CÂNTECUL COSAsULUI
Cad spicele de aur secerate
Albina strânge dulcele nectar
si greierii, prin brazdele arate,
Înalta-un imn pentru divinul har.
Sfânt Dumnezeu ne-a daruit izvoare
si câmpului, tot ce-a dorit i-a dat;
I-a dat seceratorului racoare
Copacului, frunzisul leganat.
I-a dat agricultorului fânete
si rodul sfânt al lanului bogat,
si fetelor cununi de frumusete
si mierea dulce-a gurii de barbat.
Bun, Dumnezeu vegheaza orice casa
si cuibul unei pasari bine-ascuns.
El ne-a iertat de fapta pacatoasa
si la-ntrebare, El ne-a dat raspuns
Noi sa-l cântam pe cel a carui mâna
Ne ocroteste-n fiece moment
Pe drumul drept, în inimi sa ramâna
Cuvântul Lui cel întelept si-ardent.
Deci sa cântam în zori si catre seara
Din candela cum urca nori subtiri
Din inimi tras printr-un inel de ceara
Imnul întregii noastre fericiri.
(în româneste de Ion Potopin)
|
