DAEDAL

DAEDAL

Am construit, cu ce ardoare, sub pamanteana ratacire,

Se-mbuca geniul cu moartea in limpezimea unui gand.

Ce clar e planul si ce sombra capcana, crancena rotire,

Sa te-nvartesti fara s 646i88g capare, ocol tot tie insuti dand.

Las bestiile de arama Azi iar vicleanul duh imi vand,

Dar unei alte mai inalte cercari de pura-nfaptuire:

Sa iscodescpe nicovala o aripa ma zbat, flamand

Sa urc in cerul sterp viata cu greul dand nalucire.

Isi leagana in poala zeii si-i luluie cumplita mare,

Trec valuri dulci pe-amare linisti si coapsa insulei se-ndoaie.

Aci o nava sparge zarea si-aci deopdata nu mai e,

Pornesc spre-un zbor senin si iata,s-abate marea remuscare.

Aud, in inima-mi inchisa, mugind ca-n tainica odaie

Sub Taurul inchipuirii, zanateca Pasiphae.

[1944, ian.]