CTITORIE
Asa cum stai,
Dreapta,
Cu bratele moi
Pe pântecul plin,
Pari o veche sotie de voievod
Ţinându-si ctitoria.
si parca-aud un glas
Venind de dincolo
De disparitia materiei:
"Noi, Ion si Ioana,
Cu puterile noastre
Am durat acest sfânt
Copil,
Întru vesnica pomenire
A acestui soare
si-a acestui pamânt".
|
