Despartire

Despartire

Acum îti spun Adio doamna!

Nu mai am pentru dumneata nimic

A mai ramas un cui batut în toamna

Sub un astru infinit de 454d33e mic

Desi te mai iubesc ca un nebun

Mi-e frica de iubirea dumitale

Care dureaza cât balonul de sapun

Lasând în urma lacrimi, frig si jale

N-ai sa ma ierti o stiu prea bine

Cum n-ai sa întelegi nicicând

Furtuna care s-a iscat în mine

Din frunza toamnei tremurând

Mi-ai dat ce e mai bun din tine

Doar ca prea multe n-ai de dat

Iar ochiul ce-ai deschis în mine

Vesnic va fi înlacrimat

N-ai înteles nimic din toate

si poate nici nu vei pricepe

Poetul a iubi cât poate

Ca dragostea din el începe

M-ai umilit cât nu se poate

Iubindu-te cu altul cum ti-e firea

Eu te-am iertat venind din moarte

Sa te cunun cu nemurirea

stiu ca vei spune vorbe grele

Ca sa-ti acoperi neputinta

Când eu stingher cu ale mele

Ramân spre-ati nemuri fiinta.