Crima din soseaua stefan cel Mare
cala sufocat de stele, naclait de stele injenii galbeni stelari
m lînga stea .inlun, cioburi, celuloide si peruzea
! pi iau. era atît de scînteietoare zapada puteai sa mai stii care sî 434u2022e nt stelele si care e strada. ui plastic, spre romana, stele din ce în ce mai apoase, .parenti, cu protoplasmele de matase u de vitrine, se xeroxau pe capote mpilau pe fetele costoboce, cumane si vizigote, :e de pietoni. , ilombat cu neon. u, ametit.
nu stiti cît e ceasul ? va rog frumos ! iu. case si garduri. L;eri de inima, echipament sportiv, stilouri si ceasuri.
i strazile - rîme, cobre, napîrci. sa întrebe ?
; ugi de gheata pe ochi ? tu esti, bebe ? ama ? nu. nu port ceas, nu fumez, ide rstc strada crizantemelor.
lomacul îmi patrunsese în teasta .c de brat domnisoara nevasta i de negri prin fata la hotel dorobanti .b jade, ametisturi si brilianti. r am realizat : era zapada, zapada frumoasa
care ne iubea cu gura taioasa.
pe drum am vorbit, n-am vorbit, o bîrfa subtire
pe cînd aerul se tragea în eprubete si în clistire
si globuri de barbati se spargeau de colturi de stea.
am dus-o în camera mea
am pus caseta cu bob dylan. si deodata, cu hainele în ruine.
ea tabarî ca un frigider rozaliu peste mine
ma rasturna cu o mîna în beregata
pe somiera si pe perna rombata, -
rozîndu-ma, dumicîndu-ma cu masele de sloi,
spînzurîndu-ma de lustra, zdrobindu-ma cu masina de scris,
purtîndu-ma calare prin realitate, halucinatie, vis,
prin adevarat ! si prin nu se poate !
prin lasa-ma, iarta-ma, tu femeie doldora de carate,
tu, fulg lînga fulg,
dragoste...
pe pavajul de sticla, portarul în ghete de sticla si motanul în labe de sticla vazura prin rosia pîcla si mai tîrziu raportara :
- era un fel de femeie, iesind din lift si din scara, parea ca lesina, ca suspina, ca plînge
dar din zulufii uzi îi atîrnau cristale de gheata rosii de sînge si lasa un lac de sînge si urme din cizmulita
- si, mai zise motanul, sînii îi tresaltau sub altita, ceea ce, zic eu, ar fi un amanunt agravant... - a iesit translucida în înstelarea de diamant, am urmarit-o. a luat-o prin piata romana.
)i în sus pe lînga fondul plastic si scala linga vitrinele înca luminate, cu pixuri, bauturi, calendare, pe lînga vargatele troleibuze
dar, zise motanul, avea un ruj de cianura
pe buze
si cînd zîmbea, se cangrena strada...
- si brusc am înteles : era zapada. si brusc zapada începuse sa ninga peste cornise, pe burlane, pe aleile parcurilor pe capotele autoturismelor, pe gulerele paltoanelor depunîndu-se în straturi scînteietoare ioti atomii de sub stelele rotitoare.
în fine, întrerupse motanul, ne-am întors cu fata la zid,
prea-impudica si luminoasa era Moartea.
hai sa ascultam toate casetele pe care le-avem !
hai sa dam o raita pe-afara !
hai sa ne uitam în vitrine
cînd si stelele se uita-n vitrine
cînd si norii se uita-n vitrine
cînd si tramvaiele se uita-n vitrine
cînd si rîsetul se uita-n vitrine
si cînd vitrinele
se uita violeti si adînci
în înserare...
cînd luna reflecta-n curbura autobuzele de pe stefan cel mare.
|
