De doina
De din vale ma vad sus
De din deal ma vad ca nu-s
De la tine stiu ca-s dus
Sa ma caut nepatruns
De la tine sunt plecat
Spre mine sa ma aba 727b16h t
Cu ochiul înlacrimat
De aripa ta zburat
Pe când m-ai zeificat
Sa fiu din mine surpat
Geniul geniului ratat
Cu sine rascumparat
Seara pe la achindii
Când fiind nu poti sa fii
De vreme ce nu-mi mai scrii
De din tine reverii.
si-as mai vrea sa-ti spun de fapt
Lacrima când mi-o strabat:
De-o viata te-am cautat
Când mie-mi sunt neumblat
Focurilor ce ma ard
În sufletul meu bastard.
Cu iubirea soim pe umar
Pasii gândului mi-i numar.
Pe când tu ma vei iubi
Prin ce lumi m-oi nefii!
Printre aripe zburate
De iubirile furate
Ale sufletului meu
Cautându-si un alt zeu.
De mine când te patrunzi
Nu gândi la zeii nuzi
Aratându-si goliciunea
Lasând fara oameni lumea!
Cât mi-s mie înca Eu
Croit pe sufletul meu
Trag de umbra-mi curcubeu
Greul greului mereu!
Cât mi-s stelele pe cer
si luna mi-i giuvaer
De tot mor si nu mai pier
În mine ma-nchid stingher
si-mi vars lacrima cuvântul
Sa inunde-n ploi pamântul,
Focului sa-i ard scânteia
Când ma cuprinde ideea
si de dragoste femeia
Rupe-mi-s-ar Logoreea
Din spirit de Galateea
Fulgerând de jos în sus
Rasaritul din apus
Pe-o raza de lacrima
Cu viata-mi patima
si inima cratima.
Cu umbra de la trei stele
Dau umbra fiintei mele
Numai umbra dintr-o stea
S-a patruns de sinea mea
Coplesindu-mi dragostea
Pe când se îndurera
De-o durere-a altuia
Sângerându-mi inima
si plângându-mi lacrima
Irosita-n patru zari
De cuvintele calari
Ale zilelor de ieri
Încât m-am gasit dator
Domnului Franqois Villon
seful nostru de raion
Cu un buon-soir mon chere
Raison!
|
