SUBSTANTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE

SUBSTANTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE

SUBSTANTIVIZAREA ADJECTIVULUI marcata prin articulare sau prin alte mijloace ale flexiunii substantivului:

Tocmai se facuse o tacere de-o clipa si noul venit se folosi de ea ca sa fie si glasul lui auzit de toti. (vol. I, pag. 7)

Noul venit era un om rau si respectuos de care lumea se cam ferea. (vol. I, pag. 184).

Cei mari îl puneau sa vada de oi, sau îl trimiteau cine stie pe unde sa fure tutun sau struguri de pe loturile oamenilor (vol. I, pag. 28).

Astfel ca, bogatul si saracul se pomeneau la sarbatoarea mortilor facând amândoi acelasi gest de umilinta, iesind lânga stâlpul portii si chemând în soapta: Florico, Gheorghe, hai veniti ! (vol. II, pag. 31)

Cei mai batrâni si rudele mari se asezara în capul mesei, aproape de cei patru preoti, toata lumea începu sa manânce si preotii ridicara pe rând paharele pentru odihna celui dus dintre ei. ( vol. II, pag. 40 )

- Ce, ba, tu esti surd, eu îti vorbesc aicea cu frumosul si tu te faci ca nu auzi ? ( vol. II, pag. 51 )

Tânarul notar era insa din ce in ce mai activ si în duminica urmatoare el puse pe Baragan sa sune cu goarna în sat si sa se adune toata lumea la primarie ca erau de citit niste dispozitii. ( vol. II, pag. 52 )

Fiindca cei bogati stateau si se uitau la ei tacuti, cu mâinile lor puternice înclestati pe goga bastoanelor, nedumeriti ca uite-l pe cutare, care daca nu-i dadeau ei un sac de porumb pe iarna îi murea copilul de foame, se înghesuie acum acolo si striga si el câte un cuvânt si ridica si el câte un brat cu pumnul cât o buturuga, dar cu umerii prapaditi ... ( vol. II, pag. 53)

Ce crede el, adica, saracul, ca fara munca o sa vie fericirea peste ei, fiindca clantanea unul si altul din gura ? (vol. II, pag. 53)

Vorbitorii nu se legau de cei bogati încât acestia, în cele din urma, se linistira si îsi vazura de treburile lor, lasând doar printre cei adunai pe câte cineva care sa le povesteasca.(ib.)

Asa se afla la un moment dat ca noul notar, cu Ouabei si cu ai lui Gogonaru s-au constituit într-o asa zisa celula si ca poate sa se înscrie în ea oricine, n-avea decât sa se duca la primarie la notar, sa iscaleasca o adeziune si devenea astfel comunist.(ib.)

- Nu mi-a facut nimic, dar omul are nevoie de o noua religie a binelui si raului, fiindca raul din icoane nu-l mai sperie, iar de bine a ajuns sa rânjeasca draceste când îi aduci aminte de el. ( vol. II, pag. 58 )

­- Esti, dar mi s-a parut ca spui ca daca oamenilor le-au mai fi înca frica de raul din icoane si s-ar stradui sa faca bine tot dupa aceleasi principii, atunci omul nu si-ar mai vinde sufletul pe nimic si n-ar mai trai din trufie. ( vol. II, pag. 59 )

În prezent ei circula pe un drum liber, în sus, în jos, saracul poate ajunge bogat, bogatul poate ajunge sarac. ( vol. II, pag. 60 )

Chiar astia care îi vezi ca se aduna aici si striga si ei unii la altii ca nu e bine cum traiesc, fereasca Dumnezeu sa crezi ca se gândeste vreunul ca tocmai pozitia lor e cauza raului.( vol. II, pag. 60 )

Trufas, fiul cel mic al lui Nastase râse încet, cu o semetie care se vedea ca o împrumuta nu de la scârbitul de taica-sau, ci de la unchiu-sau Aristide. (vol. II, pag. 85 )

si prosti sunt astia, ... , ca va cheama pe voi sa va spuna cu frumosul, în loc sa va spuna cu frumosul, în loc sa puna parul pe voi sa va sature. ( vol. II, pag. 91 )

Moromete nu zise nimic si noul venit se aseza. ( vol. II, pag. 131 )

Nastase, si de la el Aristide, învatase în timpul razboiului, pe care îl facuse la intendenta cu gradul de sergent, cum se poate ca fara sa furi avutul cuiva sau banii de buzunar, sa-l faci sa vie el singur sa ti-i dea si înca sa nu uite toata viata binele pe care i l-ai facut ca unul care n-ai pregetat ca altii sa-l ajute la nevoie. ( vol. II, pag. 196 ) 20320c28u

Bila se daduse mai spre sa, iar voiosul Enache se ridicase de pe scaun si arata încurcat de tot. ( vol. II, pag. 327 )

- A venit Vasile al Moasii, noul presedinte, cu carutele la mine si mi-a luat grâul din pod. (vol. II, pag. 332 )

Caruta iesise de mult din sat si caii, simtind parca rosul asfintitului în spate , începusera sa bata grabiti drumul cu copitele. (vol. II, pag. 437 )

Ei scot din fire pe cei tineri, care cauta sa scape repede de ele, fiindca ei cred ca viata cea adevarata se afla dincolo de lucruri si de treburi. (vol. II, pag. 349)

Da' n-a mai putut Sande, saracul, s-a întors acasa si zice: Mama, eu nu ma mai duc pe la bâtul, ... , zici ca parca nici nu mai e el si m-apuca plânsul. ( vol. II, pag 387 )

Ridica problema acolo în organizatie, daca ai ceva si esti un fricos nenorocit. ( vol. II, pag. 194 )

5.1.2. SUBSTANTIVIZAREA PARTICIPIULUI

Era vorba de o rugaciune, cum se vedea adesea pe troitele de la raspântia unor drumuri, sau era mormântul unui necunoscut. ( vol. I, pag. 34 )

Cei mai batrâni si rudele mari se asezara în capul mesei, aproape de cei patru preoti, toata lumea începu sa manânce si preotii ridica pe rând paharele pentru odihna celui dus dintre ei. ( vol. I, pag. 40 )

Vorbitorii nu se legau însa de cei bogati încât acestia în cele din urma, se linistira si îsi vazura de treburile lor, lasând doar printre cei adunati pe câte cineva care sa le povesteasca.

(vol. I, pag. 53 )

Cristache acela era în ultima vreme colector, adica împuternicitul comitetului de stat pentru colectarea produselor agricole, functie noua în sar si de care Cristache, dupa felul cum pronunta el însusi aceasta denumire, se arata foarte mândru. ( vol. II, pag. 127 )

Comuna era electrificata înca din '47, dar fiul fostului morar, Tache al lui Aristide, care avusese grija de motor, fugise si el din sat odata cu tat-sau si cel de-acum, unul al lui Gheorghe al lui Pataleata, nu se stie ce tot îi facea el notarului acela ca ba mergea, ba se oprea. ( vol. II, pag. 291 )

Împuternicitul acela veni. Ajutat de curieri si paznicii comunali, el pleca sa-i anunte pe cei numiti. ( vol. II, pag. 319 )

Un prim moment greu despre care vorbea fostul notar se consuma chiar în anul urmator, când se descoperi ca multi dintre cei asemanatori lui Beju deviasera la dreapta ( în special cei mai mari ca el ), cu toate ca actiunile lor erau de stânga si fura îndepartati. ( vol. II, pag. 376 )

si când te gândesti ca asta o fi facut raportul ca Niculae l-ar fi înecat pe nenorocitul ala de Gheorghe, gândi Moromete senin. ( vol. II, pag. 339 )

5.1.3. SUBSTANTIVIZAREA SUPINULUI

Murmuratul acesta desigur, i-a ajuns la urechi lui Moromete pe alte cai, prin Guica si Parizianul, pentru ca feciorii n-au îndraznit sa i-o spuna în fata. ( vol. I, pag. 45 )

- Am cam terminat cu mâncatul, zise mama copiilor, ridicându-se si ea de la masa. (vol. I, pag. 104 )

În tacerea în care nu se auzea decât plânsul rupt al fetei, Moromete se adresa celor doi cu un glas partinitor si spuse: . ( vol. I, pag. 297 )

si iata-l acum chiar alaturi, îi lasase pe cei cu care sta în fata primariei si în vazul la toti se dadura jos sa vie tocmai spre el. ( vol. II, pag. 54 )

Arata mereu în plina putere, si se gasira destui care sa spuna ca anume jucase el comedia cu cazutul la pat, ca s-o poata goni pe Catrina de-acasa si sa se însoare cu alta. (vol. II, pag. 117 )

Se poate duce pâna colea peste drum, la cineva cu care are putina treaba, sau fara treaba; si atunci mersul e liber, gata sa mai piarda cu altcineva timpul destinat sa-l piarda cu cel la care se gândise de la început; si în afara de sarbatori, când toata lumea paraseste casa si se strânge pe marginea santurilor, femei si barbati deopotriva, sau la hora si la plimbari prin padure, baieti si fete tinere, un om într-un sat nu se mai poate duce nicaieri unde sa fie vazut si sa nu se stie ce e cu dusul lui si ce rost are. ( vol. II, pag. 167-168 )

Mersul acesta însa nicaieri taraganat, care fu vazut în dupa-amiaza aceea. Cu câteva zile înainte de seceris al Marioarei lui Fântâna, stârni vorbe pe tot parcursul lui ... (vol. II, pag. 168 )

Apoi tropaitul paru ca se domoleste si se îndeparteaza, dar reveni cu forta sporita parca de sub pamânt si umflându-se din ce în ce, pâna ce deodata se stinse de tot si linistea recazu. ( vol. II, pag. 169 )

Pâna acuma, zise el mai departe, nu vorbirati si va gasi acum vorbitul. ( vol. II, pag. 195 )

si atunci Niculae se opri, fiindca era limpede ca ea îl va însoti atât cât avea ea nevoie, mersul înainte nu era bun. ( vol. II, pag. 206)

- Nu-ti cere nimeni sa nu îndeplinesti planul, raspunse Niculae retinând doar aceasta parte a raspunsului celuilalt, dar înainte sa fie început treieratul. (vol. II, pag. 206)

Noul responsabil al morii, care izbutise, dupa cât se pare, fara ,,Operatiunea Cotigeoaia" sa puna mâna pe acest post, statea în biroul acela care seamana de departe cu o ghereta, si din care condusese macinatul, pâna acum câteva saptamâni, Adam Fântâna, curatat . (vol. II, pag. 338)

,,Tata, unde te duci?" striga Niculae iar, de asta data însa foarte încet si facând sa se topeasca în el cu un efort suprem plânsul care îl îneca, nu pentru ca se temea ca Marioara îl va auzi din odaia ei, usa era groasa, ci pentru ca vedea ca plânsul nu e bun .

5.1.4. SUBSTANTIVIZAREA NUMERALULUI

- Douazeci si patru de oi cu lapte, pa putin douazeci si patru de chile pe zi! (vol. I, pag. 35)

Pornira câtesitrei alene. (vol. I, pag. 35)

Venise toamna si porumbul se facuse si el din belsug (porumb si grâu si printre porumb dovleci, floarea-soarelui si fasole, altceva nu semanau, cu toate ca pamântul le-ar fi putut da sa n-aiba ce face cu cânepa, inul, tutunul, sfecla de zahar, plantele medicinale scumpe) si cei trei îsi frecara mâinile de bucurie si într-o seara îi spusera tatalui lor: ,, Ar trebui sa îngrasam caii aia, tata! Tudor Balosu a fost saptamâna trecuta la munte si a câstigat o mie de lei". (vol. I, pag. 40)

Bucurosi ca izbutisera sa obtina atât de usor libertatea de a se misca, cei trei pusera la cale, o saptamâna mai târziu, o afacere sortita sa le aduca un câstig mare. (vol. I, pag. 45)

Cei trei parca întelesesera ceva si se mai potolira, dar vecinul din spatele casei lor se îmbogatea si din nou feciorii începusera sa murmure. (ib.)

Glasul care se jelea fu înecat de alte zeci de glasuri. (vol. I, pag., 49)

Câtva timp, cei doi ramasesera încremeniti, uitându-se la salcâmul doborât, nestiind parca ce mai aveau de facut. (vol. I, pag 52)

Om de douazeci si patru de ani. (vol. I, pag. 54)

Aici în sat sunt doi fruntasi politici, Aristide si Crâsmac, dar chestiunea era ca amândoi au condus satul timp de opt ani si n-au facut altceva decât sa se îmbogateasca. (vol., I, pag.86)

Omul era taman la masa când cei doi intrara în curtea lui si îl strigara sa iasa si sa-i apere de câini. (vol. I, pag. 103)

Cei doi, vazându-l ca nu se misca si ca nu spune nimic, se asezara pe prispa casei. ( vol. I, pag. 104)

Tocmai ca despre acele pogoane vorbisera amândoi cu câtva timp mai înainte.(vol. I, pag 106)

Cei doi deschisera poarta de la drum si iesira. (vol. I, pag. 109)

Cei doi începura sa bage mâinile în oala si sa manânce din ea în tacere. ( vol. I, pag 138)

Botoghina îl strigase pe Vatica sa-i aduca oala cu pacura din grajd, apoi amândoi începusera sa desfaca roatele si sa unga osiile carutei. (vol. I, pag. 167)

Un copil care statea la poarta anunta ca cei doi au intrat în primarie. (vol. I)

Treceau pe lânga carutele oamenilor mergând fara graba, cu secerile pe umar si aratau amândoi linistiti si nepatrunsi. (vol. I, pag. 211)

Amândoi au fugit. (vol. I, pag. 303)

Întâi ca, în timpul care se scursese de când cei trei fugisera de acasa, Nila îsi facuse armata, ceea ce deodata arata ca situatia lui buna în care îl gasise într-adevar tatal era de data recenta, ., Paraschiv nu fusese maturator de strada decât câteva luni si Achim niciodata. (vol. II, pag. 10)

Fusese ultimul chemat, în curte mai erau si alti baieti si fete, cei mai multi desculti (Rusaliile cadeau în iunie), toti foarte veseli si gata sa se supuna obiceiului. (vol. II, pag 31)

- Nimic, ce poti sa mai zici, mai raspunse Niculae, dupa care tacura amândoi si lasara linistea zorilor care învinetea geamurile sa recada asupra casei. (vol. II, pag. 61)

Ilinca avea acum aproape douazeci si opt de ani si într-adevar viata ei de fata nu fusese usoara, din pricina mamei, care sarea cu gura pe ea de fiecare data când baiatul cu care era ea în vorba venea seara la poarta lor si fluiera s-o scoata din casa. (vol. II, pag 93)

Niculae se uita îndelung pe cer ca si când ar fi depins de starea timpului dusul lui încotro avea de gând, apoi se uita lung înspre partea dreapta a soselei, pe lânga gardurile a caror poteca da, dupa douazeci - treizeci de case, în fieraria lui Iocan, unde lucra acum unul din baietii lui, ., ca o parere. ( vol. II, pag 155)

Stateau acum toti trei împreuna, în picioare, sub soarele apasator si cei doi asteptau în tacere în timp ce Niculae îi privea sfredelindu-i ; parul lui tuns scurt si dat într-o parte îl facea mult mai tânar decât era cu adevarat fata de ei. (vol. II, pag. 239)

Iar cei doi facura si ei la fel, dar nu prea grabiti, ci mergând agale, parca gânditori. (vol. II, pag. 249)

Era un ins cunoscut în special pentru tendinta lui de a urmari si exclude din partid pe toti cei care credeau el ca sunt dusmani si nu trecea saptamâna sa nu se auda cum umbla prin organizatiile regiunii si excludea câte doi sau trei. (vol. II, pag 253)

Cei doi activisti îl lasara pe cel dintâi si se luara dupa acest al doilea cu ochii lui mariti care mergea ca un orb drept spre un grup mai mare de oameni care îl asteptau cu picioarele ciudat întepenite în pamânt, . , încordati, neîncrezatori si în acelasi timp sorbind cu priviri nesatioase vorbele aceluia. (vol. II, pag. 263)

Cei doi tacura cu înfatisari impenetrabile. (vol. II, pag. 205)

Regret foarte mult ca nu m-a luat, intram amândoi la facultate, luam diplome de prostologi. (vol. II, pag. 205)

Cazura amândoi, dar Vasile se ridica îndata, în timp ce Dan se perpelea pe jos. (vol. II, pag. 314)

Dupa douazeci de ani se ducea cu caruta cu sora fostei lui neveste (aflase acest lucru chiar de cu seara) si dormea la ea acasa, în pat strain. (vol. II, pag 358)

Dincolo de cuvintele sale, omul acesta care nu mai avea patruzeci de ani traia parca într-o vesnica nedumerire care nu era prefacuta, ci adevarata. (vol. Ii, pag 362)

5.1.5. SUBSTANTIVIZAREA INFINITIVULUI LUNG

Nici ,,Citirea" n-a vrut sa-mi cumpere tata. (vol. I, pag 10)

Ai facut mâncare? (vol. I, pag 15)

De cealalta parte a mesei, lânga vatra, jumatate întoarsa spre strachinile si oalele cu mâncare de pe foc, statea întotdeauna Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei frati, iar lânga ea îi avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca si pe Tita, copii facuti cu Moromete. (vol. I, pag. 15)

Dupa felul cum tinea capul în jos se vedea ca nu e obisnuit sa-l puna, acest cap, la întrebari asa grele, parca îl tragea capul în jos de grea ce era întrebarea tatalui. (vol. I, pag. 24)

Uimit si îngrijorat ca feciorii îl vorbesc de rau în lume, Moromete se hotarî sa înabuse fara crutare acest început de razvratire, având totusi speranta ca poate nu-i adevarat. (vol. I, pag. 45)

Moromete, nu se stie de ce, se supara de întoarcerea aceasta a mamei, spuse fetelor si se certara între ei. (vol. I, pag. 47)

Se pare ca nimeni nu întelegea ca hotarându-se în sfârsit plecarea lui Achim la Bucuresti însemna ca trebui sa li se faca celor trei pe plac pâna la capat, sa nu se mai atinga nimeni de oi si cum altceva n-aveau ce vinde, salcâmul trebuia taiat. (vol. I, pag. 53)

Mama, luptând parca împotriva presimtirilor si temeiurilor ei vechi care o napadeau, casuna pe fete si se rasti la ele sa se apuce de treaba. (vol. I, pag. 53)

Din Vasilescu se ridica cu lutul în mâna si se aseza mai aproape de Moromete, spre tristetea lui Ion al lui Miai care îl urmari cu o privire parasita. (vol. I, pag 87)

Ţugurlan mânca în tacere, parca nici nu-l auzea pe baiat. (vol. I, pag. 93)

Adevarul era ca în privinta abonamentului Moromete platise o data un pol pentru o luna, si ,,Miscarea" îi venea de atunci, de aproape doi ani, pe gratis. (vol. I, pag. 99)

Strigatele animalice ale lui Abreau, tipetele si râsetele ascutite spintecau aerul pâna departe, iar printre ele, neîncetat ritmul clopoteilor, chemarea încordata a calusarilor, hap-sa!, uneori istovita si lunga, hap-sa si mereu în tactul rigid si intens al viorilor. (vol. I, pag. 116)

Ceea ce Catrina si facu, si înca cu multa pricepere, deoarece nu era prima data când jucau împreuna, fata de copii, aceasta comedie. (vol. I, pag 128)

Se rupse din fata tatalui, merse spre usa odaii care ramase deschisa si o trânti cu putere. (vol. , pag. 145)

Tudor Balosu, rupse tacerea cu glas schimbat din care înfumurarea de tata pierise. (vol. I, pag. 146)

Tot în aceeasi seara, Vasile Botoghina se pregatise si el de plecare. (vol. I, pag. 167)

Simtind miscarea curelelor, caii pornira si trecura podisca de la drum cu zgomot. (vol. I, pag 167)

Ai venit aicea în itari si te-ai ghiftuit si acuma urli si strigi la el parca ar fi ordonanta ta! Ma mir ca nu-ti crapa obrazul de-atâta nerusinare. (vol. I , pag. 181)

Ea îsi îndrepta privirea spre cei doi învatatori Badila si Enachescu, si li se adresa palida, tremurând de indignare

- Sa va fie rusine ca stati si va uitati la un astfel de spectacol. (ib.)

Dupa prima izbucnire, Toderici îsi reveni din surpriza. (vol. I, pag. 182)

Directorul scolii o deschise cu o cuvântare. Când aparu pe scena în uniforma, se facu în toata curtea o tacere deplina. (ib.)

- S-a facut lumea rea, maica, spuse una din babe din fund cu busuiocul în mâna (de la biserica venise si ea la serbare). (vol. I, pag. 189)

Fata cea mica, Ilinca, iesi din tinda unde facea mâncare si când îl vazu pe tatal ei cu Niculae în brate, se sperie. (vol. I, pag. 191)

În aceasta asteptare cel mai vrednic dintre copii începe sa masoare cu pasul ,,stantiile", partile de loc pe care fiecare va trebui sa le duca înainte pâna la terminare.(vol. I, pag. 196)

Miscarea aceasta nu avea însa puterea care trebuia si îndata tâsni în picioare, apuca pusca de teava si vru sa loveasca cu ea, dar o arunca si navali din nou cu picioarele lui desculte peste pieptul si fata jandarmului. (vol. I, pag. 228)

- N-am nevoie de apararea dumitale! (vol. I, pag. 235)

Gândindu-se ce lucru turburator ar fi sa plece din sat si sa învete mai departe la scoala normala, nehotarârea tatalui sau (el asa credea, ca era vorba de nehotarâre) capata pentru el proportii nemasurate: îi pândea expresia chipului, privirea miscarea cutelor fruntii si îsi spunea: ,,Se gândeste, ah, ce bine! Sa nu spun nimic, sa nu suflu o vorba, sa-l las sa se gândeasca." (vol. I, pag. 236)

Niculae se uita la tatal sau cu un zâmbet uitat, cu o anumita superioritate întepenita, vrând sa spuna ca el stie despre ce e vorba, dar ca placerea de a astepta sa se confirme ca el stie, e mai mare decât aceea de a anticipa pentru ceilalti. (vol. I,pag. 240)

Bineînteles însa ca Paraschiv si Nila nu trebuiau nici ei sa mai aiba pretentii la grâu, adica din vânzarea care se va face curând pentru târgul de la 6 august trebuiau sa cumpere numai fetele, urmând ca la târgul de Vinerea mare,., sa-si ia numai ei de îmbracaminte. (vol. I, pag. 234)

si când te rugam si eu: ,, Tata, cumpara-mi macar ,,Citirea", te rasteai la mine." (vol. I, pag 244)

Asteptând vânzarea grâului, Paraschiv si Nila îngrasau caii. (vol. I, pag. 248)

Pai sigur ca îmi iesea, fiindca majurul, dupa ce faceam predarea, poftim, dom' majur, trei sute de lei, patru sute de lei, cinci sute de lei. (vol. I, pag. 249)

Nenorocirea de care pomenea Moromete amenintase tot timpul satul. (vol. I, pag 255)

Cu toate ca Moromete auzise mereu si vazuse si cu ochii lui cum oamenii, nelinistiti si furiosi, se întorceau cu carutele cu grâu îndarat, el nu luase în seama amenintarea, nu crezuse în ea nici o clipa. (vol. I, pag. 256)

Undeva în fund se vedeau magaziile si rampele de descarcare. (vol. I, pag. 260)

Adevarul unei bucurii sau linistea unui gând curat erau deseori puse la îndoiala în timpul noptii, iar alteori îndoiala si apasarea din timpul zilei erau straluminate în somn de bucurii mari. (vol. I, pag. 262)

Se întoarse si îl gasi în aceeasi nemiscare, cu fruntea în pamânt, teapan si sumbru. (vol. I, pag. 276)

Statea pe piatra de hotar cu capul în mâini si încerca sa dea de curgerea pâna mai ieri a gândirii sale linistite, îndârjit si hotarât sa nu crute nimic pentru a o regasi, simtind ca înstrainarea de ea aduce întunericul si ca moartea n-ar mai fi rea decât atât. (vol. I, pag. 286)

.Lipsite însa de omul lor, aceste adunari aveau sa-si piarda si ele curând orice interes. . Timpul nu mai avea rabdare. (vol. I, pag. 303)

Baiatul n-o întreba unde si i s-ar fi parut ca nici nu auzi bine ceea ce mama îi spuse, fiindca nu zise nimic, se uita doar într-o parte, cu privirea rece si neclintita, ca un animal tânar adus din padure, prea crud ca sa înteleaga ca a cazut în cursa si ca nu mai e liber sa sara gardul si s-o ia la fuga acolo unde ar fi trebuit sa auda chemarea. (vol. II, pag. 21)

Amintirea primului ei barbat, cu care nu traise decât câteva luni, a tineretii care se dusese, a casei în care se întorcea în zori de la cel de-al doilea barbat la care tinuse si unde se nascuse a doua oara? (vol. II, pag. 25)

si adauga subliniind cu umerii neputinta dar si cu renuntarea lui de a întelege ce e în capul unei femei. (vol. II, pag. 28)

Baiatul îsi pierdu echilibrul în aceeasi clipa si se feri sa nu se sprijine de ea si atunci miscarea fetei se opri si ea ridica privirea în sus si se uita la el. (vol. II, pag. 31)

Se întâmplau câteodata si încaierari, repede stinse prin înhatarea celor în cauza si gonirea lor prin gradina , sa nu vada lumea, si potolirea lor cu darea la fiecare din mâncarea pentru care se încaierasera. (vol. Ii, pag. 40)

Dar asta ori nu auzea, ori se facea ca nu aude, fiindca nu întoarse capul si în curând chiar disparu din multimea care la apropierea serii începuse si ea sa se împrastie. (vol. II, pag. 55)

Dupa care nu mai zise nimic, având chiar o expresie ciudata pe chip care nu excludea multumirea ca el si celalalt ca care statea acolo la masa erau astfel de oameni, cum zisese. (vol. II, pag. 57)

- Am fost, nea Gheorghe, se apara baiatul, dar nu mai adauga apoi nimic si ramase în asteptare, cu privirea însa mai graitoare decât cuvintele. (vol. II, pag. 69)

Ei, daca nu stiti, eu dau ordine de plecare, zise Antonescu si pilotul n-a avut încotro si a trebuit sa execute. (vol. II, pag. 77)

Era la sfârsitul verii lui '40 si citisera în ziare ca Hitler a dictat ruperea unei parti din trupul tarii si cum ministrul nostru de Externe, vazând harta, a lesinat. (vol. II, pag. 78)

Dupa plecarea flacaului, Aristide îi ceru fetei un pahar curat si porunci sa-i spuna maica-sii sa stea afara pe pridvor sa aiba grija sa n-asculte cineva la geam. (vol. II, pag. 80)

Tacerea fu rupta de Nastase. (vol. II, pag. 81)

Parea sa fie pravalias, functionar satesc, sau chiar învatator si chemarea sa i se permita sa vorbeasca o facu cu o voce cu prelungiri oratorice gâtuite, parca de nebun, pe care, de altfel le relua si le pastra tot timpul cât vorbi, producând asupra celor adunati, asa cum se dovedi, o adânca turburare. (vol. II, pag. 90)

- Domnilor, zise le ridicând bastonul în aer si subliniind cuvintele zgomotos si agitat din tot trupul si mai ales cu pieptul si bratele cu care descria prin aer gesturi ca de proroc care anunta venirea apocalipsei, astazi, domnilor nu trebuie sa fii comunist. (vol. II, pag. 90)

Asta era tot ce avusese de spus si îi lucea în priviri o convingere holbata ca a spus ceva atât de important si hotarâtor încât dupa aceea nu mai era nevoie sa nu se întâmple o darâmare. ( ib.)

Nu se mai temea nici de plecarile lui de-acasa, caci întoarcerile îi erau din ce în ce mai putin târzii si îl aduceau îndarat din ce în ce mai mult la fel cum plecase. (vol. II, pag. 92)

Am simtit eu, zise atunci Catrina cu un glas înalt în care razbunarea se hranea acum cu nesat parca chiar din spinarea lui Moromete întors cu spatele spre usa. (vol. II, pag. 92)

Fiindca în apropierea garii, pe întinderea neteda a câmpiei se construise un aerodrom pentru avioanele astea noi care zburau ca glontul. (vol. II, pag. 94)

Ridicarea bratelor spre cer, întinderea lor în forma de cruce, pornirea brusca din loc în loc cu pasi înfricosatori prin disperarea care le dadea impuls atât de încordat, sau miscarea care îi înmuia ei întotdeauna inima altadata si îl ierta de tot ce facuse si avea sa mai faca: izbirea genunchilor cu amândoua palmele, însotita de un geamat adânc de suferinta . (ib.)

Continuau totusi sa fie vazuti împreuna si opinia reveni, fiindca dintre doua fapte mai puternic e cel care nu mai poate avea si o alta interpretare decât cea conforma cu faptul însusi. (vol. II, pag 105)

Moromete nu gasea în el nici o frica fata de trecerea anilor. . Pe ma-sa, raspundea el într-adevar dupa un moment de reculegere. (vol. II, pag. 117)

Dar nici o tresarire din partea celuilalt. (vol. II, pag 120)

Se uita într-o parte si se uita si la îndârjirea din el, care pesemne ca nu-i mai trecea, dar nici nu mai tâsnea în afara sa se descarce în cuvinte.(vol. II, pag. 125)

,,Ăstia sunt mai mari ca regele, ma Ilie, asculta aici la mine odata!" raspunse Nae Cismaru cu indignarea celui care, stiind mai multe, nu întelege de ce totusi oamenii se uita în gura celui ce stie mai putine, unul din astia fiind de pilda Moromete, ale carui uimiri, ce puteau sa însemne decât ca nu stia. (vol. II, pag. 126)

Cum umbla mereu printre autoritati, le transmitea dispozitiile fara însarcinarea cuiva . (vol. II, pag. 140)

La sfat el gasi oarecare agitatie (Mantarosie însa nu era pe -acolo), iar un oarecine îi spuse ca se asteapta sosirea unuia dintre secretarii de partid de la raion, tovarasul Sârbu Ion, si a înca unuia, tot activist la raion, Niculae al lu' Ilie Moromete, care o sa stea pâna dupa treierat. (vol. II, pag. 143)

- Membrii de partid sa fie în frunte la predarea cotelor. (vol. Ii, pag. 149)

Aici interveni Alboaica dându-si cu o miscare de încântare extrema capul întâi într-o parte, apoi în cealalta si zise ca asa i-a spus si ea, macar pâna se marita Ilinca si pe urma n-are decât sa stea aici, daca nu-l mai poate suferi. (vol. II, pag. 157)

Marioara îsi scoase sandalele si intra în apa, într-un loc unde curgerea râului se subtia si se vedea la fund pietrisul alb, trecu pe malul celalalt si se încalta la loc. (vol. II, pag. 169)

Moromete arata ca anume nu vrea sa se uite si sa vada rasaritul cum faceau Sande si Ilinca, stând putin într-o parte, cu fata într-acolo, desi tineau capetele în jos cu acea expresie a tuturor care se astern la o truda de durata si pe care numai gândul care o ia înaintea acelei trude cu exact timpul si masura ei, face posibila ducerea pâna la cap a efortului. (vol. II, pag. 191)

- Cu ma-sa a fost asa, ca întâi pe alde tata-sau veni de-l omorâra cu bataia, zise Moromete cu aerul ca facerea legaturilor îi permitea foarte bine sa si munceasca, sa si povesteasca. (vol. II, pag. 195)

Baietii de seama lui se jucau cu zapada în drum spre scoala, se scaldau vara în padure si se luau cu caii la întrecere. (vol. II, pag. 197)

Dare în judecata, facu-va si dregu-va, pentru ascutirea luptei de clasa contra regimului. Înaintarea lor sub stare de arest, sa se învete minte! (vol. II, pag. 199)

Foarte bine, i-a spus raionul de partid, formati un comitet de initiativa si începeti munca de atragere. (vol. II, pag. 201)

Marioara mai mostenea de la maica-sa scârba pentru mâncare si mai ales pentru bautura, era de mirare cât de putin mânca ea la masa si n-ar fi pus pe limba o picatura de tuica s-o pici cu ceara, si mai ales o limpezime a gândurilor si a faptelor pe care tatal ei n-o avea. (vol. II, pag. 205)

Familia ei însa, Moromete îndeosebi, si altii care îi cunosteau tineretea întelegeau de aici mai multe, de ce chiar uitarea ar fi fost una dintre marile învataturi ale lui Cristos: trecutul Catrinei lui Moromete nu parea sa fie pentru aducerile ei aminte un izvor de lumina . (vol. II, pag. 233)

Unii spun ca l-ar fi înjurat, mai adauga paznicul, punând un semn de egalitate între aceste doua actiuni, ridicarea ciomagului si înjuratura, dând chiar de înteles ca înjuratura ar fi fost, prin natura ei, mai grava decât lovirea cu ciomagul. (vol. II, pag. 242)

Isosica si Plotoaga o luara înapoi spre centrul ariei si se vedea cum o cumplita furie pusese stapânire pe ei. (vol. II, pag. 245)

Dar nu fara intentie foarte subtire, fiindca tacerea care urma dupa aceea rezuma elocvent întreaga lui gândire si comportare, a lui si a lui Plotoaga, în sensul ca iata ca aici la Silistea nu s-a întâmplat nimic de acest gen si ca nici nu e bine sa se întâmple, fereasca Dumnezeu. (vol. Ii, pag. 252)

Adunarea statea cu ochii întepeniti pe Isosica. (vol. II, pag. 302)

Direct excluderea, tovarasi, si prin aceasta organizatia se va curata si se va întari si mai mult. (vol. II, pag. 307)

si astfel lua sfârsit aceasta sedinta care îl aducea pe acest Vasile la ordinea zilei si nimeni, în afara de Isosica, nu-si dadea seama atunci ca o data cu iesirea acestuia din umbra începea pentru sat o noua perioada de zvârcolire care avea sa dureze de mai bine de zece ani, la sfârsitul carora pamântul tuturor, cu vitele mari si uneltele agricole, aveau sa fie cooperativizate. (vol. II, pag. 311)

- S-a operat, zise Zdroncan, de dimineata pe la doispe, o schimbare în sânul comitetului executiv. (vol. II, pag. 316)

Vederea lui Moromete îl înveseli pe Ţugurlan. Avea aerul celui care tresare în adâncul fiintei sale dându-si seama ca în trecerea egala a zilelor, se întâmpla din când în când si câte un astfel de eveniment, sa dea adica peste tine un om cu care vei iesi în mod sigur din aceasta scurgere cenusie a timpului si te vei ridica deasupra lui. (vol. II, pag. 361)

Dupa ce trecura soferul rânji:

- Marca Simson, zise el, aprindere cu ciomagul. (vol. II, pag. 389)

5.1.6. SUBSTANTIVIZAREA PRONUMELUI este accidentala:

Pe alaturi de ea tâsni Dutulache, câinele, iesind din tinda cu o bucata mare de ceva alb în gura, pesemne brânza. (vol. I, pag. 14)

Niste ciori, învatate sa se roteasca si sa se aseze deasupra a ceva înalt, acum ca acel ceva nu mai era, dadeau târcoale prin preajma si croncaneau urât, parca a pustiu, din ciocurile lor negre. (vol. I, pag. 53)

- Ce e asta, Dine? Întreba Dumitru lui Nae intrigat, cu un glas care de fapt nu se adresa lui Din Vasilescu, ci se întreba pe sine însusi, încercând sa înteleaga. (vol. I, pag. 90)

Urma o noua tacere, dupa care Niculae deodata declara:

- Eu îmi caut eul meu. (vol. II, pag. 47)

si eu sunt de acord ca daca omul nu mai are nimic sfânt se salbaticeste si degenereaza, dar omul poate fi o fiinta morala si fara religie. (vol. II, pag. 59)

Fie ca îl asteptase sa se întoarca, fie ca se desteptase doar auzindu-l, Moromete se foi în asternut si când  Niculae se linisti la rândul lui, deodata îi spuse:

Ei, ti-ai gasit eul tau? (vol. II, pag. 60)

5.1.7. SUBSTANTIVIZAREA INTERJECŢIEI

Era însa prea de dimineata si Iocan nu deschisese fieraria, nu se auzea piuitul cunoscut al nicovalelor. (vol. I, pag. 73)

- Deasupra e niste nutret, se auzi si glasul ei, însotit de craonitul unei gaini si de zarva orataniilor speriate. (vol. II, pag. 349)

5.1.8. SUBSTANTIVIZAREA ADVERBULUI

La aceea era comoara casei; Paraschiv, Nila si Achim fusesera învatati de tusa lor, înca de mici, sa creada ca înauntrul lazii se gaseste toata munca lor; ca acolo ar fi ascuns mama lor vitrega si surorile vitrege toata averea; ca lada are fundul întesat de icusari si mamudele, de bani , de aur si de argint. (vol. I, pag 295)

- Nu mi-a facut nimic, dar omul are nevoie de o noua religie a binelui si a raului, fiindca raul din icoane nu-l mai sperie, iar de bine a ajuns sa rânjeasca draceste când îi aduc aminte de el. (vol. II, pag. 58)

Cu o mâna tinând larg deschisa usa masinii, statea Bila, cu aerul cel mai decis ca le-a aranjat el pe toate, a vorbit el cu tovarasii astia, si ce era de spus le-a spus el, pe-ai care i-au facut lui un bine i-a vorbit si el de bine, iar pe cei care s-au ridicat contra lui, n-or sa mai aiba ocazia sa se ridice d-aici înainte fiindca i-a zdrobit el pe toti.(vol. II, pag. 149)

Nastase , si de la el Aristide, învatase în timpul razboiului, pe care îl facuse la intendenta cu gradul de sergent, cum se poate ca fara sa furi cuiva avutul sau banii din buzunar, sa-l faci sa vie el singur sa ti-i dea si înca sa nu uite toata viata binele pe care i l-ai facut ca unul care n-ai pregetat ca altii sa-l ajuti la nevoie. (vol. Ii, pag. 196)

- N-a fost pentru toti, relua el, dar de disparut n-a disparut niciodata si aici nu trebuie sa vii tu si sa strici si binele ala care a fost, pe motivul ca faci ceva nou. (vol. II, pag. 261)

Nu ne-am dat seama ca muncisei pentru noi trei ani de zile si ca ne vroiai binele, nu raul . de, ma Paraschive. daca mor, zice, macar n-o sa-l înjur pe tata cum fac unii. (vol. II, pag. 288)

Ţi-o spun cu lacrimi în ochi, spre binele dumitale si în felul acesta ai da si-un exemplu altora, te-am cita la gazeta de perete ca un caz înaintat si spre mândria feciorului dumitale, care au si ei nevoie sa fie remarcati în serviciul militar. (vol. II, pag. 302)