Doina II
Pasarea īsi ciugulea
Zborul cel īnalt din ea
si-l scuipa cu tot cu pere
Peste pietre la hiene.
Ţipatul si-l azvārlea
Peste calul prins ī 353j94d n sa
Ca sa-l duca īn galop
Sub frunza cazānd din plop.
Inima īncet si-o zbate
Fara dorul de pacate
Tocmai pāna-n pieptul meu
Golit de ultimul zeu.
Clontul si la-nfipt īn stea
si īn beregata mea
Cu umbra-i m-acoperea
De durerea ce-i curgea
Direct din spinarea grea
Ce i se īnaripa
Cu suire-n sus de stea
si cuvānt din gura rea
Cānd zicea si cānd tacea
Ţipat sugrumat de stea
Pe raze se cobora
Zvācnind īn retina ta
Sub sprānceana arcuita
Peste zarea miruita.
Mirosind a zbor pārlit
De focul arzānd mocnit
Al pasarii mele - mare
Cāt tipatul ei īn zare
|
