AEROPORT ÎN PLOAIE
Ploua rarit peste aeroport
prin aerul cu lucii conuri gri,
orizontale, pe sub cerul mort
sub mastile de nouri vii.
Privirea ta trecea prin 616h72g mine
purtînd în vîrf un steag strain,
al amintirilor cu roti marine,
rulînd pe negrul cîmp velin
dintr-o uitata tabara de vara
si micsorata-acum, cît un pahar,
cu dinti de raze-înfipti în seara,
cu-n soare ametit, neclar.
O, nevazute sfori legînd orase
la capat, si rotite monoton...
Ca azvîrlirea naravase
de lungi ciocane, pe un stadion.
