Ceasuri rele
Ceas rau. rau ceas.
Īn miaz de noapte,
La rascruce se aseaza
De carare mi se agata.
...īn cerc deschis...
...si-n mijloc sad...
Ţesarul de lumini
Īn arc de vīnt, trezesc un gīnd
Ce sufla-n zare desteptare...
Īn rīu de salba selenara
Curge soma vesniciei
Pe drum batut cu piatra rara.
Scaldat īn spume ancestrale
Īncalzit rubinul varsa
Prin duh de foc cu limba arsa,
Pe loc trecut de noapte lunga,
Īn timp batrīn si fara umbra.
Īn arc de vīnt, trezesc īn gīnd,
Din ceata-nflacarata un trup
Sorbit din stele siderale,
De soi de plasma neīnchegata,
Din fir de apa fermecata.
Prind dorinta-n arc de vīnt
S-o sufle-n forma ce va sa vie.
De pamīnt sa prinda trupul,
Ca din vis sa se iveasca
Iar din palmi sa nasca fapta.
Cunoasterea tacuta
Atīrna cerul, de sus pamīntul
De sub radacini, agatat de glie,
Īn funie dreapta īntinsa-i zarea
si prinde-n colt de cer vazduhul.
Īndreptat e ne-rostitul de necrezut,
Descatusat e ne-vorbitul dascalit,
...departe de tot...
Acolo unde īnteleptii se aseaza
La veacul de somn.
Īn urma si-a urmat chemarea
Īn umbra i-a fost mereu zarea.
...departe de tot...
Acolo unde toate gīndurile mor...
Sa lasam cuvīntul sa doarma ...
Lipsind de vorbe, muta-i mintea,
Senina-i fruntea...
Gīnduri curg, si acopera lumea,
Ghem de fire īnnodate,
Se īn-coarda si a-coarda
Īn tot ce-i fals si nu vibreaza.
Cīnd facutul nefacut,
Ce-a trecut prin netrecut
A zacut si-a petrecut
Prin far' de loc,
Īn far' de vreme...
Ochii īncetosati si tulburi,
De-o mare de semne,
Ce-n van presara īnfatisare,
Īnecīnd privirea
si-nrobind vederea
De a sa lucire.
Sa lasam cuvīnt sa doarma,
Oblojindu-si lumea-i surda...
Īndarat de oarbe semne
Rīnduiasca peste timpuri
Cu tīlc rostit si tainuit,
Iscalit īn chemari de veghe
Pīna-n cea din urma moarte.
Primul OM
si unde vara cade īntr-o joi
Acolo eu o sa mor
Ori buni, ori rai, tot un mormīnt!
Īn vīnt.
Dedesubtul
Īn sīnul venelor pamīntului,
Cad īn haul de sub care,
Foc ascuns sub īncuietoare;
Focul viu, mereu nestins,
Strapunge trupul chinului
Arzīnd Gemma tainuita
Ţintuind īn vīrf de spada
Sa desparta despartitul,
Sa īnnoade īnnaditul.
Īn ochi de ape subterane
Picurīnd sclipirea,
Rostogolesc cristale
Din roua lacrimilor ascunse.
Cap, vas cu gīnduri neīnsemnate,
Īn clocot prinde sa se sparga
si īmprastie īnflacarate
Scīntei de-nsufletire amara.
Din sudoarea fruntii lor
Īntru schimbare sa se iveasca
Strop de apa cristalina...
Sa-ntoarca maiestritul, cristal din apa
De faptura pamīnteasca.
Deasupra adīncului īn nechemare,
Duh purtat peste īnflacarate
Ape īntunecate,
Sa se coboare si sa-nconjoare
Īn chip neobisnuit pe om,
Cīt mai adīnc crestīnd
Pīna-n lipsa de īnfatisare.
Norilor
De piatra
Patruns de nazuinta
Astern un trup din nou,
si pieptan fire luminoase...
Sunt primul om ce tese lumina,
Sunt primul om ce-si tese lumea,
...cu vesmīnt de sclipire sura,
De curīnd aprinsa-n a luminii umbra...
Cufundat īn nerostire
Īn tacerea tuturor,
Deslusit, īn fel de nedeslusit.
Īnsemnat īn sensuri,
Pline de-ntelesuri.
Sunt omul ce re-nnoieste
Din fiara īnflacarata
Īnaltat spre vultur.
Untdelemnul ce nu arde
si smaraldul ce prinde
Īmpatimirea sufletului.
Masura, ce cīntareste lumea
Prin judecata linistita;
Judecata ce nu judeca.
Lumina ce se strīnge
Ca-ncordare a duhului,
Īn vointa far' de dorinta.
Ochi de lapte,
Plin ochi de forme...
Clatit īn patru colturi,
De car' se prinde lumea,
Spalat de cenusa īn mierea soarelui
Īnnodat cu nimb de netezire.
Topesc īn mine mierea veche,
Roua sumbra de sub pragul
Asfintita casa, īn capat ei,
Asfintita, ca sa īncapa tei,
...din cele patru colturi...
Altoind īn mine, cu soi ales
Las sa prinda roade,
Īn trairi si glas cu chibzuinta.
Fara asteptari, īndrept,
si-mi dramuiesc rabdarea.
Īn tot ce-i vis si asteptare.
Strīngem comori īn semne,
Sa cufundam īn noi adīnc trairea,
Ca "eu" sa nu ma spulber,
Ca "eu" sa nu ma uit,
Sa nu piara a mea oglindire,
Ca lumea-ntreaga sa nu se piarda.
Cel din urma vis
Īn gol ma vīntur nimicniciei,
Fara īnsemnare se sorb pravale.
Vīnturat ce-n zari se stinge,
Fara crutare,
Tot ce-i dor si īnclestare.
Un sir foit se rasfoieste,
Un ghem de vise īncolteste.
Tarīm stravechi rascolit de miraje,
Unde clipele-mi pier
Cīnd mijlocu-mi se casca-n zare.
.si īnauntru-mi se goleste
Despletit de sfori de fel
Ce viscolesc nemarginirea.
Golitoarea ce senina musca,
Soarbe seva ce-a scazut īn vine.
Uscat vīnt crapa cerul... gurii
Ce scuipa vapai de viu foc īn bezna.
Despleteste... maruntit...
Grabit, catre nimic rasfirat...
Īncetinit se mistuie, dogorind de jale
Īn nimicnicia ne-nsufletitoare.
Varsatoarea ce-n forma toarna stele-ncinse
Ce-ntoarce necuprinsul si-i reda suflarea.
'nmultit si preamarit
Īnaltat īn pīntec scapara scīntei...
Manunchi maiestrit si dibacit de-nrosire
Glorie, ce-n om īsi gaseste firea.
Īnarborat
Despica-mi oglinda de dincolo,
Cu a ochilor ascutime...
Chip ce neclintit se asterne-n sine.
Ţintesc lumile, īntorc luminile
Liniste launtrica se dezveleste
Dincolo de a mintii serpuire.
Despic cararea nerostirii, prabusita-n nemiscare
Umblet prin suflet pe sfori de nepasit.
Cuvinte surde croiesc prin minte,
Nori de vorbe īndeasa neīncetat
Zumzaind cu sunet aspru.
Catre stīnga rasucesc privirea
Ce strapunge scutul launtric, tacere
Cuprins de eterna negīndire.
Calma adiere ce de dincolo ma trage
De-a curmezis de lume, purtatu-s de zefir
De la īnceputuri catre nadir
Īntelept domnit, alunecīnd ca prin vis,
Albind īntunecatii mei stramosi de stīnca.
Despic puterea,
Cu a ochilor asprime,
Īn maduva bradului de veci,
si cum stau īnaintea-mi,
Īnghitit neantului
Īnauntru-mi privesc
Asa aproape de mine,
Straluminat de cel ochi, maiastru
si Īnsumi sunt.
Hora Soarelui
Un pas adīnc, cerul deschide
si-n haul de dedesubt,
M-arunc, si soarele ma prinde
Cum muntii se rasun, soimii se adun,
Codrii se trezesc, frunzele soptesc,
Oasele trosnesc, stelele sclipesc, si-n cale se opresc
Na mesa de doi lai munti
Īmplini de arbori fara frunzi
Īntre pietre nearse de soare
Īn lemne neroditoare
Līnga taul fara fund
Cu toiag despic carare
Ce ma poarta-n hau de nalta zare
Ţes soarele-n camasa, īn ata fermecata
Chibzuita si trufasa, cu gīnd drept legata
Iesi soare din soare
Iesi soare spurcat, iesi soare necurat
si cu mīndra sora luna,
Leaga cununa, cununa legata
De hora si soare, din cer pīna-n zare
De dincolo da cer
Dinapoi de luna
Din-afar de soare
Dintr-odata am facut īnc-o lume noua
Din nimic!
Al doilea OM
|
