Cântec
Fluizi cum suntem si îmbratisati
Ne scufundam în ochiul 121e43b unui zeu
De trupurile noastre suspendati
Când aerul respira pasari-greu
Înspre mine tu întinzi o mâna
Prin calcâiul de piatra al ierbii, dur
Schitez un strigat cu plamânii pâna
Tacerea e un de cuvânt contur
De trup când te desprinzi în sus
Îmbratisarea ta ma doare
si-s peste pietre suprapus
Un semn discret de întrebare.
Ne-om regasi tacuti abia târziu
În bezna noptii undeva
Când poate pasare sa fiu
Zburând singuratatea ta.
|
