De-ar sti stejarul ghinda cui slujeste
Rodesc tot mai putin si tot mai rar.
Aceeasi seva cruda urca, dar
Pana ajunge-n varf se-ntleptes 747h77h te.
Ma zbuciuma oracole-n zadar,
Secura lumii singura-mi luceste,
Iar fi-voi lemn ce-n tandari putrezeste,
Auguste reverii s-ar face jar.
Nu ma strujiti in schiptru triumfal.
O, ce-at facut? Vedenii m framanta:
E un palat cladit de salamandre
Acolo-ntre meseni, sub policandre,
Maret Si-n maini cu magicul pocal,
Sta veacul, sus se clatina si canta.
[ian, 23, 1944]
|
