Cāntec trist IV
Doamna fa-ma pe mine vorbei truditor
Īn cāmpul pārjolit de astre
Aducerilor dinspre noapte pe-un cocor
A zarilor cānd nu-s albastre.
Desi m-asteapta grav la semafor
Destinul ca o palma peste fata
Nu-mi pot fi īnsu-mi tradator
Peste calotele de gheata.
Neobservat printre cuvinte-am vrut sa trec
Dar ele m-au cuprins īn brate
si viata mea īn mare s-o īnec
Iluziilor dānd mereu sperante.
Desi te uiti sfios la mine
Ca la o candida paiata
Eu sunt pulberea din ruine
Care te cheama īnspre viata.
Cu toate ca sunt muritor
Īn felul meu fiind ce sunt
La nimenea nu sunt dator
Cāt felului cum necuvānt.
Te-astept asemeni Penelopei
Ulisse cāt i-a fost plecat
Sa ma resuscitezi sincopei
De focurile ce ma ard.
|
