Cinegetica
Îmi rugineste mâna pe tragaci
Iar pasarea aceea nu mai vine!
Cuvintelor li-s umbra si gonaci
Dar parc-aud o pasare prin mine!
Suflat în aur orizontul pare
si-i aripa tot sufletul din mine
Înfiorarea ierbii cum ma doare
Când pasarea aceea nu mai vine!
Cu mâna tremurându-mi pe tragaci
Am zdrobit iluzia secundei
Nimic nu ma mai tine sub copaci
La pânda dupa visul umbrei.
De gândul meu s-apropie ceva!
Cum seamana cu pasarea ce nu mai vine!
Dar nu-i dintre cuvinte Ea
Doar sinele vânat mereu de sine.
|
