Doina I

Doina I

Se facea de-un vis cum ca

Amiaza se-ntunerica

Inima se face stea

Luminându-mi dragostea

Lutul inimii pe tot

A-l mai stapâni nu pot

Sufletul mi-o ia la vale

Spre iubirea dumitale

Ochiul din launtrul meu

A ramas de tine greu

Mâinile-mi aripi se fac

Cuvintele mi se tac

Secundele evadate

Ma trag spre eternitate

si alerg si zbor si plâng

De sufletul meu natâng

Aruncându-se în gol

Sinelui dând rotocol

Iubindu-si femeile

Strângându-si ideile

Pârjolindu-si talpile.

Se facea de-un cal câmpia

Chemând ierbii herghelia

De-o piatra batând copita

si eu cu biciul iubita

Piatra se crapa în zece

Da iubitei nu-i mai trece

s-am s-o iubesc de trei ori

Când o da soarele-n zori

Odata pe la amiezi

Când da strechea în cirezi

si-o data de-al dracului

Pe spinarea calului

Când o galopa mai iute

Iubirea sa nu mi-o uite

Când o galopa ca vântul

Sa nu-si uite legamântul

si-oi prinde-o de subtiori

Iubind-o-ntru-un pat de flori.

Cv.v