Apusul si rasaritul

Apusul si rasaritul

de Becheanu Marian

Stam in casa ca citeam,

Dar cand am privit spre geam,

Am vazut imensul mare

Ca vroia sa ne doboare.

Era rosu,se lasa...

Cum venea,parca visa,

Dar de noi nu se ferea

Tot venea,venea,venea...

Nu stiam ce sa mai fac,

Ce sa-i zic,cum sa-l impac,

Dar ca prin mister dispare

Nu-l mai vad in departare.

                   De ce oare?

Ahaa,pentru ca noaptea a venit,

A fugit,a fugit sau l-a rapit?!

Nu stiu,dar frunzele fosnesc

Si parca ma ingrozesc.

Oricum,marele a plecat...

A plecat sau am visat???

Repede privesc spre cer,

Ce sa vezi?!era tot el.

Iesea incet de sub noi

Si-atunci am crezut ca-s doi

Dar de unde,eram noi

N-avea cum sa fie doi.

Aproape mereu ii soptesc:

"Sa stii ca eu te iubesc,

Tu incalzesti pe oricine,

Si ca-i prost si ca-i ca mine!"