ANIMATERII ĪNTINSE
Īncepu sirul exploziilor. De obicei
exploda o tīmpla.
Se vedea o lumina taioasa,
se auzea un scrīsnet scurt. Deodata,
m-am trezit planīnd pe o pern 838j92i a de fum.
Fiecare parte a trupului se vedea
pe sine, ca si cum ar fi fost totodata
si ochi si oglinda.
Destul ca ma rasuceam linistit
pe o perna de fum,
lipsindu-mi
distanta aceea tragica, pe care-o strabat
privirile, ca sa existe.
Propria-mi copilarie mi-era
indiferenta, indiferenta adolescenta. Am renuntat
la amintiri.
De ce l-as mai fi fost
recunoscator?
Astfel, ochii īncepura sa se vada
pe sine, iar tīmpla
sa sculpteze-n placa ei
basorelieful unei explozii.
