VALOAREA STILISTICĂ A ADVERBULUI
Unele adverbe de mod cum sunt cele provenite din adjective (suna dulce), din participii (vorbeste asezat), din substantive (merge alene), precum si unele dintre cele formate cu ajutorul sufixelor, de la diferite parti de vorbire (vultureste, soimeste, amarnic, pieptis etc.), au rolul de a reda mai expresiv felul de desfasurare a actiunii:
"Muscelele abureau un fum ce se-nalta alene, clatinat de durere."
(B. St. Delavrancea, Sultanica)
"Cu
ochii de sânge, cu barba vâlvoi,
El zboara soimeste"
(G. Cosbuc ,Pasa Hassan)
În locul adverbelor alene si soimeste ,s-ar fi putut folosi alte adverbe -se-nalta încet; zboara foarte repede-, dar acestea nu ne ajuta sa ne închipuim încetineala cu care se înalta aburii, nici repeziciunea cu care fuge pasa Hassan. Epitetul soimeste are la baza o comparatie: "zboara soimeste" = zboara ca un soim. În textul citat, adverbul soimeste realizeaza si o hiperbola.
De multe ori adverbul sau locutiunea adverbiala cu valoarea de epitet al verbului întareste ideea de personificare exprimata si de verb:
"Si din codri noaptea vine./ Pe furis"
(G. Cosbuc, Noapte de vara)
|
