DINTR-O CANTARE A CANTARILOR PROFANA
Iubitul
E iarasi noaptea cu ispita veche.
Da haosul din nou in muguri cruzi,
Luceafarul isi cauta pereche
Si carnea spatiilor tremura 353h74d M-auzi,
Iubita mea, gradina lumii-ntregi?
Plang, surghiunigt din vesnicul mister,
Sunt sarpele, vin vraja sa-mi dezlegi,
Mi-e dor de fructul sanilor din cer,
De caldul pantec -- soare-n inaltimi --
Zamislitor a tot ce este trai,
De coapsele stand, mandri heruvimi,
Strajuitori la dalbe porti de rai.
Sta intre noi genuna ispasirii?
Si mortii frumusetea vrei sa-ti vinzi?
Apleaca-te pe marginea iubirii:
Si se prefac abisele-n oglinzi.
Iubita
Iubite, fluviu fara inceputuri,
De-a carui apa lutul mi-a tanjit,
Mi-e sete, intra-n sacrele tinuturi;
Mor ingerii si portile-au slabit.
Incolaceste-ma, taramul ars sa-mi fiarba!
Inunda-mi floarea care s-a uscat,
Si-acoperind cu mil pustia-mi iarba,
Ma rodnicesti cu-nalt pacat!
[1938, ian. 30, duminica ora 17.]
|
