ECO
Cu-ncetu-nsereaza si stele izvorasc.
Pe-a cerului arcuri marete.
Īn umede lanuri de-albastru ceresc,
Merg norii cu hainele crete
Si stāncile rar
Ca stālpii rasar,
Negriti si-ndoiti de furtuna
Īn luna.
Sclipire e-n aer, īn codri - miros
Si umbra adānc vio 424o1413e rie;
Si luna-i e cerului scut argintos
Si stele pazesc īn tarie
Si vaile sunt
Īn aburi de-argint.
Pierdute-ntr-al doinelor suier
Din fluier.
Pe-un cal care soarbe prin narile-i foc,
Din ceata pustie si rece,
Un tānar, pe vānturi, cu capul īn jos,
Cu clipa gāndirei se-ntrece
Si calu-i turbat
Zbura necurmat,
Mānat ca de-a spaimelor zāna
Batrāna.
Pe umeri de munte, din stānci de bazalt
Castelul se nalta, se-ncrunta,
Si-a murilor muche si crestetu-i nalb
De nouri si ani se-ncarunta,
Dar astazi e viu
Si-n glas auriu
Rasuna din umbra lui mare
Cāntare.
Īn mii de lumine ferestrele-i ard,
Prin cari se vad trecatoare,
Prin tactul cāntarii pierdute de bard,
Īvindu-se umbre usoare;
Trec albe ca-n vīnt
Dulci neguri de-argint,
Palatul plutea īn magie
Aurie.
Ca cerbul uimit, ce prin crestet de stānci
E-urmat de sageat-arzatoare,
Din cai naruite, din gārle adānci,
Fugarul īn tropot rasare
Cu nari arzānd
Cu coama pe vīnt;
O data-nca pinten l-īmpunge
Si-ajunge.
Iar tānarul sare usor de pe el
Si prundul sub pasu-i rasuna.
Frumos ca din basme si tras prin inel
Si nalt ca si bradul īn luna,
C-un salt a suit
Al boltii granit.
Urcat īntr-un arc de fereasta
Adasta.
De pare-o perdea īn fereasta
Si gratii de fier a lui māna-a cuprins
Uitāndu-se-n sala cea vasta.
Pe stīnci de bazalt
Sta calu-i īnalt
Si coama-i i-o īmfla īn luna
Furtuna.
Sala-i ca aerul scaldat īn soare,
Muiat de-a florilor suflet racoare
Īn ea frumoasele fiinte albe
Par gānduri palide din visuri dalbe.
De-umarul junilor de razim, zboara,
De raze umede. ochii-s izvoare,
Ca-n vānt se leagana zveltele poze
Prin par ce flutura cununi de roze...
Si beti de muzica plutesc ca vāntul,
Jocul e repede, īncet e cāntul
Si pe cānd sufletul sta de betie
Plutesc fiintele... o vijelie...
Pāna ce aria dispare, trece...
O raza timida īn ziua rece.
Apoi perechile stānd risipite
S-adun īn grupele orānduite
Si din amestecul de vise dalbe,
Din trecatoarele fiinte albe,
Iese ca aria dintre suspine
Sau cum din zilele poetic june
A idealului iese minune.
Parui ca aurul fata-ncadreaza,
Cununa-n undele-i se furiseaza,
Se-ndoaie talia-i īn alba haina
Parca-i o timida a noptii taina.
Pe-o lira gingasa si argintie
Mānuta-i coardele le-ncurca vie,
Prin blānde notele lirei de-amor
Glasul ei tremura dulce usor:
Prin bolta ferestei īnguste
Ma uit īntr-al vailor rai,
Cum codrii īn cale-i supune
Furtuna, copila de crai.
Prin paru-i de aur, coroana
Cu colturi īn fulger si jar,
Ea apele-n cale-i aplana
Si-ndoaie batrānul stejar.
Prin poarta īngusta din murii
Gradinei, cetatii-mi din stānci,
Cobor īn adāncul padurii
Unde-izvoarele murmur adānci.
Prin nourii rupti trece luna
Si-n sufletu-mi dor a patruns,
Si parul mi-l īmfla furtuna
Si-ochii-mi se-neaca de plāns.
Doresc doar ca īn fundul marii
Sa ma ia cu sine-n sarai,
Īn nalte -albastrele sale,
Furtuna, copila de crai.
Dorese ca sa intru cu luna
Īn dome de nouri, ce pier
Doresc cu popoare -de stele
Sa merg drumul mare din cer.
Ce caut eu nu va stiu spune,
Eu singura nu stiu ce vreu,
Atāt e de tainic ascunsa
Dorinta īn sufletul meu.
Mi-e ciuda pe frunza cuminte,
Pe vorbarete valuri de rāu,
Ele-mi spun ce doreste-al meu suflet.
Ce singura eu nu stiu.
Si flori si crenge si stele .
Īn ciuda mea taine īmi spun -
Ah ! cum le-as smulge pe toate
Sa fac din ele cununi.
Īn codru o creanga se-ndoaie,
O poarta prin
Un chip cu ochi magi se iveste
Ah! cum mi-ar putea fi de drag.
Un murmur feeric desmiarda voios
A salei tacere senina.
Din bolta ferestrei arcata pompos
S-aude vibrānd mandolina
Si-un eco usor
Petrece cu-amor;
Cu dulcea vibrare de strune,
Ce spune.
Si toata viata lui, tot ce-a cules
Din unde, din munte, din vale,
Tot sufletu-i june, tot scumpu-i eres
Aluneca-n cāntecu-i moale
S-al coardelor grai,
Frumos ca din rai,
Amesteca-n vorbe de miere
Durere:
|
