VALOAREA STILISTICĂ A ADJECTIVULUI
Exprimând însusiri ale obiectelor(culori, forme ,dimensiuni, calitati etc.) adjectivul este unul din mijloacele principale de prezentare artistica a realitatii prin cuvinte 19519j92t . Adjectivul, ca mijloc de exprimare artistica, este folosit de obicei în descrieri, ca atribut al unui substantiv sau nume predicativ. Sensul lui poate reda variatele nuante ale culorilor, calitatea si tonalitatea sunetelor, dimensiunile si chiar caracteristica (felul) miscarilor când substantivul pe care îl însoteste denumeste o actiune. Epitetul adjectival este un determinant expresiv al unui substantiv (adjectivul putând fi atribut sau nume predicativ) dar realizarea artistica nu se datoreaza numai adjectivului-epitet ci rezulta din asocierea facuta de scriitor între adjectiv si un anumit substantiv, care, în realitate, nu poseda însusirea exprimata de adjectivul respectiv.
De exemplu:
v în nori cenusii epitetul adjectival conduce la comparatia (presupusa) nori ca cenusa;
v în "Iar vîntul sperios vo creanga farma", (de Mihai Eminescu, Calin - File din poveste), epitetul sperios realizeaza personificarea obiectului vântul. Uneori, adjectivul-epitet conduce la realizarea unei metafore (cu substantivul însotit), unei hiperbole sau altei figuri de stil.
Exemplu de hiperbola:
"Noaptea era neagra si mohorâta, noapte de toamna, trista si nabusitoare. Nori grasi, plumburii, maturau crestele dealurilor, învolburându-se în vazduh si limpezindu-se ca niste balauri naprasnici, porniti parca sa înghita dintr-o sorbire satul. Pomii prin gradini dârdâiau cutremurati de frig, cu niste glasuri plângatoare si ostenite."
(L. Rebreanu, Ion)
Adjectivele subliniate sunt folosite în scop stilistic. Cu ajutorul lor autorul a realizat si comunicat cititorului tabloul unei nopti de toamna asa cum a vazut-o cu ochii lui de artist, în culorile ei întunecate, cu atmosfera ei apasatoare, cu miscarea norilor si glasul copacilor.
Un adjectiv poate fi însa,
în acelasi timp epitet al substantivului si a al verbului:
"Dunarea se arunca furioasa, rupând cu zgomot cele din urma stavilare ce i se mai ridica în cale. "
(Al. Vlahuta, România pitoreasca)
În acest text, adjectivul furioasa este epitet al substantivului Dunarea, cu care este acordat -Dunarea furioasa- si al verbului se arunca - se arunca furioasa.
|
