Am un profesor de gegrafie,
Sa va povestesc:
Are mot, chelie,
El reprezinta-analfabetul românesc.
Între subiect si predicat,
Nu stie a face un acord,
Se vede ca este un ratat,
si c-a facut de doua ori avort.
De somn, ne-a spus odata,
Cum urca pe Dunare în sus,
si o întoarce a doua ora-ndata,
Ca e de apa sarata, si ca asa a spus.
Excursii, el organizeaza,
si ce am vizitat cu el?
În vârsta el înainteaza,
si e din ce în ce mai chel.
Vorbeste cu precipitatii,
si despre ele el vorbeste,
As vrea câteva reclamatii,
Pentru chelbosul ce nu gândeste.
Spune ca în Constanta nu-s bovine...
Poate e el baltata româneasca,
si ne întreaba: "La olimpiada cine vine?",
Chelia multi ani sa-i mai traiasca!
Ne da mai mult decât este în carte,
De parca nu ar fi deja destul,
si o sa aiba proful parte,
De rezultatul ce mai nul.
O nulitate? Nu se stie,
Poate ca este negativ!
În orice caz el nu aduce bucurie,
si este interogativ.
Ora de geografie,
Este blestemul cel mai crunt,
Proful lipsit de omenie,
si lectii ce nu ajung.
Îmi bag picioru-n el de prof,
De geografie prof tâmpit,
IQ-ul lui este setat pe OFF,
Iar creierul este oprit.
El are o parere fixa,
si si-a fixat-o cam de mult,
O expierienta cu el e foarte trista,
Nu-mi place deloc ca sa-l ascult.
Ne spune odata ca-n Marea Neagra,
La adâncime se gaseste hidrogenul sulfurat,
"Sau acid sulfhidric" spune Cristina-ndata,
"si asta" raspunde proful îngândurat.
Aparentele înseala,
Proful de geogra' e la fel,
Ar trebui sa-l cheme si Pâcala,
Caci nimeni nu mai e ca el.
Când îl vad pe bicicleta,
Cu geaca negra-pamânt,
Parc-ar fi el o atleta,
Sapând dupa zacamânt.
Are porecla de "Cotet",
si si-o merita deplin,
Zâci câ mânca mult fânet,
Plus un pâhâriel di vin.
El mai zice si Botseni,
si în cur' de dezvoltare,
Nu ma doare de Vadeni,
Când îmi pune-o întrebare.
Mai pune note din burta,
Ca sa le mai rotunjeasca,
Ne mai spune noua o turta,
Din viata lui cea tinereasca.
si ce profa am la mate',
Stati sa v-o descriu:
stie multa carte,
Asta si eu stiu.
Dar sa ne explice,
si sa ne predea.
Pedagogia-i zice,
Ca e foarte grea.
E nervoasa foc,
Pe lânga ca-i proasta,
Surmenajui tot,
În ziua nefasta.
Ritmul nu se opreste,
Merge în continoare,
si sângele stropeste,
Ţâsneste din rana care doare.
Nu stie la mate',
Sa ne stapâneasca,
La info' se bate,
Cu capul de fereastra... Windows 2000
|