ALTE DOCUMENTE |
Armonii vesperale George Topârceanu
În vespreala simfonie troneaza linistea regala (Contradictie numai aparenta. În fond linistea cânta, precum muzica tace (n. a.).)
si parcul rozelor senzatii cu-ndoliate crizanteme
Sonor desteapta cascadarea de note vagi în catedrala
Orizontând (Verb nou, formatie proprie. Se simtea nevoie (n. a.).) în ritmul mistic albumul stinselor poeme...
si-n aiurarea muribunda convoi de ore funerare
Patau lintoliul de mistere cloroformate în sudrina,
Pe când banalele foburguri filtrau tacuta orchestrare
A cimitirului spasmodic iluminat de luna plina.
O, socluri diafanisate de nostalgii si de torente,
Cântari funebre de silabe crispate în amurgul trist!
Ce rugi bizare palpitara în la bemol, când transparente
Se desenau în atmosfera pe cerul dur de ametist?
Alcovuri magice, safire puncteaza pacea violeta.
Cu gesturi pale si acute spre negre sfere siderale,
În calmul pur al simfoniei apare-o neagra silueta.
si linistea regala cade cu emanatii vesperale... (A se observa impresia de infinit palpabil a acestui vers magistral (n. a.).)
|