Cântec trist V
Iubita mea de carne si de sânge
S-a facut de-odata de ceata, de fum
N-o mai zaresc cum n-o pot nici atinge
Cu aripile'nalte prefacute-n scrum.
Privesc uimit cum se îndeparteaza
Prin ploi de vântul serii spulberata
si de parfumul ei se-nmiresmeaza
Albul "zapezilor de altadata".
Alerg zadarnic dupa umbra-i care
A ratacit în urma ei cararea
Lumina i se pierde-n alta zare
Cu stelele tacându-mi disperarea.
Pe câmpuri macii rosii ma-nconjoara
Singuratatea-mi strajuieste moartea
Azi plâng - dar oare pentru-a câta oara?
Întregului pierzându-mi jumatatea.
|
