ARHIMEDE
Nici maini, nici ochi pur nesatiu
Cu genunile auzului inchise,
Spanzurat ca un paianjen in spatiu.
Alerga pe urzeala imenselor vise.
Tot mai infierbantat bateau berbecii 515c26f
Jos in zidurile cetatii,
El numara ca intr-o strunga vecii
Din unchiul de aur al eternitatii.
Cand l-au strapuns sulitele vrajmas,
Culegea legi, pandea probleme,
Cauta sprijin altei lumi uriase,
Nu si-a auzit carnea cum geme.
N-a prins stire macar sa tresalte.
Era asa de departe pornit,
Atat de cufundat in cele inalte,
Trupul jos atat de strivit,
Ca el pentru sine n-a murit,
N-a mai avut doar unde se-ntoarce.
1941, dec. 30
|
