ALTE DOCUMENTE |
CU SPATELE
Ceasul s-a-ntors cu spatele la timp.
Era bolnav ceasul si, simtindu-si sf 21421v2120v ârsitul,
Poate ca s-a gândit si el
La un rai al obiectelor care mor,
Unde ceasurile se potrivesc singure
Dupa inima lui Dumnezeu
si desteptatoarele suna si ziua si noaptea
Învierea stelelor.
A vazut însa cu limba cea mare
Ca e absurd
si a murit simplu, de tot,
Întorcându-se cu spatele la timp.
Iar eu, sufletul raposatului,
Voi mai ramâne în preajma lui
Trei zile,
Sa vad cum continua sa-i creasca
Parul si unghiile.
Dupa care voi pleca si eu.
|
