ABIA ACUM A

ABIA ACUM A. PAUNESCU

Ranit la piept de crivatul cainesc,

Ce-mi bandajeaza ranile cu luna,

Abia acum īncep sa te iubesc

Cand simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Si ranile mereu ma vor durea,

Slavind īntīmpinarea ta tīrzie

Si-abia acum īti spun 'iubita mea',

Cīnd nici nu-ti stiu adresa spre a-ti scrie.

Deodata, apa lumii te-a-nghitit,

Deodata am ramas ranit de crivat,

Gesticulīnd spre minus infinit

Si construind delicte īmpotriva-ti

Atunci cīnd totul se-ntīmpla firesc

Ne-mpotriveam ca soarele si luna,

Si-abia acum īncep sa te iubesc

Cīnd simt ca te-am pierdut pe totdeauna.

Deodata ce spun eu si ce spui tu

Sunt doua īnghetate limbi straine

Si la hotarul dintre da si nu

Un martor mut mi-ar tot vorbi de tine.