ADAOS LA DELIR
si sa cântam. Ca sabia arcusul
Din gemete sa-1 tragem, din
în pasi de hora proslavind urcusul
Spre culmea ca o muma-a spaimei, muta.
si saraciei lustru-i dam cu plusul,
Ca mortu-n papusoi sa nu mai puta.
Vataful, responsabil cu calutul,
Vegheaza ceata, rezemat de bâta.
Când poticnirile înseamna-avânt,
Când cel mai rau înseamna cel mai sfânt,
Descumpanit strâng pana si transpir
La gândul ca degeaba ma mai mir
si ca acest nenorocit cuvânt
E înca un adaos la delir.
|
