ELEGIE

ELEGIE

Mama, întâia zapada

Începe deasupra-ti sa cada,

Asculti înspicarea de vânt,

Ascunsa-ntr-un singur cuvânt.

Pamântul întreg se destrama

El trece si dincolo, mama?

Materia unde se duce

Din locul c-o floare de cruce?

Urmeaza mai greu, dupa greu?

Se moare si-acolo mereu?

si cine mai plânge aceste

Noi morti fara boli, fara veste?

Tu toate voiai sa le stii,

Izvor pentru verbul a fi

­Tu care nascut-ai în chin,

Aceasta ninsoare ti-o-nchin,

Sfintind cu prohod de nameti

Prea multele tale peceti.