AEROPORT ĪN PLOAIE
Ploua rarit peste aeroport
prin aerul cu lucii conuri gri,
orizontale, pe sub cerul mort
sub mastile de nouri vii.
Privirea ta trecea prin 616h72g mine
purtīnd īn vīrf un steag strain,
al amintirilor cu roti marine,
rulīnd pe negrul cīmp velin
dintr-o uitata tabara de vara
si micsorata-acum, cīt un pahar,
cu dinti de raze-īnfipti īn seara,
cu-n soare ametit, neclar.
O, nevazute sfori legīnd orase
la capat, si rotite monoton...
Ca azvīrlirea naravase
de lungi ciocane, pe un stadion.
