Acum
ca suntem la sfrsit,
si ne-am lepadat de pe suflete
armura
promit
ca te vor recompune mereu
din memoria lor,--
si ochii
si gura.
Numelui meu
nu-i vei mai fi
unul din simturile care-l iubeste.
Acum
ca suntem la sfarsit,
hai sa ne privim pe orbeste !
Poate ca astfel ne vom parea mai frumosi
unul altuia ;
cine stie ?
Dintre iluziile mele
ucise
ramane-vri TU
cea mai vie.
|
