Subiectul este partea propozitiei denumind obiectul despre care se vorbeste īn propozitie. El raspunde la īntrebarile cine? ce? si se recunoaste:
a) prin folosirea la cazul nominativ a substantivului sau a echivalentului substantival si
b) prin pozitia sa īn raport cu predicatul 535d31f (locul I īntr-o propozitie enuntiativa etc.). Subiectul poate fi exprimat:
1) printr-un substantiv, pronume sau alt īnlocuitor:
The adress must be written in the centre of
the envelope.
Jonathan Swift is the father of the irony.
We want the Best in art now, or no art.
The wounded had been carried to the hospital.
The second is riper.
Seven is an odd number.
2) printr-un infinitiv sau printr-o con-
structie infinitivala:
To see is to believe.
He is likely to come later.
3) printr-un gerund sau complinire:
Teaching others teaches yourself.
4) printr-un grup de cuvinte:
Ten minus five leaves five.
5) prin orice parte de vorbire folosita
substantival:
The' is the definite article.
6) printr-o propozitie:
That he had no friend became apparent.
Datorita faptului ca īn limba engleza forma verbului nu indica persoana si numarul (cu exceptia persoanei a III-a singular prezent si perfect prezent, precum si a cĪtorva alte forme) subiectul trebuie exprimat īntotdeauna, inclusiv īn propozitiile cu caracter impersonal (de exemplu, It is raining).
Din punctul de vedere al structurii, subiectele pot fi:
1) simple, exprimate printr-un singur cuvānt sau prin mai multe cuvinte a caror īmbinare alcatuieste un singur tot ca īnteles:
No glass renders a man's form or likeness so true as his speech.
The proper force of words lies not in the words themselves, but in their application.
All things are admired either because they are new or because they are great.
2) compuse, exprimate prin doua sau mai multe substantive care reprezinta īnsa o aceeasi notiune (mai ales persoana):
The great poet, essayist and philosopher died in 1882.
3) coordonate sau omogene, care desemneaza doua sau mai multe obiecte diferite, cu toate ca partile de vorbire respective sunt legate printr-o conjunctie copulativa:
Tom and Maggie are the principal characters in
"The Mill on the Floss".
4) complexe, care sunt exprimate printr-o constructie speciala, īn primul rānd prin nominativul cu infinitiv sau participiu:
He had been reported to move house.
The rain could be heard rapping against the
windows.
5) duble, caracteristice vorbirii populare si, īn general, literaturii populare engleze:
"Some suits, some suits," the sheriff he said,
"Some suits I'll give to thee."
Īn urma pierderii masive a desinentelor si, īn general, a terminatiilor specifice īn limba engleza moderna (dupa anul 1500), ordinea lor īn cadrul propozitiei este mai mult sau mai putin fixa. Nerespectarea regulilor privind ordinea cuvintelor īn propozitie (ordine determinata, īn primul rānd, de structura si de modalitatea propozitiei
a) Poate da nastere la greseli de exprimare, mai ales datorita unor traduceri sau transpuneri mecanice din limba materna a vorbitorului īn limba engleza, astfel: "Īmi place foarte mult acest roman" nu trebuie redat prin I like very much this novel, ci prin I like this novel very much (complementul direct se pune, de obicei, imediat dupa verbul tranzi-
tiv).
b) Poate schimba sensul a ceea ce vorbitorul doreste, de fapt, sa spuna, astfel: The hunter killed the bear -- Vānatorul l-a ucis pe urs; dar: The bear killed the hunter -- Ursul l-a ucis pe vānator.
c) Poate schimba accentuarea anumitor cuvinte, astfel: Never shall I do that again! implica o accentuare mult mai puternica a adverbului never decĪt structura obisnuita I shall never do that again! (accentuarea īn limba romāna reiese din intonatie).
Regulile generale care determina asezarea cuvintelor īn propozitie sunt:
1) Regula proximitatii, potrivit careia cuvintele legate īntre ele ca īnteles trebuie sa fie asezate cāt mai aproape unele de altele:
English grammar is very difficult and few writers have avoided making mistakes in it.
2) Regula ritmului cere ca, īntr-o propozitie bine echilibrata, cuvintele mai scurte sa fie asezate īnaintea celor lungi (īndeosebi īn succesiuni de adjective):
I have a strange and fugitive self.
"All right," he said.
"All right," said the physician.
Regula ritmului cere, de asemenea, ca partile de vorbire mai scurte sa fie asezate īnaintea celor mai lungi:
There was for us no sky, there were for us no stars, no sun, no universe -- nothing but angry clouds and an infuriated sea.
Nota. Regula ritmului este departe de a fi o regula stricta, iar abaterile sunt mult mai complexe pentru a fi discutate aici.
3) Regula accentuarii urmareste scoaterea īn relief a unor cuvinte sau propozitii, printr-o asezare a lor īntr-o pozitie diferita de cea stabilita de gramatica:
Fair she was, and like a fairy...
Subiectul este asezat īnaintea predicatului:
1) īn propozitiile enuntiative, inclusiv īn propozitiile secundare reprezentānd īntrebari indirecte:
I asked him whether/if he had attended the conference.
2) Īn propozitiile interogative si interogativ-negative, atunci cānd subiectul acestora este exprimat printr-un cuvānt interogativ ca who? what? how many? etc.:
Who is that, this dark night,
Underneath my window plaineth?
What ails, thee, knight-at-arms?
How many of them supported his proposal?
3) Īn propozitiile exclamative (de regula):
How blessings brighten as they take their flight!
Dar:
How sleep the brave...!
Subiectul este asezat dupa predicat sau o parte a predicatului (verbul auxiliar, de legatura sau modal):
1) Īn propozitiile interogative si interogativ-negative:
Do you remember me? or are you proud?
What time is it?
Hasn't he called on you?
2) Īn propozitiile conditionale, supuse regulilor de corespondenta a timpurilor, atunci cānd if se omite:
Should he make another experiment he might succeed.
3) Īn propozitiile care īncep cu predicate de tipul "there is":
There was evidence to the contrary.
4) Dupa unele adverbe ca there, here, so, thus sau conjunctii ca so, neither, nor etc. asezate la īnceputul propozitiei:
There goes the bell.
Here comes Jack!
"I hate cucumbers."
"So do I."
"I can't go to the ball."
"Neither/Nor can I."
Īn propozitiile fara complement indirect, complementul direct este asezat imediat dupa verbul tranzitiv al carui īnteles īntregeste:
Shall the goslings teach the goose to swim?
Complementul direct este asezat īnaintea verbului tranzitiv:
1) Īn propozitiile interogative directe si indirecte īn care el este exprimat printr-un cuvānt interogativ:
What will Mrs. Grundy say?
I don't know what he'll say.
2) Īn propozitiile enuntiative completive directe īn care el este exprimat printr-un pronume relativ-conjunctiv sau printr-un adjectiv relativ pronominal si un substantiv:
I did what I considered to be right.
Īn mod obisnuit, complementul direct e asezat dupa un complement indirect, mai ales daca acesta este scurt:
Fetch me a glass of water, please.
Totusi, complementul direct este asezat īnaintea complementului indirect:
1) Atunci cānd complementul direct este exprimat printr-un pronume:
Give it to Jones.
Nota. Īn limba vorbita, īn succesiunea pronume complement direct -- pronume complement indirect, to se poate omite uneori:
Bring it me.
2) Atunci cānd complementul indirect implica ideea de selectie:
Pass the salt to Mary.
Cāt despre complementul prepozitional, acesta este asezat dupa cel indirect si indirect (datorita legaturii sale mai slabe cu verbul):
I haven't told him anything about it.
Cāteodata, complementul prepozitional introduce o propozitie:
Beside me sat an elderly man.
Īn linii foarte generale se poate spune ca circumstantialul este asezat fie la sfārsitul, fie la īnceputul propozitiei. Exceptiile sunt, totusi, numeroase, fiind conditionate de logica enuntului, de accentuare, de ritm sau de regula proximitatii.
1) Complementele circumstantiale de loc sunt asezate fie la īnceputul, fie la sfārsitul propozitiei, īnsa īn ultimul caz, īnaintea celor de tip definit:
They went to the seaside last week.
2) Complementele circumstantiale de timp definit sunt asezate fie la īnceputul, fie la sfārsitul propozitiei:
The ship cleared the harbour in the evening.
In the evening the ship cleared the harbour.
Durata precede momentul, iar fractiunea de timp mai mica precede fractiunea de timp mai mare:
a)
He slept for two hours in the afternoon.
I've been waiting since seven in the morning.
The festival will last three weeks next summer.
b)
I met him one evening last week.
He called me up at ten o'clock last night.
We'll be here at five past seven.
3) Complementele circumstantiale de timp nedefinit si frecventa, respectiv often, never, ever, seldom, rarely, always, usually si altele se aseaza:
a) Īntre subiect si predicat atunci cānd verbul este la un timp simplu (dar dupa verbul to be):
He often called on us.
He was never at a loss what to do.
b) Īntre verbul auxiliar si cel principal:
Have you ever seen the like of it?
I had always thought that...
c) Īntre un verb modal (dar nu to have to) si infinitivul verbului principal:
I could never understand his behaviour.
Nota. Sometimes si soon ocupa un loc mai putin fix īn propozitie.
4) Complementele circumstantiale de mod ocupa, de obicei, urmatoarele pozitii:
a) Dupa un verb intranzitiv, iar atunci cānd sunt exprimate prin adverbe si īnaintea acestuia:
The arrow flew high.
They slowly advanced to the bridge.
b) Īnaintea unui verb tranzitiv sau dupa complementul direct, evitāndu-se, īn general, asezarea lor īntre acestea doua:
I personally advised him to write another paper.
Nota. Un verb tranzitiv poate fi separat de complementul sau direct printr-un circumstantial de mod numai atunci cānd dupa complementul direct urmeaza un grup mare de cuvinte (mai ales un atribut sau o propozitie atributiva):
I'll remember with pleasure the hours I have spent in your company.
c) Īn legatura cu infinitivul cu verb intercalat, vezi paragraful corespunzator de la MORFOLOGIE.
Pozitia atributului fata de substantivul pe care-l modifica sau determina este strāns legata de partea sau partile de vorbire din care este alcatuit:
1) Īnaintea substantivului sunt asezate adjectivele atributive (calitative, relative, determinative), genitivele sintetice, precum si orice īmbinare de cuvinte comparabile cu adjectivul atributiv:
a good idea
a longer paragraph
brick walls
those flowers
the sun's rays
T. S. Eliot's poems
a never-to-be-forgotten remark
Atunci cānd un substantiv este īnsotit de mai multe atribute, ordinea acestora este mai mult sau mai putin indiferenta. Totusi, atributele care exprima anumite īnsusiri sunt asezate īntr-o anumita ordine, dupa cum se poate vedea din urmatoarea schema.
DIVERSE VĪRSTA CULOAREA MATER. SUBST.
------- ------ -------- ------ ------
A funny new grey silk stockings
old merchant
five-year rosy- child
old cheeked
2) Dupa substantiv sunt asezate cāteva adjective atributive, numeroase īmbinari de cuvinte sau constructii folosite ca atribute:
poete laureate
sum total
the first person singular
the only thing possible
the subject proper
clothes proper for such an occasion
sufferings unspeakable
the man in the street
the mountains of Wales
the adventures of Robinson Crusoe
the fence of the garden
Tot īn postpozitie se afla atributele exprimate prin numere cardinale īn functie de numerale ordinale:
page ten
bus number 32
room five
chapter nine
Adjectivele se aseaza dupa pronumele nedefinite si negative:
something important
nothing extraordinary
Īn vederea obtinerii unor efecte stilistice (legate mai cu seama de accentuare), ordinea obisnuita a cuvintelor īn propozitie nu este respectata, ca īn urmatoarele exemple:
I will arise and go now, and go to Innisfree,
And a small cabin buy there, of clay and wattles made.
Īn loc de:
... and buy there a small cabin, made of clay and wattles.
Often I think of the beautiful town
That is seated by the sea.
Īn loc de:
I often think...
Never I had seen him.
Īn loc de:
I had never seen him.
What are England's rights, I ask,
Me to torture, me to ask?
Īn loc de:
...to torture me... etc.
Some things she translated, others we simply
caught on to.
Īn loc de:
She translated some things...
Talent Mr. Micawber has; capital Mr. Micawber
has not.
Īn loc de:
Mr. Micawber has talent...
Once upon a midnight dreary...
Īn loc de:
Once upon a dreary midnight...
Verbul este o parte de vorbire care denumeste actiuni, stari, aparitia sau modificarea unei caracteristici, transformari, atitudini etc., avānd forme gramaticale caracteristice determinate de aspect, diateza, mod timp, persoana si numar si īndeplinind functia sintactica de predicat sau parte a predicatului.
Īntelegānd deocamdata prin "forma verbelor" felul īn care ele se prezinta īn dictionare (deci "forma de baza", de infinitiv), sa subliniem ca verbul este si mai sarac īn indici formali care sa arate īn mod deslusit ca este vorba despre un verb si nu despre o alta parte de vorbire.
Dintre indicii formali mai mult sau mai putin specifici verbului pot fi amintite cīteva sufixe verbale:
-en: to blacken, to enlighten, to harden;
-fy: to accompany, to electrify, to multiply, to occupy;
-ise, -ize: to advise, to advertise, to organize, to practise;
-ish: to finish, to accomplish, to vanish;
-icate: to communicate, to duplicate.
Marea majoritate a verbelor nu au īnsa sufixe specifice, cea mai buna ilustrare constituind-o, probabil, lista verbelor neregulate: to write, to do, to bring, to come etc. Din acest punct de vedere, situatia verbelor din limba romāna este cu totul alta. Īn limba romāna sunt 4 conjugari determinate de forma specifica a infinitivelor, ceea ce nu permite verbelor sa devina alte parti de vorbire sau altor parti de vorbire sa devina verbe, pe cāt vreme verbele engleze pot deveni alte parti de vorbire, de exemplu:
to go Have a go (s.) at it!
a go-between (s.)
dupa cum alte parti de vorbire pot deveni verbe, de exemplu:
paper (s.) to paper
class (s.) to class
black (adj.) to black
free (adj.) to free
pooh (interj.) to pooh-pooh
down (adv.) to down
Verbele simple, cele formate dintr-un singur cuvānt - parte de vorbire (to be, to know etc.), nu au, dupa cum am vazut si din exemplele de pāna acum, indici formali (cu exceptia cātorva sufixe).
Acelasi lucru se poate spune si despre verbele compuse propriu-zise, adica despre verbele formate din doua parti de vorbire, scrise, de obicei, īmpreuna si, uneori, separate prin linioara de unire: to browbeat (subst.+vb.), to waylay (subst.+vb.), to broadcast (adv.+vb.), to ride-track (subst.+ vb.).
Dar verbele compuse din limba engleza cuprind si o categorie aparte, specifica acestei limbi, cunoscuta uneori sub numele de verbe complexe. Verbele complexe (extrem de numeroase!) sunt formate dintr-un verb si o particula adverbiala al carei rol este, de obicei, de a modifica sensul verbului (to give to give up). Prezenta particulei averbiale este un indiciu ca ne aflam Īn fata unui verb (desi o parte din particule pot fi si adverbe sau propozitii); dupa cum un alt indiciu īn acest sens este intercalarea unui complement direct (scurt) īntre verb si o particula atunci cānd verbul complex este tranzitiv (de exemplu I give it up). Exemple de verbe complexe cu particula adverbiala:
to go down to go off
to make up to fall off
to bring up to put on
to give in to fall oul
to take off to fall back
Īntr-o anumita masura ne pot ajuta sa identificam verbul si prepozitiile care īl urmeaza. Dintre acestea, se grupeaza īntr-o categorie aparte prepozitiile "obligatorii", care, īmpreuna cu verbul, formeaza tot niste "verbe complexe" īntrucāt, de cele mai multe ori, modifica sensul verbului (de exemplu, to look, took for..., to look after...). Īn unele verbe cu prepozitie obligatorie prepozitia nu modifica sensul verbului, dar verbul nu poate fi folosit fara ea (de exemplu, to rely on).
O forma extrema a verbelor compuse o constituie locutiunile verbale (de exemplu to take a walk, to give smth a thounght), dar acestea nu prezinta indici formali de recunoastere a verbului.
Lasānd la o parte unele exceptii, se poate afirma ca verbul se poate recunoaste īntr-un context datorita anumitor forme gramaticale care variaza īn functie de aspect (I write - I am writing), de diateza (he asks - he is asked), mod ( I write - indicativ I should write - conditional), timp (I write - I wrote), persoana si numar (he writes - we write - they write).
Formele gramaticale ale verbului sunt fie personale, fie nepersonale. Formele nepersonale nu au mod, persoana si numar (ex. to go, going, gone, having gone).
La formele sale personale, verbul englez este īnsotit de o serie de determinanti, dintre care cei mai frecventi sunt:
1) Subiectul:
He that loveth a book will never want a faithful friend.
2) Complementul:
direct:
Shall I compare thee to a summar's day?
indirect:
Tell me not in mournful numbers, 'Life is but an empty dream!'
prepozitional:
He swam across the river.
circumstantial:
We'll return on Sunday.
Modificatorul tipic al verbului este averbul de mod, care joaca fata de verb rolul pe care-l joaca adjectivul calitativ fata de substantiv:
He writes well.
Comparati cu:
He is a good writer.
Dupa cum substantivul poate fi īnlocuit prin pronume, tot asa si verbul englez poate fi īnlocuit (īn situatii concrete, pentru a se evita repetitia):
a) prin verbe auxiliare:
"I like music." "And so do I."
"Have you seen him?" "Yes I have." (Īn loc de "Yes, I have seen him.")
b) prin verbe modale:
"Can you swim?" "I think I can" (Īn loc de "I think I can swim").
Nota. Evitarea repetarii unui verb notional cu ajutorul verbelor auxiliare si modale este un fenomen extrem de raspāndit īn limba engleza. Ca raspunsuri, ele reprezinta forma cea mai uzitata (īn loc de yes sau no, sau de repetarea īntregii propozitii).
|
