CLXXV Vasile Voiculescu
Sa fie dar Iubirea o masca a Durerii ?
Alt chip al ei când poate adoarme si viseaz 434f56e 9;?
De ce atunci în mine ramâne pururi treaza
Far' de ogoi chiar pâna pe perina placerii?
Cu care insii mesteri strâng roze cu duiumul
Strivite-n teascuri grele si stoarse, le desarta
De tot ce au în ele adânc etern: parfumul.
Închisa în clestare, esenta lor strabate
Departe, peste veacuri...nici moartea n-o învinge
si duhul rozei umple pe toti câti va atinge...
Asijderi eu, de-a voastre torturi neîndurate,
Ma distilez în
versuri, prin harul poeziei
Va-mbalsamez
în pura miresma-a vesniciei.
Miercuri, 23 februarie 1955
