CONCURS
Într-o încapere ca toate celelalte,
Amenajata cu plafon zdravan,
Ne întrecem la sarituri în înaltime.
stim precis
Ca nu poate sari nimeni
Mai sus decât tavanul,
Sa fie si Dumnezeu,
Asta din cauza gravitatiei
Care ne trage mereu în jos,
Înca din cele mai vechi timpuri.
Dar continuam
Cu o îndârjire diavoleasca,
Pentru ca nu putem sta altfel,
Când avem în noi genial înaltimii,
Ca pestii zburatori
Dorul aripilor adevarate.
Zi si noapte continuam
În plafonul nostru scund.
Cel mai sprinten,
Care are muschii cei mai oteliti, mai dresati
si stapâneste cel mai bine
Legile avântului
Ia si cele mai multe pocnituri în cap.
|
