CA UN ALT DELFI
Avem si noi ernanatii,
Dar n-am asezat deasupra oracole.
Nu le-am încins, ca alte natii,
Cu nari de bici si 939i811j tentacule.
Ce povesti ne-ar fi înflorit pe guri
Duhoarea adâncului în coma!
Neutilizate, mândrele crapaturi
si-au risipit atâta mister si aroma.
Puteam dibui preotese celebre,
Mai sibiline si mai oculte.
Numai sâni, solduri, fara vertebre,
Care pe barbari îndelung sa-i insulte.
Ca un alt Delfi, pe-o gura de put,
Acoperit frumos cu o scoarta,
Noi am fi pus, sfinte Preput,
Istoria lumii într-o alta balanta.
Ne-am multumit s-avem cuget curat,
Dispretuind ghicitul, bolboroseala,
Dar gazele au emanat, au emanat.
si ce adânc a lucrat aiureala.
|
