Ceasuri rele
Ceas rau. rau ceas.
În miaz de noapte,
La rascruce se aseaza
De carare mi se agata.
...în cerc deschis...
...si-n mijloc sad...
Ţesarul de lumini
În arc de vînt, trezesc un gînd
Ce sufla-n zare desteptare...
În rîu de salba selenara
Curge soma vesniciei
Pe drum batut cu piatra rara.
Scaldat în spume ancestrale
Încalzit rubinul varsa
Prin duh de foc cu limba arsa,
Pe loc trecut de noapte lunga,
În timp batrîn si fara umbra.
În arc de vînt, trezesc în gînd,
Din ceata-nflacarata un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasma neînchegata,
Din fir de apa fermecata.
Prind dorinta-n arc de vînt
S-o sufle-n forma ce va sa vie.
De pamînt sa prinda trupul,
Ca din vis sa se iveasca
Iar din palmi sa nasca fapta.
Cunoasterea tacuta
Atîrna cerul, de sus pamîntul
De sub radacini, agatat de glie,
În funie dreapta întinsa-i zarea
si prinde-n colt de cer vazduhul.
Îndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descatusat e ne-vorbitul dascalit,
...departe de tot...
Acolo unde înteleptii se aseaza
La veacul de somn.
În urma si-a urmat chemarea
În umbra i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gîndurile mor...
Sa lasam cuvîntul sa doarma ...
Lipsind de vorbe, muta-i mintea,
Senina-i fruntea...
Gînduri curg, si acopera lumea,
Ghem de fire înnodate,
Se în-coarda si a-coarda
În tot ce-i fals si nu vibreaza.
Cînd facutul nefacut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zacut si-a petrecut
Prin far' de loc,
În far' de vreme...
Ochii încetosati si tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presara înfatisare,
Înecînd privirea
si-nrobind vederea
De a sa lucire.
Sa lasam cuvînt sa doarma,
Oblojindu-si lumea-i surda...
Îndarat de oarbe semne
Rînduiasca peste timpuri
Cu tîlc rostit si tainuit,
Iscalit în chemari de veghe
Pîna-n cea din urma moarte.
Primul OM
si unde vara cade într-o joi
Acolo eu o sa mor
Ori buni, ori rai, tot un mormînt!
În vînt.
Dedesubtul
În sînul venelor pamîntului,
Cad în haul de sub care,
Foc ascuns sub încuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Strapunge trupul chinului
Arzînd Gemma tainuita
Ţintuind în vîrf de spada
Sa desparta despartitul,
Sa înnoade înnaditul.
În ochi de ape subterane
Picurînd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.
Cap, vas cu gînduri neînsemnate,
În clocot prinde sa se sparga
si împrastie înflacarate
Scîntei de-nsufletire amara.
Din sudoarea fruntii lor
Întru schimbare sa se iveasca
Strop de apa cristalina...
Sa-ntoarca maiestritul, cristal din apa
De faptura pamînteasca.
Deasupra adîncului în nechemare,
Duh purtat peste înflacarate
Ape întunecate,
Sa se coboare si sa-nconjoare
În chip neobisnuit pe om,
Cît mai adînc crestînd
Pîna-n lipsa de înfatisare.
Norilor
De piatra
Patruns de nazuinta
Astern un trup din nou,
si pieptan fire luminoase...
Sunt primul om ce tese lumina,
Sunt primul om ce-si tese lumea,
...cu vesmînt de sclipire sura,
De curînd aprinsa-n a luminii umbra...
Cufundat în nerostire
În tacerea tuturor,
Deslusit, în fel de nedeslusit.
Însemnat în sensuri,
Pline de-ntelesuri.
Sunt omul ce re-nnoieste
Din fiara înflacarata
Înaltat spre vultur.
Untdelemnul ce nu arde
si smaraldul ce prinde
Împatimirea sufletului.
Masura, ce cîntareste lumea
Prin judecata linistita;
Judecata ce nu judeca.
Lumina ce se strînge
Ca-ncordare a duhului,
În vointa far' de dorinta.
Ochi de lapte,
Plin ochi de forme...
Clatit în patru colturi,
De car' se prinde lumea,
Spalat de cenusa în mierea soarelui
Înnodat cu nimb de netezire.
Topesc în mine mierea veche,
Roua sumbra de sub pragul
Asfintita casa, în capat ei,
Asfintita, ca sa încapa tei,
...din cele patru colturi...
Altoind în mine, cu soi ales
Las sa prinda roade,
În trairi si glas cu chibzuinta.
Fara asteptari, îndrept,
si-mi dramuiesc rabdarea.
În tot ce-i vis si asteptare.
Strîngem comori în semne,
Sa cufundam în noi adînc trairea,
Ca "eu" sa nu ma spulber,
Ca "eu" sa nu ma uit,
Sa nu piara a mea oglindire,
Ca lumea-ntreaga sa nu se piarda.
Cel din urma vis
În gol ma vîntur nimicniciei,
Fara însemnare se sorb pravale.
Vînturat ce-n zari se stinge,
Fara crutare,
Tot ce-i dor si înclestare.
Un sir foit se rasfoieste,
Un ghem de vise încolteste.
Tarîm stravechi rascolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cînd mijlocu-mi se casca-n zare.
.si înauntru-mi se goleste
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc nemarginirea.
Golitoarea ce senina musca,
Soarbe seva ce-a scazut în vine.
Uscat vînt crapa cerul... gurii
Ce scuipa vapai de viu foc în bezna.
Despleteste... maruntit...
Grabit, catre nimic rasfirat...
Încetinit se mistuie, dogorind de jale
În nimicnicia ne-nsufletitoare.
Varsatoarea ce-n forma toarna stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul si-i reda suflarea.
'nmultit si preamarit
Înaltat în pîntec scapara scîntei...
Manunchi maiestrit si dibacit de-nrosire
Glorie, ce-n om îsi gaseste firea.
Înarborat
Despica-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascutime...
Chip ce neclintit se asterne-n sine.
Ţintesc lumile, întorc luminile
Liniste launtrica se dezveleste
Dincolo de a mintii serpuire.
Despic cararea nerostirii, prabusita-n nemiscare
Umblet prin suflet pe sfori de nepasit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe îndeasa neîncetat
Zumzaind cu sunet aspru.
Catre stînga rasucesc privirea
Ce strapunge scutul launtric, tacere
Cuprins de eterna negîndire.
Calma adiere ce de dincolo ma trage
De-a curmezis de lume, purtatu-s de zefir
De la începuturi catre nadir
Întelept domnit, alunecînd ca prin vis,
Albind întunecatii mei stramosi de stînca.
Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
În maduva bradului de veci,
si cum stau înaintea-mi,
Înghitit neantului
Înauntru-mi privesc
Asa aproape de mine,
Straluminat de cel ochi, maiastru
si Însumi sunt.
Hora Soarelui
Un pas adînc, cerul deschide
si-n haul de dedesubt,
M-arunc, si soarele ma prinde
Cum muntii se rasun, soimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele soptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, si-n cale se opresc
Na mesa de doi lai munti
Împlini de arbori fara frunzi
Între pietre nearse de soare
În lemne neroditoare
Lînga taul fara fund
Cu toiag despic carare
Ce ma poarta-n hau de nalta zare
Ţes soarele-n camasa, în ata fermecata
Chibzuita si trufasa, cu gînd drept legata
Iesi soare din soare
Iesi soare spurcat, iesi soare necurat
si cu mîndra sora luna,
Leaga cununa, cununa legata
De hora si soare, din cer pîna-n zare
De dincolo da cer
Dinapoi de luna
Din-afar de soare
Dintr-odata am facut înc-o lume noua
Din nimic!
Al doilea OM
|
