O, cum sa-mi apar sufletul, ca nu cumva
de-al tau sa se atinga? Cum sa fac
ca de pe tine pe-alte lucruri sa-l stramut?
Ah, bucuros adaposti-l-as undeva
in locu-acela solitar, necunoscut,
ce tace, cand adancul tau da zvon.
Ci toate cate ne ating, pe rand, pe noi,
ca un vrajit arcus ne impreuna,
scotand din doua corzi acelasi ton.
Ce instrument ne-ncearca pe-amandoi?
Si ce violonist ne tine-n mana?
O, dulce cantec!
|
