îl impune prepozitia complementului sau (vezi mai sus nota 3 si mai jos sectiunea 1. 4.). Cu alte cuvinte, prepozitiile care se construiesc cu acuzativul admit caderea articolului, pentru ca acest caz nu se realizeaza morfologic pe articol în limba româna (35). Spre deosebire de acestea din urma, prepozitiile care se construiesc cu genitivul sau cu dativul nu admit absenta articolului, pentru ca acest caz trebuie sa se realizeze morfologic în limba româna, în speta pe articol (36) :
o lupta pentru drepturi (egale)
a. o lupta contra / împotriva privilegiilor învechite
b. *o lupta contra / împotriva privilegii învechite
1. 3. Prepozitiile si cazul
Se admite în general ca prepozitia este o categorie caracterizata prin trasaturile [-N, -V] si ca, în virtutea primeia dintre trasaturi, i.e. de a fi [-N], are uneori capacitatea de a atribui caz, la fel cu verbul. Prin urmare, se poate spune ca rolul prepozitiilor în constructiile de care ne ocupam în lucrarea de fata este de a atribui caz numelui cu care se combina.
În ce priveste termenul de Caz, trebuie distinse, în cadrul teoretic pe care-l adoptam aici, doua acceptii ale acestuia:
(i) cea de Caz inerent
Cazul inerent este asociat întregului grup prepozitional atunci cînd acesta din urma este subcategorizat de centrul la care se ataseaza. În astfel de situatii, prepozitia nu atribuie ea însasi caz si rol tematic complementului sau (aceasta functie fiind îndeplinita de centrul la care se ataseaza grupul prepozitional), ci nu face decît sa le transmita complementului sau. A se nota ca numai verbul poate atribui caz inerent complementului sau. În cazurile în care centrul constructiei complexe este un nume, se vorbeste de caz structural (vezi paragraful urmator) :
(Studentii) alearga dupa succese (usoare).
+K / +Ө +K / +Ө
(ii) cea de Caz structural
Cazul structural este asociat numai complementului prepozitiei (si nu întregului grup prepozitional) într-una dintre situatiile urmatoare :
● fie cînd grupul prepozitional nu este subcategorizat de centrul la care se ataseaza ; în aceasta situatie, prepozitia atribuie atît caz (structural) complementului sau, cît si rol tematic :
(Mi-am cumparat) o casa cu gradina (tropicala)
+K / +Ө
-K / - Ө
● fie cînd grupul prepozitional este subcategorizat de centrul la care se ataseaza, însa acesta din urma este un nume (i.e. categorie avînd trasaturile [+N ; -V]) care nu poate atribui caz ; în aceasta situatie, prepozitia atribuie numai caz (structural) complementului sau, dar nu si rol tematic (acesta fiind mostenit de la centrul nominal si transmis prin intermediul prepozitiei) :
alergatul dupa succese (usoare)
-K / +Ө +K / -Ө
Din punctul de vedere al morfologiei cazuale, exista, în limba româna, doua tipuri de prepozitii : cele care se construiesc cu acuzativul si cele care se construiesc cu genitiv-dativul.
În clasa prepozitiilor lexicale exista o subclasa care se construieste cu acuzativul si o alta care se construieste cu genitiv-dativul.
Spre deosebire de prepozitiile lexicale, prepozitiile functionale se construiesc numai cu acuzativul.
1. 3. 1. Prepozitii lexicale care impun cazul acuzativ
Majoritatea prepozitiilor lexicale ale limbii române se combina cu un nume în acuzativ (pentru, spre, la, cu, dupa, înspre, fara, lînga etc.), fie ca acesta face parte dintr-un grup prepozitional cu statut de argument (i.e. subcategorizat) (40), fie dintr-un grup prepozitional cu statut de adjunct (i.e. nesubcategorizat) (41) :
a. lupta pentru independenta
b. jocul cu copiii
c. apartenenta
a. o casa cu gradina (tropicala)
b. o vacanta de vara
c. o cabana fara ferestre (noi)
d. un muzeu pentru deportati
1. 3. 2. Prepozitii lexicale care impun genitivul sau dativul
Mai putin numeroase decît prepozitiile care se construiesc cu acuzativul, prepozitiile care impun cazul genitiv sau dativ complementului lor pot fi împartite în doua clase :
● prepozitii simple (gratie, multumita, datorita), provin în general din nume sau sunt împrumutate din alte limbi :
a. succesele gratie iscusintei
b. eforturile datorita bunavointei / motivatiei
● prepozitii / locutiuni prepozitionale 'articulate', provenite în general din adverbe care comporta particula sufixala -a / -ul ce poate fi asimilata articolului definit. Prezenta articolului hotarît este corelata cu asignarea genitivului care, în general, are loc exclusiv în context nominal:
a. lupta împotriva / contra mentalitatilor învechite
b. mersul în josul apei
Daca numele guvernat de o prepozitie din aceasta clasa este precedat de un determinant care nu poate lua cazul genitiv, atunci inserarea unui prepozitii functionale care se construieste cu acuzativul este obligatorie (vezi si paragraful urmator):
a. lupta împotriva a ceea ce s-a înradacinat în mintile oamenilor
b. un leac contra a trei boli
1. 3. 3. Prepozitiile functionale ca marci cazuale
Se poate vorbi de un acuzativ structural atunci cînd prepozitia apare din motive functionale, i.e. pentru a legitima numele pe care-l introduce într-o anume configuratie. În astfel de cazuri, nu se poate spune ca prepozitia proiecteaza un grup prepozitional. Cu alte cuvinte, aparitia acesteia nu schimba statutul de GD al constructiei nominale pe care o preceda.
Acest lucru este evident, în primul rînd, în constructiile complexe al caror centru este reprezentat de nume deverbale. Acestea mostenesc structura argumentala a verbului de la care sunt derivate, însa nu pot atribui caz (din cauza ca nu mai sunt categorii de tip [-N, +V], ci de tip [+N, -V]) si, prin urmare, au nevoie de un alt element, în speta prepozitia functionala de, care sa legitimeze argumentul mostenit de la verb.
Admitem, în acest caz, ca de nu este o 'adevarata' prepozitie, ci mai degraba o realizare morfologica a Cazului (i.e. o marca de Caz):
Au atribuit burse studentilor merituosi.
a avut loc o atribuire de burse studentilor merituosi
GV (
V GK D GN
K GN
N K GN
N
atribuit ACC burse o atribuire de burse
Un fenomen comparabil se poate observa în sintagmele complexe în care constituentul adnominal este marcat de genitivul / dativul morfologic (47) : cînd constituentul adnominal este precedat de un determinant invariabil, i.e. care nu poate fi marcat de genitivul / dativul morfologic, inserarea lui a sau la invariabil este obligatorie (48) (vezi si exemplele (44) de mai sus) :
a. tatal copiilor
b. atribuirea de burse studentilor
c. a apartine unor clase
a. tatal a trei copii
b. atribuirea de burse la zece studenti
c. apartenenta la doua clase
Admitem, si în aceste cazuri, ca a si la sunt realizari morfologice ale Cazului.
2. Prepozitiile si grupurile prepozitionale lexicale
Vom analiza în continuare GP-urile adnominale proiectate de o prepozitie lexicala. Asa cum am spus mai sus, acestea pot functiona fie ca argumente, fie ca adjuncti ai GD-ului. Statutul acestora depinde în mare parte de proprietatile sintactice, semantice si lexicale ale numelui centru de GD complex.
Printre numele care se combina cu un argument putem cita : numele abstracte deverbale : goana, calatorie, plimbare, credinta, privire, observatii, lamuriri ; numele relationale : frate, tata, unchi, var ; numele iconice : fotografie, imagine, portret ; numele clasificatorii : conceptul, notiunea, categoria.
Numele care denota obiecte se combina numai cu adjuncti : sat, casa, ceasca, om, barbat, pod etc.
2. 1. Grupurile prepozitionale lexicale subcategorizate
GP adnominale al caror centru este reprezentat de o prepozitie lexicala pot introduce argumente ale numelui de care depind. Structura acestor GD complexe este urmatoarea:
(i) GD
D GN1
N1 GP
P GN2
N2
goani-a ui dupa succese
un leac pentru gripa
2. 1. 1. GP lexicale subcategorizate de nume deverbale
Numele deverbale sunt numele provenite de la verbe
(i.e. nominalizari). Acestea mostenesc toate proprietatile
verbului de la care sunt derivate, mai putin pe aceea de a atribui caz
(cf. § 1.4. mai sus si,
respectiv, § 3. mai jos). Prin urmare, argumentele de tip GP ale
verbelor se mostenesc în trecerea
De asemenea, argumentele din structura verbala pastreaza rolurile tematice si în structura nominala în care sunt transpuse. Acestea sunt atribuite de centrul la care se ataseaza GP-ul adnominal si sunt transmise prin intermediul prepozitiei complementului acesteia (vezi si mai sus, exemplele (37) si (39)) :
a. Studentii se orienteaza catre / spre profesii de viitor.
[Agent] [Ţinta / Scop]
b. Unii oameni cred în superstitii.
[Experimentator] [Sursa]
a. orientarea (studentilor) catre / spre profesii de viitor
[Agent] [Ţinta / Scop]
b. credinta (unor oameni) în superstitii
[Experimentator] [Sursa]
Fiind mostenite de la verbul-baza (i.e. subcategorizate), prepozitiile care introduc argumentul adnominal nu pot comuta cu altele:
a. *orientarea (studentilor) la / pentru / în profesii de viitor
b. *credinta (oamenilor saraci) lînga / spre Dumnezeu
Exista însa si cîteva cazuri în care prepozitia din GV poate sa nu se mai regaseasca în GD-ul complex. Aparitia unei alte prepozitii se coreleaza, în acest caz, cu o citire diferita (vezi paragrafele de mai jos, citirile de tip eveniment vs. rezultat):
a. îmi amintesc despre / de tine
b. amintirile despre / cu tine b'. *amintirile de tine
Alteori, prepozitia nu apare în structura cu verb, ci numai în cea cu numele derivat de la verb (vezi § 3. unde vor fi analizate prepozitiile functionale) :
a. (tezaurul) apartine României
b.
apartenenta (tezaurului)
În ce priveste interpretarea numelui deverbal, aceasta poate fi de mai multe tipuri:
2. 1. 1. 1. Eveniment
Acest tip de lectura trebuie înteles ca proces abstract / generic a carui desfasurare nu este raportata la vreun reper cronologic.
În aceasta interpretare, numele centru se caracterizeaza prin urmatoarele constrîngeri:
a) nu pot aparea decît la singular; forma de plural este posibila, însa corespunde unei alte lecturi (vezi mai jos, ex. (68)) :
a. Bugetarii lupta pentru salarii mai mari.
b. lupta bugetarilor pentru salarii mai mari
c. *luptele bugetarilor pentru salarii mai mari (OK cu alta interpretare)
d. *lupte ale bugetarilor pentru salarii mai mari (OK cu alta interpretare)
a. Oamenii mediocri fug / gonesc dupa succese facile / glorie
b. fuga / goana oamenilor mediocri dupa succese facile / glorie
c. *goanele oamenilor mediocri dupa succese facile / glorie
d. *goane ale oamenilor mediocri dupa succese facile / glorie
a. Mistretii se vâneaza cu arcul.
b. vânatoarea / vânarea / vânatul mistretilor cu arcul
c. *vânatorile mistretilor cu arcul (OK cu alta interpretare)
d. *vânatori ale mistretilor cu arcul (OK cu alta interpretare)
a. Candidatul se încrede în fortele proprii.
b. încrederea candidatului în fortele proprii
c. *încrederile candidatului în fortele proprii
d. *încrederi ale candidatului în fortele proprii
b) nu se pot combina decît cu articolul definit ; combinarea cu articolul nedefinit sau cu articolul zero la plural este permisa în anumite cazuri, însa este asociata cu un alt tip de citire (vezi mai jos, ex. (69)) :
lupta bugetarilor pentru salarii mai mari
a. fuga / goana oamenilor mediocri dupa succese facile / glorie
b. *o fuga / o goana a oamenilor mediocri dupa succese facile / glorie
vânatoarea / vânatul mistretilor cu arcul
a. încrederea candidatului în fortele proprii
b. *o încredere a candidatului în fortele proprii
c) trebuie sa realizeze argumentul intern (i.e. obiectul prepozitional) mostenit de la verbul-baza :
a. *lupta / ??lupta bugetarilor
b. *goana oamenilor caracterizeaza societatea actuala
c. *încrederea candidatului mi-a ridicat moralul
d) admit realizarea argumentului extern (i.e. subiectul) ca GP în de catre atunci când verbul de la care provine numele centru poate fi pasivizat:
Vânatul / vânarea mistretilor cu arcul de catre bastinasi este o ocupatie milenara a acestora.
Când verbul de la care provine numele centru nu poate fi pasivizat, argumentul extern se realizeaza ca GD genitiv :
a. lupta bugetarilor pentru salarii mai mari
b. încrederea candidatului / lui Ion în fortele proprii
Realizarea argumentului extern antreneaza efecte de interpretare [+ specific] ca în exemplele (63) - (64) de mai sus.
e) se pot combina cu modificatori aspectuali (GA sau GP) :
a. lupta neîncetata / necontenita a bugetarilor pentru salarii mai mari
b. goana continua a oamenilor mediocri dupa succese facile
vânarea / vânatul mistretilor cu arcul în sezonul de împerechere
f) dimpotriva, modificatorii adverbiali introdusi prin de sunt exclusi :
a. *lupta bugetarilor pentru salarii mai mari din (de + în) România
b. *goana oamenilor medicori dupa succese facile de acolo
c. *vânarea / vânatul mistretilor cu arcul din sezonul de împerechere
2. 1. 1. 2. Rezultat
Atunci cînd numele deverbal refera la una dintre manifestarile particulare ale evenimentului, vom vorbib de o interpretare rezultativa.
În acest caz, numele centru se caracterizeaza prin urmatoarele proprietati:
a) poate sa apara la plural :
a. luptele bugetarilor pentru salarii mai mari s-au soldat cu someri
b. lupte ale bugetarilor pentru salarii mai mari s-au înregistarat în toata tara
b) se poate combina cu articolul nedefinit :
Mi-a vorbit despre o lupta a bugetarilor pentru salarii mai mari.
c) se poate combina cu anumiti cuantificatori numarabili:
a. Mi-a povestit despre fiecare / o singura lupta a bugetarilor pentru salarii mai mari.
b. Mi-a povestit despre mai multe / cîteva / anumite lupte ale bugetarilor pentru salarii mai mari.
d) poate avea forme diferite fata de numele cu interpretare evenimentiala:
a. vânatoarea mistretilor cu arcul (R)
b. vânarea / vânatul mistretilor cu arcul (E)
a. Atacul turcilor (împotriva românilor). (R)
b. Atacarea românilor (E)
a. Arsura (prizonierului) cu fierul încins... (R)
b. Arderea (prizonierilor) cu fierul încins... (E)
a. Saritura cu prajina / peste garduri e una dintre probele concursului de atletism. (R)
b. Saritul peste garduri la o anumita vîrsta poate provoca leziuni ale oaselor. (E)
e) prepozitia compusa de catre blocheaza lectura de tip rezultativ :
a. *atacul de catre turci (împotriva românilor) (R)
b. *saritura (cu prajina) de catre sportivi
Altfel spus, numai lectura de tip eveniment este posibila, iar numele centru apare cu alta forma :
a. atacarea românilor de catre turci (E)
b. saritul peste garduri de catre persoanele în vîrsta
f) de asemenea, GD complexe cu lectura de tip rezultat admit combinarea cu modificatori adverbiali introdusi prin de (77) :
a. atacul turcilor (împotriva românilor) din (de + în) nordul Dunarii
b.
saritura sportivului (cu
prajina) de
c. arsura prizonierului (cu fierul încins) de pe piept
g) acestea nu admit însa combinarea cu modicatori aspectuali (78) :
a. *atacul continuu / neîncetat al turcilor (împotriva românilor)
b. *saritura succesiva a sportivului (cu prajina)
c. *arsura prizonierului (cu fierul încins) în mod repetat
♦ Ambiguu
Numele deverbal poate primi o dubla lectura :
(i) una de tip evenimential / abstract
(79) a. Drumul nostru catre vârful muntelui a fost plin de neprevazut.
b. Coborâsul spre malul râului ne-a luat mai mult de o ora.
(ii) alta de tip obiect / concret, asemanatoare cu cea de tip rezultat analizata în paragraful precedent:
(80) a. Drumul catre vârful muntelui este extrem de îngust.
b. Coborâsul spre malul râului este marcat cu pietre calcaroase.
În (79), numele deverbale denota o actiune ce implica un itinerar, o deplasare catre o anumita tinta spatiala (i.e. catre vârful muntelui si, respectiv, spre malul râului). În aceasta utilizare, drumul si coborâsul sunt sinonime cu mersul. În (80), aceleasi nume denota un obiect concret, în speta o portiune a spatiului în care se efectuaza actiunea denotata în (79). În aceasta utilizare, drumul si coborâsul sunt sinonime cu poteca.
2. 1. 2. GP lexicale subcategorizate de nume relationale
Numele relationale denota relatii care se stabilesc între indivizi (sau între indivizi si proprietati ale acestora). Acestea sunt în general nume de rudenie (frate, unchi, var etc.) sau alte nume care denota relatii interumane (prieten, amic, tovaras, coleg etc.). Includem în aceasta clasa si nume care nu denota relatii, dar al caror referent necesita a fi pus în relatie cu un argument (leac, medicament, remediu etc.).
2. 1. 2. 1. GP lexicale subcategorizate de nume din clasa var, unchi, prieten, coleg
Prepozitiile care introduc constituentul adnominal al acestor nume sunt în numar destul de restrîns: cu, dupa, dinspre. În functie de statutul GP-ului adnominal, doua situatii se înregistreaza cu astfel de nume :
a. Petre este [var cu Ion].
b. *Petre este [varul [meu] cu Ion].
a. Petre îmi este [var dinspre / dupa mama].
b. Petre este [varul [meu] dinspre / dupa mama].
Cele doua serii de exemple de mai sus se caracterizeaza, pe de o parte, prin cîteva proprietati comune, dar, pe de alta parte, se disting din mai multe puncte de vedere.
În ce priveste asemanarile, grupurile complexe formate pe baza acestor nume relationale denota proprietati, tipul <e,t> (în speta, proprietatea lui Petre de a fi var cu Ion în (81) si, respectiv, proprietatea lui Petre de a(-mi) fi var dinspre mama în (82)), asa cum demonstreaza si posibilitatea aparitiei dupa copula în (81) - (82) mai sus.
Totodata, aceasta explica, pe de o parte, de ce astfel de constructii sunt excluse din pozitii argumentale (83), si, pe de alta parte, de ce numele din aceasta categorie nu accepta, în aceasta interpretare, nici un fel de determinant, realizîndu-se în mod obligatoriu ca nume 'nude' (84) :
a. *Îl cunosc pe un var cu Ion.
b. *L-am întîlnit pe un var / varul / acest var dupa / dinspre mama.
c. *L-am revazut pe un / acest prieten / coleg / tovaras / frate cu mine.
a. *Petre e un var / varul / acest var cu Ion.
b. *Petre îi era un var varul / acest var dupa / dinspre mama
c. *Petre e un / acest prieten / coleg / tovaras / frate cu mine.
Din contra, relatia denotata de numele centru al GD-ului complex nu este însa identica în exemplele date în (81) si (82). Astfel, în ce priveste deosebirile dintre acestea, trebuie subliniat ca, în primul (i.e. exemplul (81)) este vorba de o relatie între un doi indivizi (unul denotat de argumentul extern al frazei, i.e. subiectul sintactic Petre si celalalt denotat de complementul prepozitiei cu, i.e. GD-ul Ion). Acest lucru este sustinut si de posibilitetea substituirii GP-ului adnominal printr-un genitiv (sau dativ adnominal):
a. Petre este varul lui Ion.
b. Petre este var lui Ion.
În al doilea (i.e. exemplul (82)), este
vorba despre o relatie între un individ (denotat de argumentul extern al
frazei, i.e. subiectul sintactic Petre)
si o proprietate (denotata de complementul prepozitiei dinspre, i.e. GN-ul mama) care precizeaza natura relatiei de rudenie.
Spre deosebire de exemplele (81) - (
*Petre îmi este var mamei.
De asemenea, relatia din (82) comporta si un al doilea individ, realizat ca pronume personal dativ în (82a) ori ca adjectiv pronominal în (82b).
În termeni mai formali, diferentele pe care tocmai le-am pus în evidenta pot fi redate prin reprezentarile de mai jos:
(85) <t>
Petre <e,t>
<e> este
var cu Ion
<e,<e,t>> <e>
<t>
<e,t>
Petre
<e> îmi
<e> <e,<e,t>>
este
unchi
<<e,<e,t>,<e,<e,t>>> dinspre mama
<e,<e,t>>
Un alt tip de diferente pe care îl putem observa cu privire la aceste exemple consta în caracterul simetric al relatiei pe care o denota numele centru. Din aceasta perspectiva, se pot înregistra doua clase de nume relationale :
(i)
numele care exprima o relatie simetrica între argumentul extern
(subiectul) si cel prepozitional (GP adnominal) ; altfel spus,
proprietatea de a fi var (frate, tovaras, coleg, ruda etc.)
se aplica, în egala masura ambelor argumente, iar, din
acest punct de vedere, putem afirma ca aceste nume se aseamana
cu adjectivele din clasa asemanator
(cu), similar (cu) ; în
astfel de situatii, argumentul prepozitional introdus prin cu, poate alterna cu dativul (adnominal)
sau cu genitivul (87a-d) si (
a. Petre este frate / coleg / amic cu mine.
b. Petre îmi este frate / coleg / amic.
c. Petre este frate / coleg / amic mie.
d. Petre este fratele / colegul / amicul meu.
e. *Petre este frate / coleg / amic dinspre / dupa mama.
(ii) nume care exprima o relatie asimetrica, aplicabila numai unuia dintre argumente; altfel spus, proprietatea de a fi unchi (mama, bunic), de pilda, se aplica doar argumentului extren (subiectul), iar nu si celui prepozitional, care are rolul numai de a specifica relatia în cauza ; în astfel de situatii, argumentul prepozitional nu poate fi introdus prin cu (88a) si este în mod necesar introdus printr-o prepozitie din clasa dinspre, dupa (88b):
a. *Petre este unchi / tata cu mine.
b. Petre (îmi) este unchi / bunic dinspre / dupa mama.
O alta diferenta pe care am remarcat-o în rîndul numelor relationale consta în aceea ca numai constructiile de tipul celor date în (87) permit, în anumite utilizari, interpretarea evenimentiala[5] (si în care ambele argumente sunt realizate) (cf. (89) mai jos), pe cînd cele date în (88) nu o permit (cf. (90) mai jos):
Prietenia / amicitia / înrudirea lui Petre cu Ion i-a adus numai necazuri.
*Unchenia lui Ilie dinspre mama îl facea sa fie mîndru de originea sa.
2. 1. 2. 2. GP lexicale subcategorizate de nume din clasa leac, medicament, remediu
Nume precum leac,
medicament, remediu etc. se apropie de cele analizate mai sus prin aceea
ca exprima o relatie între doua argumente. Se poate
considera, în egala masura, ca acestea provin dintr-o
structura cu verb implicit si ca acesta din urma este cel
care exprima o relatie între doua argumente de tipul X combate / lupta împotriva Y.
Aceasta structura se mosteneste în trecerea
a. Bunica pregatea un leac împotriva bolilor copilariei care nu dadea niciodata gres.
b. Siropul contra tusei îi provocase o alergie a pielii.
c. Cauta cu disperare un insecticid pentru acarieni.
Prepozitia pentru, asa cum apare în exemplul (91c) de mai sus, ar putea fi interpretata ca diferita, din punct de vedere semantic, de cea din exemplul (92) de mai jos. În realitate, suntem de parere ca sensurile diferite actualizate în cele doua exemple ("negativ" în (91c) vs. "pozitiv" în (92)) se datoreaza contextului în care apare prepozitia si nu este intrinsec acesteia. De altfel, acesta observatie trebuie corelata si cu rolurile tematice diferite pe care le poarta complementul acestei prepozitii ([Ţinta] în (91c) vs. [Beneficiar] în (92)), roluri care nu sunt atribuite de prepozitie (ci numai transmise), în cazul de fata, ci de numele centru la care se ataseaza grupul prepozitional :
În vârful acestui munte a fost construit de curând un adapost pentru oameni.
Asa cum se observa din exemplele (91) de mai sus, GD-ul complex poate aparea în pozitii argumentale (obiect direct în (91a, c) si subiect în (91b)). Spre deosebire de celelalte nume relationale analizate în sectiunea precedenta (cf. supra § 2. 1. 2. 1.), numele apartinînd subtipului de fata apar cu dificultate ca nume fara determinant la singular în pozitie predicativa (i.e. în fraze copulative), avînd nevoie de un determinant pentru a fi legitimate în aceasta pozitie :
a. Acesta este un leac / *leac împotriva bolilor copilariei
b. Acesta este un sirop / ??sirop contra tusei
c. Acesta este un insecticid / *insecticid pentru acarieni
Altfel spus, aceste nume nu denota proprietati, ci argumente care necesita a fi puse în relatie cu alte argumente. Acestea din urma sunt reprezentate de constituentii adnominali, mai exact de complementul prepozitiei.
Din punctul de vedere al denotatiei, GD-ul complex are o denotatie de tip individ (tipul <e>). Vezi, în acest sens, posibilitatea combinarii numelui centru cu diverse tipuri de determinanti:
a. Am cumparat aceasta otrava pentru soareci.
b. Am descoperit un remediu / leacul împotriva îmbatrînirii.
Constituentul adnominal, mai precis complementul prepozitiei, are o denotatie de tip proprietate care se aplica denotatiei numelui de pe prima pozitie, restrângându-i astfel referinta. Cu exceptia cazurilor în care este o vorba despre o prepozitie care selecteaza genitivul morfologic (deci un nume cu determinant) împotriva soarecilor, contra gripei, complementul acesteia este un nume fara determinant atunci când acesta nu comporta un adjunct pentru soareci (dar pentru soarecii albi) (vezi si § 1.3. mai sus). În ambele cazuri însa, constituentul adnominal are o lectura de tip generic. Acest fapt poate fi pus în evidenta de imposibilitatea reluarii complementului prepozitiei printr-un anaforic (ca în exemplele (95) - (96) de mai jos) si redat în termeni formali ca în reprezentarea (97) de mai jos :
a. Am cumparat o otrava împotriva soarecilor. *Acestia sunt mari si periculosi.
b. Pacientul are nevoie numai de un sirop contra tusei. *Aceasta este seaca.
Cercetatorii au descoperit un remediu pentru îmbatrînire. *Elaborarea acesteia a durat aproape cinci ani.
(97) <t>
aceasta <e,t>
<e> este
otrava
<e,<e,t>> contra soarecilor / pentru soareci
<k,<e,t>>
2. 2. Grupurile prepozitionale lexicale nesubcategorizate
În sectiunea precedenta, am analizat GD-urile complexe care comporta un GP adnominal lexical având statut de argument (i.e. care este subcategorizat de centrul GD-ului). În aceasta sectiune, vom analiza constructii care comporta un GP adnominal lexical având statut de adjunct (i.e. care nu este subcategorizat).
Structura GD-urilor în care GP-ul lexical are statut de adjunct este urmatoarea:
(i) GD
D GN1
GN1 GP
N1 P GN2
N2
o palarie cu / fara boruri
un pod peste / lînga rîu
În structurile de felul celei reprezentate în (i) se pot regasi prepozitii avînd sensuri dintre cele mai diverse, iar aparitia lor este independenta de existenta (vre)unui predicat ori a unor trasaturi (de subcategorizare) ale centrului. În schimb, aparitia lor depinde de trasaturile semantice ale numelui centru, pe de o parte, si de cele ale numelui guvernat de prepozitie, pe de alta parte. Altfel spus, exista o corelatie între sensul prepozitiei si cel al numelor care o preceda si, respectiv, care o urmeaza, în special cînd prepozitia este alta decît de (cf. (99)). Prepozitia cu, de pilda, poate introduce adjuncti care exprima un sens asociativ sau instrumental, prepozitia sub adjuncti care exprima un sens locativ sau temporal samd (cf. (98)). Spre deosebire de exemplele discutate în sectiunea precedenta (vezi discutia despre prepozitia pentru din (91c) si, respectiv, (92)), sensul GP-urilor adnominale din sectiunea de fata nu mai e dat de contextul nominal în care apare, ci de prepozitie însasi. Altfel spus, prepozitia atribuie rol tematic complementului sau :
a. un om cu barba, o oala cu capac, o camera cu pamânt (pe jos), o casa cu gradina
b. un vânt din desert, niste vinuri din Italia
c. un pom în floare, un om în vârsta, un bolnav în agonie, niste limba în aspic
d. un sat între dealuri, o casa lânga plaja, un port la mare, o carare pe nisip, un pod peste râu, o camera sub scara
e. niste case printre livezi, o calatorie prin corpul uman, un zbor printre astri.
f. note peste medie / nivelul mediu
Dar:
a. *un vînt sub / cu / la desert
b. *o sopîrla în / spre / despre guler
c. *un om spre / lînga barba
Totodata, fata de unii adjuncti care sunt de tip explicativ (vezi, de pilda, apozitiile), adjunctii prepozitionali din GD-ul complex sunt exclusiv de tip restrictiv. Rolul acestora este de a restrânge clasa indivizilor denotata de centrul GD-ului complex. În exemplul (100) de mai jos, adjunctul prepozitional cu guler are rolul de a restrânge clasa indivizilor care au proprietatea de a fi sopârle numai la aceia care au si proprietatea de a fi cu guler :
N-am vazut niciodata o sopârla cu guler.
Adjunctii prepozitionali adnominali (mai exact complementul prepozitiei) fie pot avea ei însisi o denotatie de tip proprietate, fie se combina cu proprietatea denotata de numele centru. Aceasta observatie se coreleaza, în plan categorial, cu realizarea complementului prepozitiei ca GN (i.e. nume fara determinant) si corespunde mai multor sensuri lexicale:
● calitatea
câteva note peste / sub nivel
● aspectul, starea
a. un pom în floare
b. o poveste fara sfârsit
● modul (de realizare)
niste limba în aspic
● asocierea
a. un barbat cu barba (rosie)
b. o oala cu / fara capac (de sticla)
Alteori, constituentul adnominal (i.e. complementul prepozitiei) are o denotatie de tip individ care se coreleaza, în plan categorial, cu realizarea acestuia ca GD (i.e. nume propriu sau nume cu determinant). Aceste structuri corespund, în general, altor sensuri lexicale decît cele din exemplele (101) - (104) de mai sus:
● sens locativ (i.e. provenienta / originea)
a. un pod peste Dunare
b. o casa lânga Bucuresti
● sens intrumental (generic)
a. o operatie cu bisturiul
b. o plimbare cu trasura
c. o saritura cu coarda / prajina
2. 3. GP lexicale nesubcategorizate ca adjuncti interni vs externi GD-ului
În ce priveste modul în care adjunctii prepozitionali functioneaza, trebuie facuta o distinctie între doua tipuri :
2.3.1. Adjuncti prepozitionali interni GD-ului
(i) adjuncti prepozitionali propriu-zisi (i.e. interni GD-ului) :
a. un om cu barba / o sopârla cu guler
b. un pom în floare
c. niste note peste medie
Acestia pot (108) sau nu pot (109) aparea în fraze copulative :
a. Acest pom este în floare.
b. Aceste note sunt peste medie.
a. *Omul (acesta) este cu barba.
b. *sopârla (aceasta) este cu guler.
În schimb, acesti adjuncti nu pot fi introdusi de prepozitia functionala de (vezi si § 3.2.) :
a. *un om de cu barba / o sopârla de cu guler
b. *un pom din (de + în) floare
c. *niste note de peste medie
Structurile de felul celei date în (110b-c) pot fi analizate si ca apartinînd unei fraze reduse (small clause). Ïn acest caz, ele sunt interpretate ca predicate temporare (stage level):
a. un pom cînd este în floare
b. niste note cînd sunt peste medie
c. un copil cînd este în agonie
Aceasta explica, de altfel, de ce acesti adjuncti prepozitionali nu pot fi introdusi de prepozitia functionala de (cf. (110) mai sus).
2.3.2. Adjuncti prepozitionali externi GD-ului
(ii)
adjuncti prepozitionali ai frazei, dar care se pot regasi în
trecerea
a. Lînga plaja, am construit o casa → o casa de lânga plaja
b. Între dealuri, am zarit un sat → un sat dintre dealuri
c. Pe nisip, am urmat o carare → o carare de pe nisip
Acesia pot aparea în fraze copulative (112) sau în fraze cu un verb lexical (113) ai caror adjuncti sunt în structura de origine :
a. Casa (aceasta) este lânga plaja.
b. Satul (acesta) este între dealuri.
c. Cararea (aceasta) este pe nisip.
a. Casa (aceasta) se afla / se construieste lânga plaja.
b. Satul (acesta) se zareste / se pierde / se ascunde / se gaseste între dealuri.
c. Cararea (aceasta) continua pe nisip.
Spre deosebire de adjunctii prepozitionali interni GD-ului, cei de fata pot fi toti introdusi de prepozitia functionala de:
a. Mi-a placut casa / o casa de lânga plaja.
b. Am vizitat satul / un sat dintre (de + între) dealuri.
c. Mi-a vorbit despre cararea / o carare de pe nisip, care ar fi condus la malul marii.
3. Prepozitiile si grupurile prepozitionale functionale
Unele prepozitii prezinta situatii de omonimie, unul dintre omonime înscriindu-se în categoria prepozitiilor lexicale (a urcat pe munte), celalalt în cea a prepozitiilor functionale (l-am vazut pe Ion). Aceste exemple, care se regasesc în grupul verbal, vor fi discutate în volumul al doilea.
Articolul indefinit nu prezinta acelasi comportament în combinarea cu o prepozitie, în sensul ca acesta este prezent acolo unde articolul definit ar trebui sa fie prezent : am citit cartea de pe o masa (din salon).
|