DANS CU MASCA TOAMNEI
Am luat frunza si am tras-o peste chip
si nervurile le-am tras pe nervii mei.
Ochii orbi, din fruntea lui Oedip,
sub sprīncene mi i-am pus, de trei
si de patru si de cinci si-ntr 737h72h una
visatori de rau si de pricini.
Am luat noaptea , norul, luna,
si le-am pus coroane dragi, de spini.
Vazul meu si-a scos verzuiul,
rosul, movul, īn afara
fluturīndu-le-n cadere tuiul,
tot ce e, facīnd numai sa piara.
|