SUBSTANTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE

SUBSTANTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE

2.1.1. SUBSTANTIVIZAREA ADJECTIVULUI

O constructie īn care se afla un substantiv īnsotit de un adjectiv poate fi simplificata prin īnlaturarea substantivului :

Omul īntelept sa lase totdeauna sa treaca adjectiv

de la sine.

Īnteleptul sa lase totdeauna sa treaca substantiv

de la sine.

Trandafirul cel rosu este mai proaspat. adjectiv

Cel rosu este mai proaspat. Substantiv

Īn constructiile simplificate, cuvintele īnteleptul si cel rosu nu mai īnsotesc un substantiv, deci si-au pierdut valoarea de adjectiv si au cāstigat valoarea de substantiv (s-au substantivizat). Substantivizarea adjectivului īntelept s-a facut prin articularea lui cu articol hotarāt enclitic -l. Adjectivul substantivizat cel rosu n-a avut nevoie de articolul hotarāt enclitic pentru ca el avea deja un articol hotarāt cel. Adjectivele devenite substantive se comporta ca orice substantiv :

- pot fi īnsotite de un adjectiv propriu-zis, de adjective pronominale sau de un numeral :

marele īntelept, acest īntelept, doi īntelepti;

-pot fi īnsotite de articol nehotarāt (daca nu sunt precedate de articol adjectival) :

un īntelept, niste īntelepti;

- au īn propozitie functiile sintactice ale substantivului :

v    īn propozitiile date, cuvintele īnteleptul si cel rosu au functia de subiect

v    īn propozitia : L-am ales pe cel rosu , pe cel rosu are functia de complement.

Substantivizarea adjectivului, marcata prin articulare sau prin alte mijloace ale flexiunii substantivului, iar, sintactic, prin asezare īntr-un context propriu substantivului se evidentiaza si prin urmatoarele exemple:

"E un adīnc asemene

Uitarii celei oarbe

(Eminescu, p. 135)

"Acest, cuvīnt, Divino, mai zi-l o data, zi-l."

(ib. 425)

"si apa unde-au fost cazut

Īn cercuri se roteste,

si din adīnc necunoscut

Un mīndru tīnar creste

(ib. 128)

"Harap - Alb, daca vedea reaua, i-arunca pelea cea de urs si fuge cīt poate. "

(Creanga, p.a. 111)

Recunoasterea substantivului din (10) - versul 3 - se realizeaza īn exclusivitate sintactic : aparitia īn contextul unei prepozitii si legarea de un adjectiv subordonat. Īn celelalte exemple, se adauga si criterii morfologice:

articolul un

desinenta -o de vocativ

articolul hotarāt -a (reaua)

Este absent substantivul regent pe care sa-l preceada.

Este cunoscut procedeul substantivizarii adjectivului la Ion Creanga, implicānd un tipar sintactic cu o inversiune a relatiilor:

regentul devine subordonat;

subordonatul (substantivat) devine regent

v    de exemplu : ".un dragut de bicuisor."

(Creanga, P.A. 180)

". nici o chioara de baba nu mai da pe al biserica!"

(Creanga, P.A. 180)

".nebuna de matusa Marioara"

(Creanga P.A. 210)

2.1.2. SUBSTANTIVIZAREA PARTICIPIULUI

Participiul, prin natura lui adjectivala, are toate caracteristicile adjectivului, inclusiv disponibilitatea fata de substantive. In acest caz, el nu mai īnsoteste un substantiv si apare articulat cu articolul enclitic sau precedat de un articol proclitic ori de o prepozitie sau īnsotit de un adjectiv sau de o alta parte de vorbire cu valoare de adjectiv.

v    de exemplu : un soldat ranit valoare adjectivala

ranitul, ranitii; substantiv

un ranit, niste raniti; provenit din

cel ranit, cu raniti; participiu

pe ranit,

curajosul ranit,

acest ranit,

primul ranit

"Pe veci pierduto, vecinic adorato!"

(Eminescu, P. 92)

"Singur fuse īndragitul ,singur el īndragitorul "

(ib. 59)

Cele doua exemple (12) si (13) au o particularitate comuna importanta morfologicului īn recunoasterea naturii substantivale.

Īn (12), contextul adverbial, este derutant, fiind pastrat de participiu dintre determinarile de tip verbal; numai desinenta o pentru vocativ este dezambiguizatoare.

Īn (13), vecinatatea verbului copulativ este comuna adjectivului si substantivului, prezentei articolului revenindu-i rolul hotarātor īn distingere.

2.1.3. SUBSTANTIVIZAREA GERUNZIULUI

Substantivizarea gerunziului este rara si trebuie explicata prin intermediul utilizarii adjectivale a gerunziului

(gerunziu → adjectiv → substantiv)

v    de exemplu :

"Caci nu mi-a dat soarta amara mīngīiere

O piatra sa ador.

Muribundului speranta, turbarii razbunarea

(ib. 14)

2.1.3. SUBSTANTIVIZAREA INFINITIVULUI

Infinitivul lung s-a substantivat si īn limba literara actuala se īntrebuinteaza numai ca substantiv : citire, citirea, plecare, plecarea, plecarile, plecarilor etc.

2.1.5. SUBSTANTIVIZAREA PRONUMELUI

Dintre pronume se substantivizeaza, accidental, pronumele personal, reflexiv, relativ, negativ.

"Pierīzndu-ti timpul tau cu dulci nimicuri "

(ib. 91)

"Pe-atunci erai Tu singur, īncāt ma-ntreb īn sine-mi "

(ib. 88)

"acea linie monotona. īmi pare un ce anormal"

(Odobescu , O. 2,23)

Vecinatatea dativului posesiv (sine-mi) īn (15) si absenta contextului negativ, alaturi de folosirea pluralului īn -uri īn (14) sunt semnele sigure ale substantivizarii. Articularea cu articol nehotarāt, ca si asezarea īntr-un context adjectival (ce anormal) dovedesc calitatea substantivala a lui ce īn (16).

2.1.6. SUBSTANTIVIZAREA NUMERALULUI

Cānd nu īnsoteste un substantiv, numeralul are valoare substantivala si primeste aceleasi functii sintactice ca si substantivul: subiect, nume predicativ, atribut genitival, complement

- de exemplu :

a)     numerale ordinale cu valoare de substantiv

Al doilea a plecat. subiect

Meritele sunt ale celui de-al nume predicativ

doilea.

Lucrarea celui de-al doilea  atribut genitival

este mai buna.

Īl astept pe al doilea. complement obiect direct

b)    numerale cardinale cu valoare de substantiv

Cei doi au aflat. subiect

Au ramas doi.  subiect

si astept pe cei doi.  complement obiect direct

Le-am comunicat si celor complement obiect indirect

doi

Hotarārea celor doi e atribut genitival

nestramutata.  nume predicativ

Locurile sunt ale celor doi.

c) numeralele colective au valoare substantivala cānd nu arata numarul obiectelor denumite printr-un substantiv.

de exemplu: Au sosit amāndoi.

d) numeralele distributive cu valoare substantivala

de exemplu: "Cāte zece se sculau / sa spuie. cam pe unde trebuie sa fie Pripasel."

(Barbu st. Delavrancea, Domnul Vucea)

Este cunoscut ca numeralul fractionar si numeralele zece, suta, mie, milion, miliard, functioneaza īn oricare context, ca substantive.

Īn exemplul:

"De ce sa fiti voi sclavii milioanelor nefaste?"

(Eminescu, P. 44)

articolul si forma de plural sunt semnele clare ale utilizarii substantivale (numeralele nu disting flexionar categoria numarului si sunt indiferente la determinare ).

Nu se pot substantiviza numeralele adverbiale (de repetitie) si numeralele multiplicative, iar numeralele cardinale de la douazeci īn sus au valoare substantivala si cānd sunt urmate de un substantiv.

2.1.7. SUBSTANTIVIZAREA SUPINULUI

Exemplu :

(18) Mersul pe jos este sanatos; statul īn picioare este obositor.

Forma articulata poarta semnele morfologice clare ale trecerii la clasa substantivului. Supinul fara articulare are o situatie ambigua sub aspectul includerii īn clasa verbului sau a numelui, deoarece forma este aceeasi pentru verb si substantiv, iar contextul prepozitional, prezent īn cazul amāndurora, este nedezambiguizator.

Īn cazul supinului fara articulare, includerea īn clasa verbului sau a numelui se realizeaza īn exclusivitate sintactic, īn functie de restrictiile impuse determinantilor :

a) are comportament nominal (fiind rezultat al conversiunii) supinul care apare īn vecinatatea unui adjectiv, cu care se acorda:

Exemplu: ".cu ochii painjeniti de-atāta uitat"

(Eminescu, P. 213)

sau īn vecinatatea unui determinant cu de :

Exemplu : .am plecat la cules de mere, unde obiectul direct (la origine) ia forma prepozitionala cu de, ca oriunde īn vecinatatea unei forme verbale nominalizate.

b) are component verbal supinul cu regim de acuzativ, deci supinul care este determinat de un nominal cu functie de obiect direct si caruia īi impune cazul acuzativ :

Exemplu : ".la o claca de dres drumul"

(I. Creanga, P.A. 183)

"... l-am vazut umblīnd prin tīrg,.dupa cumparat sumani" (ib. 216)

Comportament verbal are si supinul cu regim de dativ sau nominativ, construit cu un obiect indirect sau cu un nume predicativ (ori element predicativ suplimentar) :

Exemplu: ".nici nu se gīndeste la spus copiilor ceva "

".niste babalīci gribavi si ofticosi, numai buni de facut popi."

(Creanga, P.A. 260)

c) are situatie incerta supinul fara determinanti:

Exemplu : ".asa ni era obiceiul sa facem la scaldat."

(Creanga, P.A. 221)

".avem grozava ciuda pe dīnsa, nu numai pentru pupat" (ib. 221)

Sunt constructii īn care nu exista nici un argument cert pentru īnchiderea īntr-o clasa sau alta, solutia fiind urmarea unei decizii subiective.

Īn constructiile de mai sus se pune, de asemenea, problema distingerii īntre supinele substantivizate si participiile substantivizate, distinctie care se rezolva semantic :

v    [- Abstract], pentru participiile substantivizate

v    [+Abstract], pentru supinele substantivizate

Trebuie sa se tina seama si de toate consecintele gramaticale care decurg din aceasta. Numai supinele substantivizate denumesc actiunea, avānd sensul unor abstracte verbale si fiind deci sinonime cu infinitivele lungi sau cu alte derivate substantivale abstracte.

Participiile, ca orice adjective substantivizate, denumesc persoana/obiectul care poarta calitate (participiile de la verbele intranzitive : īndragostitii "persoanele care au calitatea de a fi īndragostit") sau persoana/obiectul care sufera actiunea (participiile de la verbele tranzitive, aproape general pasive:

Exemplu : "Ma sperie spusele tale."

unde spuse īnseamna "lucruri care au caracteristica de a fi fost spuse").

2.1.8. SUBSTANTIVIZAREA ADVERBULUI

Adverbele bine, rau, greu devin substantive cānd sunt articulate enclitic sau īnsotesc articolul nehotarāt, de o prepozitie, de un adjectiv ori de alta parte de vorbire cu valoare de adjectiv :

Exemplu : binele, raul, greul, un bine, un rau, a venit la bine, marele bine, acest bine.

"Din sīnul vecinicului ieri Traieste azi ce moare, Un soare de-ar stinge īn cer S-aprinde iarasi soare." (ib. 137)

2) "Pe cīnd nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sīmburul luminii de viata datator, Nu era azi, nici mīine, nici ieri, nici totdeauna Caci unul erau toate si totul era una." (Eminescu, P. 88)

"Cīnd e o-namorare de tot ce e al tau, 

De-un zāmbet, de-un cutremur, de bine si de rau (ib. 172)

"Averea sa le-o aperi, marirea s-a lor bine 

si bratul tau īnarma ca sa lovesti īn tine (ib. 44)

S-a observat o predilectie a lui Eminescu pentru conversiunea adverbului temporal realizata īn exclusivitate sintactic. Adaug, pentru acelasi tipar lexico-sintactic, exemplul :

"Sau bestiilor care pe azi īl tin īn fiara" (ib. 16)

unde asezarea lui azi īn pozitia de complement direct si reluarea prin forma neaccentuata de pronume personal sunt semne unice ale substantivizarii. Sunt mult mai numeroase cazurile de substantivizare realizata simultan, morfologic, sintactic :

binele facut → articol si determinant adjectival

ajuta-ti aproapele → articol si pozitia de complement direct

2.1.9. SUBSTANTIVIZAREA INTERJECŢIEI

Substantivizarea interjectiei se realizeaza frecvent prin corelarea particularitatilor sintactice (asezarea interjectiei īntr-o anumita pozitie sintactica) cu cele morfologice (articulare, forma flexionara de plural sau genitiv), ca īn exemplele :

"Oful nostru era ca nu reusim."

"Se auzeau mii de ahuri si ofuri."

Substantivizarea fara indici morfologici, ca īn :

"Numai scīrt uitase Pavel sa puie"

(Creanga, P.A. 246)

este mai rara si producatoare posibil de confuzii. Īn cazul utilizarii dupa verbele "de informare", trecerea de la planul vorbirii directe la cel al vorbirii indirecte, ceea ce presupune substantivizarea interjectiei este greu de trasat transat.

Exemplu :

v    vorbire directa :   Se auzea : "tronc !"

"Hm!" facu el.

v    vorbire indirecta : ". de se auzea numai chiu si vai īn toate partile"

(Creanga, P.A. 187)

Grafic, un rol important revine aici semnelor de punctuatie. Daca ele marcheaza apartenenta interjectiei la vorbirea directa, atunci interjectia, nesubstantivizata, reprezinta īn sine o principala incidenta neanalizabila.