Cinegetica
Īmi rugineste māna pe tragaci
Iar pasarea aceea nu mai vine!
Cuvintelor li-s umbra si gonaci
Dar parc-aud o pasare prin mine!
Suflat īn aur orizontul pare
si-i aripa tot sufletul din mine
Īnfiorarea ierbii cum ma doare
Cānd pasarea aceea nu mai vine!
Cu māna tremurāndu-mi pe tragaci
Am zdrobit iluzia secundei
Nimic nu ma mai tine sub copaci
La pānda dupa visul umbrei.
De gāndul meu s-apropie ceva!
Cum seamana cu pasarea ce nu mai vine!
Dar nu-i dintre cuvinte Ea
Doar sinele vānat mereu de sine.
|
