Cântec
Cu fluturi aruncam în toamna asta vara
Cu toate cuvintele care-mi sticleau în piept
Bolnav ma trag din trup sa ies afara
Cuvântul tau în frunze sa-l astept.
În lacrimile lunii as vrea sa ma înec
Sau sa înot pâna-n al pietrei nimb
Cu fluturii de noapte în cer sa ma petrec
Într-un copac cu aripi sa ma schimb
E prea târziu în fluturi sa-i mai strâng
De ochi un sarpe alb ma musca
Mi s-a vestit de toamna si mi-e frig
si trag din existenta înc-o dusca.
|
