Balada corbilor George Topârceanu
Posomorâti, cu gheara lunga,
Cu pliscuri negre de otel,
Ne-am înfruptat cât sa ne-ajunga
Din prânzul marelui Macel.
Cu patriotii la parada,
Amestecati printre eroi,
De-a valma coborâm în strada, -
Dar nu ne ducem la razboi!
Când geme-n vaier lung câmpia,
Când stau întorsi spre bolta crunta
Cei logoditi cu vesnicia
Sub ploaia rece si marunta;
Când moartea secera flamânda
Facând mormane de eroi, -
În dosul frontului, la pânda,
Noi nu ne ducem la razboi!
Târziu, cu penele mânjite
De sânge negru - si satui,
În cuiburi calde si ferite
Ne-mperechem si scoatem pui
Ce s-or hrani ca si parintii
Din hoituri slabe de eroi, -
Caci, soli voiosi ai suferintii,
Noi nu ne ducem la razboi!
Alteta, zvonul creste iarasi,
Aduna-ti ceata de eroi...
Cu moartea suntem buni tovarasi,
Dar nu ne ducem la razboi!
|
