CLXIII Vasile Voiculescu
Din spulberul iubirii atāt
doar mai pot strānge
Sa-mi fac un streng, eu singur, cu fragedele-ti rochii..
Ma-ndeamna alte gānduri sa iert si să 242e49c ;-nchid ochii
Privighetoarea oarba cu mult mai dulce plānge.
Īndupleca-te, dara, durerea mea-ntr-atāt
Sa preaslavim fugara, si-n loc de razbunare
Sa stoarcem nemuririi si artei lacrimi, cāt
Sa stea podoaba lumii hidoasa ei tradare.
Dar cine viers si suflet acum sa-mi
īmprumute
Daca-mi lipsesti tu, īnsasi esenta a minunii?
Ah, inima si coarde sunt deopotriva mute
Cānd limpede vad astazi prapastia minciunii:
Caci orb eram
atuncea cānd te aveam īn fata,
Splendoarea-ti,
luāndu-mi ochii, da cāntecului viata!
25 decembrie 1954
|
