ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Mi am scris un breviar pt pastrarea clipelor,
L am strans intr o contractie de respir
Intr un sertar al sufletului meu
Intr un moment de departare
Cand am inceput sa simt ca ma lasa auzul
Si nu mai inteleg petrecerea din jur
Atentie! nu ti scriu ca sa te injur.
Vreau doar sa ti jur ca n am jurat vreodata
Ca o sa am pe ce sa ti jur.
Poate crezi ca te injur.
De abia acum te poti uita in jur
Si o sa vezi
Si tu.................. ce n am vazut si eu pana acum.
Mi am scris breviar pentru pastrarea clipelor
Ca sa nu uit cumva unde mi am pus talpa de la pantofi
Ca sa stiu de unde au venit Dhorothy, Sperietoarea si Vrajitorul din Oz,
Cum de s a destramat Rochia Cenusaresei
De ce s a incurcat in noduri d timp
Si tot asa.............
De ce mi as termina breviarul,
pastrator de clipe?!
Imi ploua din tavan cu animale d circ,
mai alaltaieri mi a iesit din cale-afara o camila.
deserticul fildes negru mi a aruncat o din golurile acelor de siguranta,
cand mi le am prins in piept nu mi am dat seama ca musca.............Biata.....
acum pielea mea e legata in arcuri
altfel risca sa se prelinga
iar varful va strapunge usor sfera cu oglinzi
pe care am pitit o atat de abstract, ca o flictena
intrun unghi de umbrela, agatat dupa ureche.
n as fi gandit
vreodata ca
ca Elefantul si Gazela Girafa vor strabate liniile tavanului meu fumator
ca pe o stadutza prafuita din Kindu, Maun sau El Wak.
eu nu voi simti nici trepidatiile,
nici santurile degetelor ce se arcuiesc p lampa plafonului
degresat cu muste
si impaiat cu mii de melolonte.
n as fi implorat vreodata o asa arena de circ,
venind catre rogojina mea.
intrun ritm circadian,
incep sa ma alatur lor,
Totemurilor africane ce mi au invadat camera.
Poc! poc, poc.....
Simt ca ma dezgrop
De ceva ce mi pare hilar.
Dansabila parte de vis,
Absconsul Univers de lapte,
Sta sa mi pice pe pleoape.
Din varf imi preling un scop,
Aproape strop in strop
Acum trebuie sa trec din loc in loc
Al naibii foc!
Mi- alung unicul glas de sticla
O singura clanta sta de pica
Imi va zdrobi... sau nu
Umilul deget gros
Asezat in poala unui creier ros,
Macinat si...vai...putregai...
A-nceput un cross
Poc, poc din dos....
Au pus catuse florilor
De ceara cotoare
Au dus soarele-n carcera
Ii este rece...
Mi e mila de cel ce trece
Mai bine arunc cu pietre-n pietre
Mi e teama de cel ce tine scrum in dinti
Ca doar asa poti sa minti.
Si strigi, si simti, si stigi, si simti
si strigi...si vrei sa strigi...si numai simti
E un joc de lumini,
Iar ai uitat sa te speli pe maini
dupa ce ai folosit carcera liftului.
E un joc de lumini,
Le pot intrezari pe fata ta.
Cand spun ta,
ma gandesc la eu,
cateodata la mine,
si foarte rar la sine si insami.
E un joc de lumini,
Trecut de ora si minutele ei, fixa
Agatate intr o
Nici acum nu ma gandesc la tine.
E un joc de lumini,
Nu ma pot visa in jur,
Caci perdeaua cu
Iar am baut din sarurile ghivecelor cu flori!
E un joc de lumini,
Ce vina port ca stau in dreptul lor!
Ale cui drepturi!
Abia acum "ta-ul de mai devreme il simt "tu".
E un joc de lumini
Si poate de aceea nu ma pot uita la tine.
Pe frunte mi se plimba o gramada de sinusuri;
Dc vreunul dintre ele este cumva al tau,
Anunta l pierdut la O.R.L
Eu, pana atunci ti l pastrez..............
Lumea, intotdeauna e un joc de lumini.
Mi s-a facut subit dor de tine
Mi s a facut subit dor...de tine,
Reminiscente ale unei vechi rocade
Cand intr o dupa amiaza de para,
Am dat coltul unei strazi, pe o felie de paine.
Si n ar fi fost nimic
Daca framantatura n ar fi pierit dumicata,
Intre palmele mele vulcanice,
Risipita, ca zeama fructului de'amiaza
Stors de gura larga a unui canal deschis.
M am temut,
Cand mi ai spus rastit
Ca framantaturile cleioase,
Ar fi putut hrani
Statuia fardata livid, de la portile Bosforului;
Mi o imaginam,
Singura, cazata intr un ecosistem rotund,
Pavat cu ape arteziene,
Cersind impiedicata in mantia i de ghips,
O farama faramicioasa din framantatura,
Dospita ca un mugure de cireasa in craterele pielii mele.
Ce onoare! sa rad cu buzele de tabla,
De tine, risipitorule de iluzii.
Mantoiu Ana-Maria
Cls a XI-a G
|