BENE MORIENS
În Arles fete mândre am vazut
Cu ochii mari si plini de cutezanta
si-un taur ce-n arena a cazut 212c28c
Luptând cu moartea fara de speranta;
si un copac semet ca un titan
Prins de-o furtuna ce urla cumplit;
Apoi, deodata-nvins de uragan
Care-a-nceput sa bata mai avan
Desprins din radacini s-a prabusit.
Plâng si admir si taur si copac
Pentru împotrivirea lor viteaza
Ca-n marile nenorociri din veac
Nici omul nici furtuna nu cedeaza.
Dar e tot una, de acuma stiu
Ca cea dintâi si ultima comoara
Nu-i nici de cum un strigat în pustiu,
Ca-l iarta Dumnezeu cel vesnic viu
Pe omul ce-a învatat frumos sa moara.
(în româneste de Ion Potopin)
|
